ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 17/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 28 februarie 2006, reclamanta B.S.E. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâta C.J.P.T., obligarea pârâtei la recunoașterea calității de beneficiar al

Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal,

prin sentința civilă nr. 472/ CA din 19 iunie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată, a stabilit reclamantei calitatea de beneficiar

al Legii nr. 189/2000 și a dispus plata drepturilor cuvenite acesteia în

conformitate cu dispozițiile O.G. nr. 105/1999.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța a reținut că, în cauză, este de necontestat că reclamanta,

care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să

părăsească localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile

și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Împotriva sentinței primei

instanțe a declarat recurs pârâta C.J.P.T., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut că prin

persoana care a fost strămutată în altă localitate, în sensul O.G. nr. 105/1999

aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, se înțelege persoana care a

fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Or, intimata – reclamantă nu

a fost strămutată din Bulgaria în România, fiind născută în anul 1943, după

strămutarea părinților săi care a avut loc în septembrie 1940.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței aprobată prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare unui tratat bilateral.

În cauză, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați are același statut ca aceștia, deoarece consecințele nefavorabile

și prejudiciile pe care le-au suferit aceștia s-au răsfrânt nemijlocit și

asupra sa.

Faptul că reclamanta se

încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 rezultă din

probele administrate în cauză respectiv: declarațiile martorilor D.D. și B.D.,

declarația de avere a locuitorului S.S. – tatăl reclamantei (dosar fond),

contract de vânzare cumpărare încheiat între A.C.C., ca reprezentant al

Statului Român și colonistul S.S. (dosar fond), acte de stare civilă.

În consecință, soluția

primei instanței fiind temeinică și legală, recursul este nefondat și în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta C.J.P.T., împotriva sentinței civile nr. 472/ CA din 19 iunie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 ianuarie 2007.