ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6209/2007

Asupra

recursului civil de față:

Deliberând, constată următoarele:

Tribunalul Bihor,

prin sentința civilă nr. 179/C din 13 februarie 2007, a

respins, ca

neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

București prin care s-a solicitat restrângerea exercitării dreptului la

libera circulație in statele Uniunii Europene,

față de pârâtul L.I.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de apel a reținut că, începând cu data de

1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana,

limitarea

libertății de circulație a

cetățenilor români se poate face numai cu respectarea

reglementarilor comunitare in materie, respectiv

a Directivei nr. 38/2004 si a

Regulamentului nr. 1612/1968.

De asemeni,

s-a mai reținut incidența art. 1 din Directiva mai sus

evocata, care

dispune că, dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor

membre poate fi restrâns doar pentru motive de ordine publica, siguranța

publica sau sănătate publica, iar măsurile dispuse trebuie însă sa respecte

principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita personala a

individului în

cauza, conduita care trebuie să

prezinte o amenințare reala, prezenta si suficient de

serioasă la

adresa unui interes fundamental al societății.

Împotriva deciziei civile mai sus

menționată a declarat recurs Direcția

Generală

de Pașapoarte, criticând-o ca fiind nelegală deoarece din dispozițiile art.

38

lit. a) din Legea nr. 248/2005, rezultă că singura condiție necesară pentru

dispunerea măsurii restrângerii exercitării

dreptului la libera circulație în străinătate

este aceea a returnării cetățeanului român dintr-un stat cu care țara

noastră are

încheiat acord de readmisie.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta

Curte

constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Legea nr. 248 din 20 iulie 2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost

modificată prin O.G. nr. 5/2006 și O.U.G. nr. 96/2006.

Ca urmare a

acestor modificări a fost introdus art. 6

1

, potrivit căruia cartea

de

identitate valabilă constituie document de călătorie pe baza căruia cetățenii

români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.

Așa cum s-a apreciat în

jurisprudența Curții Europene de Justiție prin

instituirea Comunității, statele au creat un drept aplicabil

resortisanților lor și lor

însele, respectiv o ordine juridică proprie,

integrată sistemului juridic al statelor membre de la intrarea în vigoare a

Tratatului și care se impune jurisdicțiilor acestora.

Strâns legat de principiul

efectului direct al dreptului comunitar, principiul supremației sale presupune

aplicarea de către judecătorul național, a dreptului comunitar în totalitatea

sa, pentru protejarea drepturilor pe care le conferă

cetățenilor și neaplicarea oricărei prevederi din dreptul național care

ar putea veni

în conflict cu dreptul

comunitar, fie anterioară, fie ulterioară regulii comunitare.

În virtutea acestor principii, în

domeniul liberei circulații, cetățenii români vor fi supuși legislației

naționale, în speță Legea nr. 248/2005, numai în măsura

în care aceasta este concordantă cu legislația comunitară, în caz

contrar aceasta din

urmă aplicându-se în mod direct și prioritar.

În acest sens, urmează a se

observa că, la art. 2, Directiva Parlamentului European și a Consiliului nr.

2004/3 8/CE din data de 19 aprilie 2004 stabilește

condițiile care reglementează exercitarea dreptului la libera

circulație și ședere pe

teritoriul statelor membre, de către cetățenii

Uniunii și membrii familiilor lor precum și restrângerile acestui drept, din

motive de ordine publică sau sănătate publică.

Art. 27

alin. (1) din Directivă, statele membre pot restrânge libertatea de

circulație

și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie, indiferent de

cetățenie, pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică, cu

respectarea

principiului proporționalității

și cu condiția de a se baza exclusiv pe conduita

personală a individului

în cauză.

România este

începând cu 1 ianuarie 2007, membră a Uniunii Europene și

potrivit

legislației comunitare menționate, toți românii sunt cetățeni ai acesteia,

statut ce le conferă dreptul de liberă circulație

în toate statele membre.

Prin urmare, în măsura în care

dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 modificată prin O.G. nr.

5/2006 potrivit cu care, recurenta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat

restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului L.I. îi

creează o situație mai grea acestuia și nu îi

conferă garanția respectării dreptului la libera circulație în calitate

de cetățean al Uniunii, în condițiile în care în sarcina pârâtului nu s-a

reținut vreuna din situațiile

prevăzute de art. 27 din Directiva

Parlamentului European și a Consiliului nr. 2004/3 8/CE, ele nu își vor mai

găsi aplicabilitate în speță.

Pentru aceste considerente,

decizia recurată este privită ca fiind legală și

temeinică și în consecință se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de

Pașapoarte împotriva deciziei nr. 104/A din

17 aprilie 2007 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 octombrie 2007.