ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2459/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 161/S din 8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosar nr. 778/62/2009 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Brașov, invocată de acesta prin întâmpinare. S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Brașov, invocată de acesta prin întâmpinare. S-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta T.L. în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Brașov și Municipiul Brașov, prin Primar, ca neîntemeiată. S-a respins aceeași acțiune civilă a reclamantei în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Brașov, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC D. SRL (fostă SC I.G.I. SRL) în contradictoriu cu reclamanta T.L. și pârâtul Municipiul Brașov, prin Primar și, în consecință, s-a dispus anularea art. 1 și 2 ale dispoziției nr. 1865 din 02 martie 2009, emisă de Municipiul Brașov, prin Primar, acesta a fost obligat să soluționeze notificarea reclamantei prin compensarea cu bunuri oferite în echivalent sau prin puncte, pentru imobilele identificate în art. 1, 2 și 3 ale dispoziției, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013 și să procedeze la modificarea corespunzătoare a art. 4-10 ale aceleiași dispoziții nr. 1865 din 02 martie 2009. În temeiul art. 23 din O.G.

nr. 2/2000, s-a stabilit onorariu definitiv pentru comisia de experți în cuantum de 6600 RON și a fost obligată intervenienta să achite, în contul Biroului Experților Tehnici al Tribunalului Brașov, diferența de onorariu expert în cuantum de 3.100 RON. A fost obligată reclamanta T.L. la plata sumei de 595 RON, cheltuieli de judecată, către pârâtul Municipiul Brașov. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele considerente: Dispozițiile speciale ale Legii nr. 10/2001 au prioritate în fața celor din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, însuși legiuitorul înțelegând să atribuie calitate intimatului Primarul Municipiului Brașov care, de altfel, a și emis dispoziția atacată în baza prerogativelor conferite legal, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) din lege potrivit cărora „unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie, sau după caz, prin dispoziție motivată”.

Legiuitorul folosește denumirea de primărie pentru a desemna persoana juridică de drept public deținătoare a imobilului, primarul fiind cel care emite dispoziția, ca reprezentant al unității deținătoare și nu în nume propriu. Din conținutul prevederilor legale ale Legii nr. 10/2001 nu rezultă atribuții în sarcina Consiliului Local, chemarea în judecată a acestuia nefiind justificată. Pentru aceste considerente excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Brașov a fost admisă, iar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul Municipiului Brașov a fost respinsă.

Pe fond, instanța a fost investită cu două cereri ce atrag deopotrivă competența acesteia, contestația împotriva dispoziției de primar fiind reglementată de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar cererea de anulare a aceleași dispoziții formulată de terț, în temeiul dreptului comun raportat la valoarea imobilului obiect al acesteia.

Prin precizarea cererii sale, reclamanta a solicitat restituirea în natură și a terenurilor de 194 mp înscris în CF nr. XX Brașov, nr. top AA, 325 mp înscris în CF nr. XX Brașov, nr. top BB, precum și constatarea nulității și inopozabilității actului adițional nr. 1 la contractul de asociațiune în participațiune din 15 septembrie 1996. Pe de altă parte, intervenienta SC D. SRL a solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 1865 din 02 martie 2009 a Primarului Municipiului Brașov în sensul respingerii cererii de restituire în natură a imobilului teren de 220 mp și 105 mp înscris în CF nr. XX, întrucât sunt afectate de construcții definitive și nu provizorii, reprezentând amenajări de utilitate publică destinate nevoilor comunității, respectiv refugiu de călători și grup social public.

Acestea sunt criticile aduse dispoziției atacate, celelalte aspecte referitoare la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei și dreptul acesteia la măsuri reparatorii fiind stabilite prin dispoziție și necontestate de părți prin cererile lor. Astfel, instanța de fond a analizat legalitatea dispoziției din perspectiva prevederilor ce reglementează posibilitatea restituirii în natură a imobilelor afectate de utilități publice, în ce privește cele două suprafețe de teren, identificate mai sus. Prin dispoziția nr. 1865 din 02 martie 2009, emisă de intimat, a fost admisă notificarea reclamantei și s-au restituit în natură terenurile de 220 mp și 105 mp înscris în CF nr. XX Brașov și identificate potrivit documentației cadastrale nr. QQ, afectate de construcții provizorii.

Prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenurile de 194 mp, 324 mp și construcțiile demolate, toate înscrise în aceeași carte funciară. Prin expertiza de specialitate din 2013, efectuată de comisia de experți numită de instanță, respectiv C.G., F.G. și G.F., s-a concluzionat în sensul că terenurile ce fac obiectul notificării și dispoziției atacate, se suprapun actualmente peste domeniul public (trotuare, alei asfaltate, spații verzi, piața agroalimentară etc.) și peste clădiri definitive proprietăți particulare.

Aceiași experți au mai arătat că întregul domeniu public mai sus arătat are în subteran amplasate rețele de utilități, respectiv gaz metan, apă-canalizare, energie electrică, telefonie etc. Aceleași concluzii privind caracterul definitiv al clădirilor aflate pe terenul în litigiu și afectarea acestuia de utilități publice sunt menținute și prin răspunsul comisiei de experți la obiecțiunile formulate de reclamantă și intervenientă. Această constatare s-a coroborat cu lucrarea tehnică privind identificarea structurii constructive a construcțiilor aflate pe terenul în litigiu, efectuată de expert tehnic Z.C., care a concluzionat că spațiile comerciale executate conform proiectului avizat de Primăria Municipiului Brașov sunt realizate pe structuri de rezistență specifice unor construcții cu caracter definitiv și nu sunt construcții provizorii.

Prin aceeași expertiză, comisia a stabilit întinderea suprafeței terenurilor în litigiu și a stabilit modul în care acestea sunt afectate de utilități publice sau private definitive, rezultând inexistența unor suprafețe libere în înțelesul prevederilor Legii nr. 10/2001, toate spațiile relevate prin răspunsul la obiecțiuni fiind afectate în modul detaliat de experți, potrivit anexei nr. 4a. Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 prevede că, în situația imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea au fost demolate total sau parțial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.

Dispozițiile art. 10 alin. (2) din aceeași lege, modificat prin art. 48 din Legea nr. 165/2013, prevăd că, în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale, spațiilor verzi, așa cum au fost stabilite prin art. 3 lit. a) - f) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent”.

În cauză, potrivit constatărilor și concluziilor experților mai sus identificați, atât suprafața de teren solicitată de reclamantă cât și cea pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri este afectată de utilități publice și construcții definitive, respectiv blocuri de locuințe, spații comerciale, trotuare, având în subteran și rețele de utilități. Or, aceste amenajări sunt de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, deoarece deservesc nevoile comunității și împiedică restituirea în natură a terenului, dispoziții speciale care obligă unitatea investită cu soluționare notificării la acordarea altor măsuri decât restituirea în natură și fac de prisos analizarea actelor în baza cărora au fost edificate construcțiile care s-au dovedit a fi definitive și nu provizorii.

Din această perspectivă, eventualele vicii ale actului adițional nr. 1 la contractul de asociațiune în participațiune din 15 septembrie 1996 precum și inopozabilitatea lui în raport cu reclamanta, în sensul neproducerii unor efecte juridice față de aceasta, nu au relevanță în speță. Potrivit prevederilor art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele.

A rezultat că intimatul a emis dispoziția atacată cu încălcarea normelor legale în ce privește restituirea suprafețelor de teren de 220 mp și 105 mp și cu respectarea acelorași norme în ce privește terenurile de 194 mp și 324 mp, toate afectate de utilități publice sau construcții private definitive. Conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale sau să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, intimatul având această obligație pentru toate suprafețele de teren mai sus menționate.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, aceasta prevede la art. 4 că „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, modificată și completată prin Legea nr. 368/2013 „Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură”, iar „în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare (…), precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III”.

