ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2685/2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la data de 12.05.2014 sub nr. x/2014, reclamantul A. prin mandatar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. C. S.R.L. și Statul Român să fie obligați pârâții la acordarea, în compensarea imobilului din Brașov, str. x, înscris în CF nr. x Brașov cu nr. top x și nr. top x a mai multor imobile situate în Brașov, astfel cum au fost menționate în acțiune; pentru diferența valorică, obligarea pârâților la acordarea în compensare a unui alt imobil din administrarea pârâtei S.C. C. S.R.L..

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 completată și modificată, Legii nr. 165/2013, Legii nr. 368/2013.

Prin încheierea din 20.01.2015, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulate de Municipiul Brașov, prin primar, iar prin încheierea din 25.03.2019, instanța a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulate de D., E. și F..

Prin sentința nr. 114/24.04.2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererea precizată în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L.; a admis cererile de intervenție accesorie în interesul pârâtei S.C. C. S.R.L. formulate de intervenienții Municipiul Brașov, prin primar și D., E., F..

Prin decizia nr. 25/Ap/21.01.2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a constatat perimat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., avocat G. pentru reclamantul A. (decedat în cursul procesului).

Reprezentantul recurentului a arătat că reclamantul a decedat pe parcursul procesului și că s-a aflat în imposibilitatea identificării moștenitorilor, cauzată de faptul că aceștia sunt moștenitori colaterali, iar condițiile din pandemie nu au permis finalizarea procedurilor succesorale.

În aceste condiții, încheierea de suspendare a judecății în raport de care s-a reținut excepția de perimare nu a fost comunicată potrivit legii, întrucât a fost comunicată către reprezentantul recurentului, deși la acea dată recurentul era decedat, iar comunicarea trebuia efectuată, potrivit dispozițiilor art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., la ultimul domiciliu al defunctului, în Germania. Neexistând o comunicare în sensul menționat, nu este imputabilă vreo neglijență, întrucât termenul de perimare nici nu a început să curgă față de moștenitori.

Pe de altă parte, chiar dacă termenul de perimare ar fi început să curgă, pentru soluționarea cererii de repunere pe rol legea nu prevede că aceasta trebuie însoțită de dovada îndeplinirii vreunei formalități sau condiții și, ca atare, simpla înaintare a cererii este de natură a confirma faptul că aceasta reprezintă actul de procedură îndeplinit de partea interesată în vederea continuării judecății. Deși reprezentantul recurentului a învederat instanței situația creată, a solicitat comunicarea conform legii și repunerea pe rol a cauzei, instanța nu a ținut cont de aceste aspecte.

Solicită admiterea recursului, cu consecința trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 06.10.2021 completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată în ședință publică pentru soluționarea acestuia la data de 08.12.2021.

La data de 09.03.2021 (data poștei), în termen legal, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea deciziei recurate, ca fiind legală și temeinică.

Conform art. 88 C. proc. civ., mandatul dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului, situație față de care avocatul sau mandatarul neavocat al părții decedate va continua exercitarea mandatului, devenind reprezentantul moștenitorilor universali și cu titlu universal, fără a fi necesară încheierea unui nou mandat cu aceștia.

De asemenea, art. 415 C. proc. civ. prevede că reluarea judecății se poate face prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea moștenitorilor, tutorelui sau curatorului, a celui reprezentat de mandatarul defunct, a noului mandatar ori, după caz, a părții interesate, a lichidatorului, administratorului judiciar ori a lichidatorului judiciar, în cazurile prevăzute la art. 412 alin. (1) pct. 1-6.

La data de 25.03.2021 (data poștei), în termen legal, intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii instanței de apel. În mod corect instanța de apel a respins cererea reprezentantului apelantului-reclamant avocat G. privind comunicarea încheierii de suspendare a judecății din data de 04.06.2020 la adresa ultimului domiciliu al defunctului apelant reclamant, câtă vreme interesele acestuia erau reprezentate de avocat convențional, iar comunicarea încheierii s-a realizat la domiciliul procesual ales al acestuia. În condițiile în care decesul apelantului reclamant a intervenit la data de 25.11.2019, anterior suspendării judecății, în mod corect instanța a apreciat că prevederile art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ. nu sunt aplicabile. Din actele dosarului nu rezultă că s-a făcut vreun demers pentru identificarea succesorilor în vederea introducerii acestora în cauză, iar introducerea lor în cauză nu este condiționată de finalizarea procedurii succesorale. Ca atare, între data decesului (25.11.2019) și data suspendării judecății (04.06.2020), se puteau face demersurile necesare pentru a se indica numele și adresele succesorilor pentru introducerea lor în cauză. Mai mult, anterior suspendării judecății, la data de 27.02.2020, instanța a mai acordat un termen pentru introducerea în cauză a succesorilor defunctului A.. Solicită respingerea recursului și judecata în lipsă.

La data de 29.03.2021 (data poștei), în termen legal, intimatul-intervenient Municipiul Brașov, prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și judecata în lipsă. A arătat intimatul că în mod legal comunicarea încheierii de suspendare a fost făcută la domiciliul procesual ales, respectiv la sediul avocatului reclamantului, conform art. 88 C. proc. civ.

Recurentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Actele procedurale au fost comunicate recurentului-reclamant atât la adresa avocatului care a declarat calea de atac a recursului în numele acestuia, cât și la domiciliul din Germania al recurentului, astfel cum a rezultat din dosar. În ce privește comunicările efectuate în Germania, dovezile de comunicare au fost restituite cu mențiunea "necunoscut/adresă insuficientă" .

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin argumentele de nelegalitate deduse judecății pe calea recursului se critică soluția de constatare a perimării pronunțată de către instanța de apel în condițiile în care suspendarea judecății în raport de care s-a adoptat o astfel de măsură procesuală s-a dispus în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru indicarea moștenitorilor reclamantului decedat pe parcursul procesului, iar reprezentantul convențional al reclamantului decedat (care a promovat și prezentul recurs) nu a fost în măsură să prezinte instanței de judecată cine sunt acești moștenitori, din motive neimputabile.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu.

Rezultă că perimarea intervine numai dacă în intervalul de timp prevăzut de norma de drept nu s-a săvârșit în cauză niciun act de procedură din cauza lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

Aceasta, întrucât perimarea este o sancțiune procedurală a cărei aplicare impune statuarea asupra desistării succesorilor părții decedate de proces, care intervine doar în cazul în care aceștia lasă procesul în nelucrare timp de 6 luni, din motive care le sunt imputabile.

Stabilirea împrejurărilor de fapt potrivit cărora procesul a fost abandonat, rămânând în nelucrare din motive imputabile succesorilor părții decedate, împotriva căreia operează perimarea, este o chestiune de fapt care trebuie dovedită și motivată.

Pe cale de consecință, perimarea nu intervine în cazurile în care judecata nu poate continua din motive neimputabile părților litigante ori dacă actele de procedură trebuiau îndeplinite din oficiu de către instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 412 alin. (1) C. proc. civ., în caz de deces al uneia dintre părți, judecata cauzei se suspendă până la introducerea în cauză a moștenitorilor, reluarea judecării procesului, potrivit dispozițiilor art. 415 pct. 2 C. proc. civ., urmând a se face prin cerere de redeschidere a procesului făcută cu arătarea moștenitorilor.

În consecință, revine instanței de judecată, după repunerea pe rol a cauzei, îndatorirea de a verifica calitatea de moștenitor a persoanelor indicate prin cererea de reluare a judecății (dacă s-a procedat la o astfel de indicare) și, după caz, în aplicarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., îndatorirea de a solicita informațiile necesare de la terții care le dețin, în vederea statuării cu privire la cadrul procesual și limitele în care urmează să se desfășoare procedura, atunci când constată că, din motive obiective, moștenitorii nu au putut fi indicați.

Împrejurarea că partea decedată este reprezentată sau, după caz, asistată de avocat, nu este de natură să împiedice suspendarea judecății, în condițiile art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și nici să justifice aplicarea sancțiunii perimării, în considerarea acestui fapt (al reprezentării sau, după caz, asistării părții în proces), întrucât perimarea sancționează conduita părții și nu a reprezentantului ori a avocatului acesteia.

Nici împrejurarea că dispozițiile art. 88 C. proc. civ., potrivit cărora mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat și nici dacă acesta a devenit incapabil, ci dăinuiește până la retragerea lui de către moștenitori sau de către reprezentantul legal al incapabilului, nu impun o altă concluzie.

Aceasta, întrucât cât timp nu au fost stabiliți moștenitorii, nu se poate statua cu privire la exercițiul dreptului recunoscut acestora de a retrage sau confirma mandatul dat de autorul lor, anterior decesului.

În speță, prin memoriul înregistrat la data de 12.12.2019 cu prilejul soluționării apelului, reclamantul A., prin mandatarul H. (procură dosar apel), a precizat că își alege domiciliul procesual ales la avocat G. și că înțelege să revoce mandatele date avocaților români anterior, dar că își însușește memoriul de apel.

Împuternicirea avocatului G. a fost dată de mandatarul reclamantului, H., la data de 11.12.2019, în condițiile în care acesta, H., a fost desemnat mandatar al reclamantului prin procura din 10.10.2019, emisă de Biroul Notarial I., din localitatea Ditzingen .

La data de 27.02.2020 a fost înregistrat la dosar înscrisul prin care mandatarul H. a fost desemnat curator al succesiunii reclamantului A. decedat la data de 25.11.2019. La aceeași dată a fost încuviințată cererea de amânare formulată de avocat G. (reprezentantul reclamantului decedat) pentru introducerea în cauză a moștenitorilor apelantului reclamant decedat. S-a acordat termen de judecată la data de 23.04.2020, termen care a fost însă preschimbat ulterior pentru data de 21.05.2020.

Judecata cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 42 pct. 6 din Decretul nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgență determinată de pandemia Covid, publicat în Monitorul Oficial nr. 212/16.03.2020, a fost suspendată de drept pe perioada stării de urgență determinată de pandemia Covid. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, prin rezoluția din 15.05.2020, la încetarea stării de urgență (14.05.2020), fiind acordat termen de judecată la data de 04.06.2020, pentru când reclamantul decedat a fost citat la domiciliul procesual ales la avocat G..

