ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2909/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 537/S/2007 din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov a fost admisă contestația formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de contestatorii F.E. și F.A., în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov, reprezentat prin primar și în consecință a fost anulată dispoziția nr. 13254 din 22 august 2007, emisă de intimat. A fost obligat intimatul să emită în condițiile reglementate de Legea nr. 10/2001 prin reprezentantul său legal, o nouă dispoziție prin care să restituie în natură contestatorilor imobilul cu destinația de teren, în suprafață de 300 mp, înscris în C.F. nr. 20078 Brașov, sub nr. top.

4830/1/7. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că imobilul teren în suprafață de 300 mp, înscris în C.F. nr. 20078, sub nr.top. 4830/1/7, face parte din parcul Gheorghe Dima din Brașov, care aparține domeniului public al Municipiului Brașov, el fiind preluat în fapt de către stat. Având în vedere destinația bunului în litigiu, tribunalul a reținut că acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și cele ale art. 6.1. lit. c) din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ. Conform acestor prevederi legale „prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile, cu sau fără construcții, cu oricare dintre destinațiile avute în vedere la data preluării în mod abuziv” [art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001].

În sensul procedurii administrative de soluționare a notificărilor nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanță juridică calificările Legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia. Pentru aceste considerente, tribunalul a apreciat că deținătorul imobilului care, la data soluționării notificării, a calificat ca fiind bun proprietate publică, are competența de a dispune restituirea bunului în natură, fără a mai fi necesară parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare. Referitor la susținerea intimatului prin întâmpinare, în sensul că între contestatori a intervenit o tranzacție, în cadrul procesului de partaj al bunurilor comune, în urma căreia imobilul notificat a revenit contestatoarei F.A., astfel că F.E.

nu ar avea calitate procesuală activă, tribunalul a reținut că această chestiune a fost soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 194 din 3 februarie 2005 a Curții de Apel Brașov. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul Municipiul Brașov prin Primar, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: - contestatorii nu au făcut dovada trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu, aceștia fiind proprietari tabulari; - calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului F.E.

nu are fundament; - anterior, contestatorii au acceptat oferta de măsuri reparatorii prin echivalent, astfel că nu mai pot solicita restituirea în natură; - în speță, sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 și nu cele prevăzute de art. 6 din aceeași lege; - Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 25/Ap/2008 din 4 martie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de intimatul Municipiul Brașov prin Primar împotriva sentinței civile nr. 537/S din 30 noiembrie 2007 a Tribunalului Brașov. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, referitor la nedovedirea titlului de preluare al statului, că acest motiv nu poate fi primit întrucât sub incidența Legii nr. 10/2001 intră și imobilele pentru care statul nu deține vreun titlu valabil [art. 2 lit. i)]. Din interpretarea textului art. 6 din Legea nr. 10/2001 și art. 6 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, rezultă că intră sub incidența legii și pot fi restituite în natură și imobilele ce fac parte din domeniul public. Legea prevede în mod expres (art. 8) care imobile sunt exceptate de la incidența sa, între care nu se înscriu și imobilele de natura celui în cauză. Pentru considerentele menționate, curtea de apel a respins și motivul de apel vizând caracterul de bun ce face parte din domeniul public. Critica privind calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului F.E. a fost respinsă cu motivarea că în favoarea ambilor contestatori operează prezumția de proprietate instituită de art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938. Încheierea tranzacției nu prezintă nicio relevanță cât timp nu s-au efectuat operațiunile de publicitate imobiliară prin înscrierea dreptului de proprietate exclusivă al contestatorului, în raport de efectul constitutiv al înscrierii în sistemul actului normativ arătat, încă în vigoare.

Susținerea că în cauză ar fi incidente prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001, a fost înlăturată de către instanța de apel, cu motivarea că terenul în litigiu a fost și este teren viran și nu este afectat de construcții, ce au fost demolate ori edificate, cum impune acest text de lege. Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs Municipiul Brașov prin Primar, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând criticile de nelegalitate recurentul a susținut în esență, următoarele: - în mod greșit, instanța de apel a reținut că motivul referitor la dovedirea titlului statului în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, nu poate fi primit, deoarece preluarea unui imobil de către stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, nu se prezumă, ci trebuie dovedită de persoana ce formulează notificarea; - terenul în discuție face parte din domeniul public al localității fiind inalienabil, insesizabil, imprescriptibil fiind situat în parcul „Gheorghe Dima”, neputând fi restituit în natură; - în mod nelegal ambele instanțe au reținut că pot fi restituite în natură și imobilele ce fac parte din domeniul public; - întrucât terenul în cauză este ocupat de parcul „Gheorghe Dima” s-a oferit notificatorilor în schimbul cotei de 3/6 din terenul situat în perimetrul acestui parc terenul situat în Brașov, înscris în C.F.

10365 Brașov, sub nr. top. 2117/1/4 în suprafață de 416,54 mp, ofertă refuzată de contestatori; - în speță, sunt incidente și dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 114/2007, care modifică art. 71 din O.U.G. nr. 195/2005, în sensul că schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi și/sau prevăzute ca atare în documentațiile de urbanism, reducerea suprafețelor acestora ori strămutarea lor este interzisă, indiferent de regimul juridic al acestora. Față de cele expuse recurentul a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Recursul este fondat pentru considerentele ce succed.

Instanțele de fond și de apel au reținut corect că imobilul în litigiu face parte din categoria imobilelor preluate abuziv, fiind nefondată critica referitoare la absența unor dovezi privind incidența Legii nr. 10/2001 și neaprobarea caracterului abuziv al preluării în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Inexistența unui titlu de preluare a statului nu exclude caracterul abuziv al preluării imobilului și nici dreptul contestatorilor de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzută de legea specială. Față de motivul de apel formulat de recurentul pârât Municipiul Brașov prin Primar, vizând imposibilitatea restituirii în natură a terenului în suprafața de 300 mp, înscris în C.F. nr. 20078 Brașov, sub nr. top.

4830/1/7, instanța de apel trebuia să stabilească pe deplin situația de fapt la care să poată fi aplicate prevederile art. 10 din Legea nr. 10/2001 republicată. Sub acest aspect, din considerentele sentinței civile nr. 573/S din 30 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția civilă, rezultă că „imobilul – teren în suprafață de 300 mp, înscris în C.F. nr. 20078 sub nr. top. 4830/1/7 face parte din parcul Gheorghe Dima din Brașov, care aparține domeniului public al Municipiului Brașov, el fiind preluat de fapt de către stat”, în timp ce instanța de apel reține că „terenul în litigiu a fost și este teren viran”. Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Față de prevederile textului citat, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, instanța trebuia să dispună administrarea probei cu o expertiză tehnică pentru a se identifica imobilul în litigiu, dacă acesta este liber de construcții, afectat de amenajări de utilitate publică, dacă aparține sau nu domeniului public al Municipiului Brașov și regimul juridic al terenului în litigiu. În raport de destinația imobilului, cu ocazia rejudecării, instanța va stabili și textele incidente ale Legii nr. 10/2001, cu privire la măsurile reparatorii pentru suprafața de 300 mp, pretinsă de contestatori. În consecință, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar, va casa decizia nr. 25 Ap din 4 martie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin primar împotriva deciziei nr. 25 Ap din 4 martie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009 .