Pentru aceste considerente, constatând că pârâții au respectat prevederile legale ce reglementează imposibilitatea restituirii în natură a terenurilor de 194 mp și 324 mp afectate de domeniul public și construcții definitive, cum s-a arătat mai sus, instanța a respins cererea reclamantei T.L., în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Brașov și Municipiul Brașov, prin Primar, ca neîntemeiată. Urmarea admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, a fost respinsă aceeași acțiune civilă a reclamantei, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Brașov, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Aceleași prevederi legale, privind interdicția de restituire în natură, au fost ignorate de pârâți în ce privește suprafețele de teren de 220 mp și 105 mp, dispoziție atacată fiind nelegală din această perspectivă.

Astfel, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC D. SRL (fostă SC I.G.I. SRL), în contradictoriu cu reclamanta T.L. și pârâtul Municipiul Brașov, prin Primar, este întemeiată și va fi admisă cu consecința anulării art. 1 și 2 ale dispoziției nr. 1865 din 02 martie 2009, emisă de Municipiul Brașov, prin Primar. Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, prevederile acesteia se aplică și speței de față, cum s-a arătat mai sus, reclamanta fiind persoană îndreptățită la măsuri reparatorii din perspectiva prevederilor art. 3 pct. 3, acestea fiind reprezentate de cele vizând compensarea cu bunuri oferite în echivalent sau prin puncte, restituirea în natură nefiind posibilă.

Aceste măsuri sunt acordate la propunerea entităților investite cu soluționarea notificărilor, cum rezultă din prevederile art. 21 din Legea nr. 165/2013 și art. 22 1 din H.G. nr. 401/2013 – Capitolul 1 privind mecanismul și condițiile privind compensarea cu bunuri oferite în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Astfel, pârâtul Municipiul Brașov, prin Primar, va fi obligat să soluționeze notificarea reclamantei în această modalitate pentru imobilele identificate în art. 1, 2 și 3 ale dispoziției și să procedeze la modificarea corespunzătoare a art. 4-10 ale aceleiași dispoziții nr. 1865 din 02 martie 2009. Potrivit prevederilor art. 23 din O.G. nr. 2/2000, s-a stabilit onorariul definitiv pentru comisia de experți, în cuantum de 6600 RON și a fost obligată intervenienta să achite, în contul Biroului Experților Tehnici al Tribunalului Brașov, diferența de onorariu expert în cuantum de 3.100 RON.

A fost obligată, de asemenea, reclamanta T.L. la plata sumei de 595 RON către pârâtul Municipiul Brașov, potrivit art. 274 C. proc. civ., reprezentând onorariu apărător, intervenienta rezervându-și dreptul de a solicita astfel de cheltuieli pe cale separată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta T.L. susținând că instanța de fond a nesocotit principiul efectelor pozitive ale puterii de lucru judecat ale sentinței civile nr. 248 din 2 aprilie 2004, pronunțată de Judecătoria Brașov, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului. Raportul juridic s-a născut între reclamanta T.L., ca persoană îndreptățită la restituirea în natură a imobilului/terenuri și U.A.T.

Municipiul Brașov, prin Primar. Prin această sentință Primarul Municipiului Brașov a fost obligat a determina terenurile libere și cele afectate de construcții provizorii și a le restitui în natură. Primarul Municipiului Brașov, în calitate de reprezentant al U.A.T. Municipiul Brașov, s-a conformat în parte obligațiilor stabilite prin sentința civilă nr. 248/2004 a Judecătoriei Brașov și a emis dispoziția nr. 1865 din 2 martie 2009 pentru restituirea în natură a două suprafețe de teren de 220 mp și respectiv 105 mp. Apelanta a criticat faptul că prin expertiza efectuată de cei trei experți nu au fost identificate terenurile restituite prin dispoziția nr. 1865 din 2 martie 2009, aspect ce a făcut obiectul obiecțiunilor la expertiză.

Apelanta a precizat că nu experții stabilesc caracterul definitiv al unei construcții, ci actul administrativ – autorizația de construire, experții putând constata existența unei construcții definitive, ca o simplă stare de fapt. Atât contractul de asociere în participație încheiat de Primar cu constructorul, cât și autorizația de construcție se referă la construcții provizorii. Apelanta a arătat că nu este legală admiterea cererii de intervenție prin care s-a solicitat anularea dispoziției de restituire în natură a celor două terenuri de 220 mp, respectiv 105 mp. Interesul intervenientei se raportează la „dreptul încălcat” al acesteia. Ori intervenienta este străină de raportul juridic născut în urma exercitării dreptului la restituirea în natură în temeiul Legii nr. 10/2001.

