ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 17/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 28 februarie 2006, reclamanta B.S.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.T., obligarea pârâtei la recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 472/ CA din 19 iunie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a stabilit reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și a dispus plata drepturilor cuvenite acesteia în conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 105/1999.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că, în cauză, este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să părăsească localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că prin persoana care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999 aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Or, intimata – reclamantă nu a fost strămutată din Bulgaria în România, fiind născută în anul 1943, după strămutarea părinților săi care a avut loc în septembrie 1940. Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate. Prin Normele de aplicare a ordonanței aprobată prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral.

În cauză, în mod legal instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați are același statut ca aceștia, deoarece consecințele nefavorabile și prejudiciile pe care le-au suferit aceștia s-au răsfrânt nemijlocit și asupra sa. Faptul că reclamanta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 rezultă din probele administrate în cauză respectiv: declarațiile martorilor D.D. și B.D., declarația de avere a locuitorului S.S. – tatăl reclamantei (dosar fond), contract de vânzare cumpărare încheiat între A.C.C., ca reprezentant al Statului Român și colonistul S.S. (dosar fond), acte de stare civilă. În consecință, soluția primei instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 472/ CA din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2007.