Intimații Municipiul Brașov, prin Primar, și Primarul Municipiului Brașov au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Aceștia au arătat că prin sentința civilă nr. 248 din 2 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 2464/2002, s-a reținut: „Din raportul de expertiză tehnică topografică nr. Din anul 2003 întocmit de ing. expert M.H. rezultă că o parte din terenurile înscrise în cărțile funciare menționate mai sus și care au aparținut petentei nu sunt afectate de construcții cu caracter definitiv sau de detalii de sistematizare (…)”. ”În consecință intimatul era obligat a determina terenurile libere și cele afectate de construcții provizorii și a le restitui petentei în natură”.

Pentru aceste considerente, instanța de judecată a dispus anularea dispoziției nr. 617/2002 emisă de Primarul Municipiului Brașov, prin care s-a respins restituirea în natură și s-a propus acordarea de despăgubiri. Prin urmare, instanța de judecată nu a dispus restituirea în natură, ci doar a anulat prima dispoziție cu obligația de a se determina terenurile libere și cele afectate de construcții provizorii. Urmare a acestei hotărâri judecătorești, Primarul Municipiului Brașov a emis dispoziția nr. 1865 din 02 martie 2009 prin care a restituit reclamantei terenul în suprafață de 220 mp și terenul în suprafață de 105 mp, ambele înscrise în CF nr. XX a localității Brașov și afectate de construcții provizorii.

Totodată, astfel cum a stabilit instanța de judecată, s-a propus acordarea de despăgubiri bănești pentru restul terenurilor care nu pot fi restituite în natură, întrucât prin documentația ce a stat la baza emiterii acestei dispoziții, s-a constatat că restul terenurilor sunt ocupate de detalii de sistematizare de utilitate publică. Cu ocazia judecării în fond a prezentei cauze, s-a administrat proba cu expertiză judiciară, fiind efectuat raportul de expertiză din 18 ianuarie 2013 de către Comisia de experți G.F., F.G. și C.G. și constatându-se faptul că terenurile în cauză se suprapun actualmente peste domeniul public (trotuare, alei asfaltate/spații verzi, piața agroalimentară, etc), precum și peste clădiri definitive, proprietăți particulare.

De asemenea, s-a menționat că întreg domeniul public menționat anterior, are în subteran amplasate rețele de utilități publice, cum sunt rețeaua de gaz metan, rețeaua de apă canalizare, rețeaua de energie electrică, rețele de telefonie, etc. (Capitolul IV - Concluzii, pct. 2). Aceste concluzii au fost menținute de către comisia de experți și prin răspunsul la obiecțiunile încuviințate în cauză de către instanța de fond. Intimata SC D. SRL a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată. Aceasta a menționat că din raportul de expertiză tehnică întocmit de comisia de experți rezultă că imobilul din litigiu a fost supus de-a lungul timpului sistematizării pe strada N.B.

fiind afectat de trotuare, căi de acces și parcări și alte construcții definitive. Sintagma de „amenajări de utilitate publică" reprezintă acele amenajări destinate a deservi nevoile comunității (străzi, alei, trotuare, etc.), dotări tehnico - edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, etc. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entității investite cu soluționarea notificării. În speță, s-a făcut dovada că terenul solicitat de către reclamantă este afectat de amenajări destinate a servi nevoilor comunității în sensul art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007, nefiind posibilă restituirea în natură.

În atare situație, contrar susținerilor reclamantei-apelante, în mod corect instanța de fond a reținut că prin expertiza de specialitate din 2013, efectuată de comisia de experți numită de instanță, respectiv C.G., F.G. și G.F., s-a concluzionat în sensul că terenurile ce fac obiectul notificării și dispoziției atacate, se suprapun actualmente peste domeniul public (trotuare, alei asfaltate, spații verzi, piața agroalimentară etc.) și peste clădiri definitive proprietăți particulare. Experții mai arată că întregul domeniu public mai sus arătat are în subteran amplasate rețele de utilități, respectiv gaz metan, apă-canalizare, energie electrică, telefonie etc. Prin decizia civilă nr. 782 A din 16 iunie 2015, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul declarat de apelanta T.L.

împotriva sentinței civile nr. 161 S din 8 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă. A fost obligată apelanta T.L. la 1.200 RON cheltuieli de judecată către intimații Municipiul Brașov prin Primar și Primarul Municipiului Brașov și la 3.100 RON cheltuieli de judecată către intimata SC D. SRL. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că nu a fost încălcat principiul efectului pozitiv al puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 248 din 2 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Brașov, rămasă irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, hotărâre prin care s-a reținut că intimatul Municipiul Brașov, prin Primar, era obligat a determina terenurile libere și pe cele afectate de construcții provizorii și a le restitui în natură.

S-a menționat că pentru imobilele preluate abuziv și care nu se pot restitui în natură, adică pentru cele afectate de construcții permanente și detalii de sistematizare, petenta era îndreptățită să primească despăgubiri conform art. 10 alin. (7) raportat la art. 36 – 40 din Legea nr. 10/2001. Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză, în sensul că terenurile ce fac obiectul notificării și dispoziției atacate se suprapun actualmente peste domeniul public (trotuare, alei asfaltate, spații verzi, piață agroalimentară etc.) și peste clădiri definitive proprietăți particulare, s-a constatat că suprafețele de teren de 220 mp și 105 mp nu pot fi restituite în natură, deoarece se suprapun peste domeniul public și sunt afectate de utilități, astfel că, în temeiul art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, se impune acordarea de măsuri reparatorii.

În ceea ce privește lipsa interesului intervenientei, curtea de apel a constatat că și această critică este neîntemeiată. Intervenienta, în calitate de constructor, are interes în ceea ce privește modalitatea în care vor putea fi folosite și exploatate construcțiile de utilitate publică realizate de aceasta pe terenul ce face obiectul Legii nr. 10/2001. Astfel, chiar dacă nu este parte în raportul juridic ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, are anumite drepturi și obligații în legătură cu construcțiile efectuate pe terenul în litigiu, interesul său fiind pe deplin justificat și actual. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta T.L., criticând-o ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C. proc.

civ. Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta recurentă a criticat decizia instanței de apel pentru încălcarea dispozițiilor art. 1200 pct. 4 C civ., respectiv a puterii de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, sentința civilă nr. 248/9 din 2 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Brașov, definitivă și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3010/2005, prin care (reclamantei) i-a fost recunoscut dreptul la restituirea în natură a terenurilor. S-a învederat că atâta vreme cât în raportul juridic dintre persoana îndreptățită și deținătorul imobilului (Municipiul Brașov prin Primar), instanța de judecată a pronunțat o hotărâre cu privire la restituirea în natură a unei părți din terenurile proprietății antecesorului reclamantei, mai puțin căile de acces și trotuarele, această hotărâre nu mai putea fi contrazisă de o alta.

Pe cale indirectă, la cererea unui terț (intervenienta în interes propriu SC D. SRL), nu puteau fi contrazise constatările făcute prin sentința civilă nr. 248/S/2004 a Tribunalului Brașov. Cea de-a doua critică formulată de recurentă a vizat încălcarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și nesocotirea contractului de asociație în participație din anul 1996, completat cu actul adițional nr. 1/2005, încheiat de Municipiul Brașov cu intervenienta SC D., cât și a autorizației de construire eliberate în urma încheierii acestui contract. S-a susținut că, pe cale de consecință, orice modificare de regim juridic (construcții definitive în loc de construcții provizorii), făcută cu încălcarea autorizației de construire nu poate fi constatată și, deci, opozabilă reclamantei, astfel că în mod eronat s-a admis cererea de intervenție în interes propriu.

Critica formulată prin cel de-al treilea motiv de recurs a vizat încălcarea dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în raport de care, având în vedere că notificările reclamantului nr. 35 și 36 din 5 noiembrie 2001 au fost înregistrate la Municipiul Brașov, orice modificare posterioară în starea bunului este inopozabilă reclamantei. Starea bunului în litigiu a fost stabilită prin pronunțarea sentinței civile nr. 248/2004 a Tribunalului Brașov, instanța hotărând că intimatul era obligat să determine terenurile libere și pe cele afectate de construcții provizorii și să le restituie în natură petentei. Acest lucru s-a făcut parțial, prin dispoziția nr. 1865 din 2 martie 2009, care nu a fost observată.

Prin motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., s-a criticat decizia atacată pentru reținerea eronată a legitimării procesuale active a intervenientei SC D. SRL Brașov, motivată de calitatea sa de constructor „al unor construcții definitive și de utilitate publică”. Or, anularea dispoziției nr. 1865/2009 emise de primar la cererea unui terț, străin de raportul juridic dedus judecății (cererea fostului proprietar de restituire a restului de teren liber), face ca hotărârea să fie motivată pe considerente străine de natura pricinii. Intimații SC D. SRL Brașov prin Primar și Primarul Municipiului Brașov au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului declarat de reclamanta T.L.

Examinând criticile invocate de recurenta reclamantă, raportat la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed: Obiectul prezentei acțiuni, înregistrate la Tribunalul Brașov la 2 februarie 2009, l-a constituit solicitarea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului Brașov, Municipiul Brașov prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Brașov, de a se constata refuzul nejustificat al primului pârât de a proceda la restituirea în natură a imobilului teren, astfel cum s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 248/S din 2 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Brașov, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 9170/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 3010/2005 și, pe cale de consecință, de a se dispune restituirea în natură a imobilului teren potrivit documentațiilor cadastrale nr. QQ și nr. WW, de a fi obligat primul pârât la efectuarea demersurilor în vederea obținerii despăgubirilor pentru construcțiile demolate și de a fi obligați pârâții II și III la plata sumelor invocate cu titlu de redevențe din contractul de asociere încheiat cu privire la aceste terenuri, în calitate de locator, aferente ultimilor trei ani.

Ulterior introducerii acțiunii, respectiv la termenul din 9 martie 2009, odată cu întâmpinarea, s-a depus la dosar de către intimatul Primarul Municipiului Brașov, dispoziția nr. 1865 din 2 martie 2009, prin care s-au restituit în natură reclamantei T.L. imobilul teren în suprafață de 220 mp, înscris în CF nr. XX Bv, teren aferent construcției spațiu comercial și grup sanitar (cu 2 m în spatele construcției), având caracter provizoriu, conform elementelor tehnico-juridice stabilite prin documentația cadastrală nr. WW și imobilul teren în suprafață de 105 mp, identificat în CF nr. XX BV, afectat de construcție provizorie, conform elementelor tehnico-juridice stabilite prin documentația cadastrală nr. RR.

Prin aceeași dispoziție s-a propus acordarea de despăgubiri bănești în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru imobilele terenuri care nu pot fi restituite în natură, respectiv teren în suprafață de 194 mp, zonă verde aferentă cvartalului de locuințe de pe str. P., precum și a suprafeței de teren de 9,08 mp, afectată de trotuar, terenul în suprafață de 324 mp, afectat de zonă verde și 20 mp afectat de alee acces, precum și pentru construcțiile expropriate și demolate, înscrise în CF nr. ZZ Brașov, top CC în CF nr. YY Brașov, top. nr. DD și în CF nr. VV Brașov, top EE, situate în str. S.M., nr. 4. Prin art. 4 al aceleiași dispoziții s-a stabilit că notificatoarea T.L.

se va subroga în drepturile Municipiului Brașov, pentru partea din terenul restituit în natură, care face parte din terenul cuprins între str. P. (colț cu str. N.B.), ce face obiectul contractului de asociere din anul 1996, pentru care ulterior s-a încheiat actul adițional nr. 1/2005, încheiat inițial între Municipiul Brașov și SC P.M. SRL, pe o perioadă de 20 de ani, cu începere de la data de 1 martie 1996, asociere care are drept obiect amenajarea refugiilor de călători cu spații comerciale și grup sanitar public, în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 10/2001 republicată, urmând să se efectueze renegocierea clauzelor contractului atât cu Municipiul Brașov, cât și cu SC I.G.I.

SRL, care a preluat drepturile și îndatoririle cu privire la contractul de asociere menționat, începând cu anul 2005. Ulterior depunerii dispoziției menționate, reclamanta T.L. și-a precizat acțiunea, solicitând restituirea în natură a terenurilor libere, fără construcții și instalații, respectiv terenul în suprafață de 194 mp, înscris în CF nr. XX Brașov și terenul în suprafață de 325 mp, înscris în aceeași CF. S-a solicitat, totodată, să se constate nulitatea și inopozabilitatea actului adițional nr. 1/2005. Prin cererea de intervenție în interes propriu formulată la 4 mai 2009 de către SC I.G.I.

SRL, în contradictoriu cu Municipiul Brașov și T.L., s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, urmare a admiterii cererii de intervenție, să se dispună anularea parțială a dispoziției Primarului Municipiului Brașov nr. 1865 din 2 martie 2009, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenurilor în suprafață de 220 mp și 105 mp, înscrise în CF nr. XX Brașov, afectate de construcții definitive, realizate în baza contractului de asociere în participațiune din 15 septembrie 1996, astfel cum a fost modificat prin actul adițional nr. 1 din 25 octombrie 2005, motiv pentru care nu pot face obiectul restituirii în natură, conform prevederilor art. 10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.

S-a solicitat, totodată, să se dispună emiterea unei noi dispoziții, prin care să se propună acordarea de despăgubiri bănești, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilele terenuri ce nu pot fi restituite în natură reclamantei. Cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC I.G.I. SRL a fost admisă în principiu prin încheierea de la termenul din 2 iulie 2009, cu motivarea că aceasta a invocat un drept propriu asupra construcțiilor edificate pe terenurile a căror restituire în natură s-a solicitat, astfel încât sunt întrunite dispozițiile art. 52 și 55 C. proc. civ. Curtea va constata că intervenienta în interes propriu SC I.G.I. SRL, cesionară a drepturilor și obligațiilor revenind din contractul de asociere din anul 1996 încheiat cu Municipiul Brașov, de la SC E. SRL (fostă SC P.M.

SRL), are calitatea de terț față de raportul juridic dedus judecății, dintre persoana îndreptățită (reclamanta T.L.) și deținătorul imobilelor în litigiu, Municipiul Brașov prin Primar, ca urmare a contestației formulate împotriva dispoziției nr. 1865 din 2 martie 2009, emise de Primarul Municipiului Brașov, în procedura specială a Legii nr. 10/2001. Curtea va constata că se impunea ca instanțele de fond și apel să țină seama de efectele puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 248/S din 2 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Brașov, definitivă și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 9170 din 14 noiembrie 2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, și de P.I., prin care s-a dispus anularea dispoziției nr. 617 din 9 mai 2002 emisă de Primarul Municipiului București, dispoziție prin care se respinsese cererea de restituire în natură a terenurilor înscrise în CF nr. ZZ, sub nr. top.

CC, FF, în CF nr. YY, sub nr. top. DD și în CF nr. VV sub nr. top. EE, formulată de petenta T.L. Prin considerentele sentinței menționate, confirmate de instanțele de fond și apel s-a reținut că intimatul, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile preluate în mod abuziv s-au ridicat construcții, era obligat să determine terenurile libere și pe cele aflate de construcții provizorii și să i le restituie petentei în natură. Acțiunea cu care a fost învestit Tribunalul Brașov la 2 februarie 2009 (Dosarul nr. 778/62/2009) a fost formulată ca urmare a refuzului nejustificat al Primarului Municipiului Brașov de a proceda la emiterea unei dispoziții în temeiul Legii nr. 10/2001, în sensul considerentelor ce au stat la baza pronunțării sentinței civile nr. 248/S din 2 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Brașov, hotărâre definitivă și irevocabilă.

Contestația reclamantei T.L. formulată împotriva dispozițiilor nr. 1865 din 2 martie 2009 emise de Primarul Municipiului Brașov ulterior introducerii acțiunii a vizat, conform precizării de acțiune din 6 aprilie 2009, anularea în parte a dispoziției menționate, în sensul restituirii în natură și a terenurilor în suprafață de 194 mp și respectiv 325 mp (menționate la art. 3 din dispoziție), pentru care se propusese acordarea de despăgubiri bănești în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, modificată și completată prin O.U.G. nr. 81/2007.

Instanțele de fond și apel nu au observat că, terenurile a căror restituire s-a dispus de către Primarul Municipiului Brașov prin dispoziția contestată doar în parte de reclamantă, respectiv terenurile în suprafață de 220 mp și 105 mp, înscrise în CF nr. XX Brașov, indicate în art. 1 și 2 (din dispoziția nr. 1865 din 2 martie 2009), au intrat în circuitul civil, astfel că dispoziția își producea pe deplin efectele cu privire la acestea. Ca terț față de procedura Legii nr. 10/2001, intervenienta SC D. SRL nu avea calea procedurii speciale prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru a-și valorifica drepturile proprii asupra construcțiilor edificate pe terenurile a căror restituire s-a dispus prin dispoziția nr. 1865 din 2 martie 2009 emisă de Primarul Municipiului Brașov.

Intervenienta putea ataca dispoziția de restituire în natură, care conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, constituie titlu de proprietate, cu forța probantă a unui înscris autentic, doar pe calea unei acțiuni în nulitate de drept comun, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. (1) și art. 112 C. proc. civ., de competența instanțelor de drept comun. Prin urmare, se va constata că examinând cererea de intervenție principală în cadrul procesual determinat de reclamantă prin formularea contestației întemeiate pe dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001, instanțele de fond și apel nu s-au preocupat să califice solicitările formulate prin cererea de intervenție, conform art. 84 C. proc. civ., potrivit cu scopul urmărit prin promovarea acesteia, raportat la cauzele de nulitate invocate și nici să determine normele de competență aplicabile, cu respectarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare.

În consecință, se va constata că se impune casarea deciziei recurate pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., reținând că au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată necuprinzând motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței, respectiv dezlegarea dată criticilor formulate de reclamantă prin motivele de apel, în ceea ce privește legitimarea procesuală activă a intervenientei ca persoană străină față de raportul juridic născut în urma exercitării dreptului reclamantei la restituire în natură în temeiul Legii nr. 10/2001. Considerentele instanței de apel reținute spre a motiva interesul intervenientei, în sensul că aceasta are calitatea de constructor a unor construcții de utilitate publică edificate pe terenurile restituite reclamantei prin dispoziția menționată, emisă în procedura Legii nr. 10/2001 sunt străine de natura pricinii, atâta timp cât nu s-a determinat corect cadrul procesual.

Urmează a se constata că, în condițiile motivării sumare a deciziei recurate, se impune desființarea acesteia pentru imposibilitatea exercitării contractului judiciar. Cu ocazia rejudecării, instanța urmează să aibă în vedere și celelalte critici formulate prin motivele de recurs, referitoare la inopozabilitatea modificării regimului juridic al construcțiilor edificate pe terenurile în litigiu, cu încălcarea autorizației de construire și a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, critici ce au constituit și motive de apel.

Urmează ca instanța să aibă în vedere și împrejurarea că prin Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 17 alin. (1) lit. a) și ale art. 21 alin. (5) și (8) din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale doar în măsura în care nu se aplică deciziilor/dispozițiilor entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate, în condițiile în care acțiunea ce formează obiectul dosarului a fost formulată ca urmare a anulării de către instanțele judecătorești a unei dispoziții emise în temeiul Legii nr. 10/2001 (dispoziția nr. 617 din 9 mai 2002 emisă de Primarul Municipiului Brașov) și refuzului emiterii unei noi dispoziții, conform statuărilor trecute în puterea lucrului judecat prin sentința civilă nr. 248/S din 2 aprilie 2004 a Tribunalului Brașov, definitivă și irevocabilă.

Pentru toate aceste considerente, urmează să se admită recursul reclamantei și, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., să se caseze decizia recurată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta T.L. împotriva deciziei nr. 782/Ap din 16 iunie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2015.