Prin înscrisul transmis instanței la data de 04.06.2020, reprezentantul reclamantului apelant decedat a arătat că nu a îndeplinit obligația de a indica moștenitorii acestuia și a solicitat acordarea unui termen mai îndelungat ori suspendarea judecății în vederea îndeplinirii acestei obligații.

La data de 04.06.2020, în interiorul termenului de opțiune succesorală (raportat la data decesului reclamantului, 25.11.2019 și la dispozițiile art. 1103 C. civ. român), instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., anume până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului A..

Încheierea de suspendare a judecății a fost comunicată, în numele persoanei decedate, A., la domiciliul procesual ales anterior decesului, anume la sediul avocatului G., în data de 16.06.2020 .

La data de 09.12.2020, intimata S.C. C. S.R.L. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, invocând excepția de perimare, iar instanța a acordat termen de judecată la data de 21.01.2021.

La data de 10.12.2020, reprezentantul reclamantului apelant decedat, avocat G., a depus un înscris prin care a arătat că este în imposibilitate de a indica moștenitorii persoanei decedate din motive obiective (determinate de împrejurarea că moștenitorii sunt colaterali mai îndepărtați, iar instanța de judecată din Germania în fața căreia se dezbate procedura succesorală nu a verificat calitatea de succesibili a acestora, întârzierea fiind determinată și de condițiile create de pandemia Covid).

Prin același înscris, avocatul G. a solicitat, totodată, comunicarea încheierii de suspendare la adresa ultimului domiciliu al defunctului din Germania, în condițiile art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că în acest mod să curgă termenul legal de îndeplinire a obligației de introducere/intervenire a moștenitorilor în proces, fiind fără relevanță juridică comunicarea făcută la domiciliul procesual ales, în condițiile intervenirii decesului părții și, în subsidiar, reluarea judecății și acordarea unui nou termen pentru obținerea datelor cu privire la moștenitori.

La data de 21.01.2021, prin decizia recurată, a fost constatat perimat apelul declarat de reclamant (decedat).

Or, sancțiunea perimării este nelegală, cât timp în cauză nu s-a dovedit că succesibilii reclamantului decedat (înștiințați potrivit legii) și având cunoștință de existența procesului, au înțeles să-l lase în nelucrare, din motive ce le sunt imputabile.

Cu atât mai puțin sancțiunea perimării nu poate fi justificată în considerarea conduitei avocatului părții decedate, în condițiile în care nu s-a probat că acesta ar fi lăsat cauza în nelucrare, omisiunea indicării moștenitorilor neputându-i fi imputată sau prezumată, în raport de cele mai sus arătate.

Rezultă din lucrările dosarului că reprezentantul reclamantului decedat a făcut dovada că Judecătoria Stuttgart-Bad Cannstatt, la data de 03.01.2020, l-a desemnat pe H. curator al succesiunii "pentru moștenitorii necunoscuți ai lui A." . Atribuțiile acestui curator vizează, potrivit înscrisului depus la dosar, asigurarea și administrarea patrimoniului succesoral, dar și cercetarea/investigarea existenței moștenitorilor, aspect care interesează în mod direct prezenta cauză.

Totodată, rezultă că reprezentantul reclamantului decedat, prin cererea formulată la data de 10.12.2020 (data email), înregistrată la dosar data de 11.12.2020, a învederat că, dată fiind situația de fapt menționată, se află, în continuare, în imposibilitatea de a indica moștenitorii.

În atare condiții, în mod greșit instanța de apel a respins solicitarea avocatului reclamantului de comunicare a actelor de procedură la ultimul domiciliu al defunctului, în conformitate cu dispozițiile art. 184 alin. (4) pct. 1 C. proc. civ. (aplicabile prin analogie), în considerarea normei de drept prevăzută de art. 88 C. proc. civ.

Aceasta, întrucât, norma de drept prevăzută de art. 88 C. proc. civ., relativă la încetarea mandatului, nu susține raționamentul juridic expus în practicaua deciziei recurate, potrivit căruia comunicarea actelor de procedură în numele persoanei decedate la domiciliul ales de aceasta anterior decesului și neindicarea de către avocatul ales a moștenitorilor (neimputabilă) justifică curgerea termenului de perimare și, deopotrivă, aplicarea sancțiunii perimării în contra moștenitorilor săi, fiind indiferent că procedura succesorală deschisă pe teritoriul altui stat a fost sau nu finalizată.

Dimpotrivă, în condițiile de fapt enunțate, revenea instanței de apel, în virtutea rolului activ prevăzut de lege, îndatorirea de a verifica stadiul procedurii succesorale, inclusiv de a comunica actele de procedură apreciate a fi necesar a fi efectuate în procesul pendinte la ultimul domiciliu al defunctului A. ori, după caz, la curatorul desemnat pentru dezbaterea succesiunii, H., și de a analiza și statua motivat asupra condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 416 C. proc. civ. necesar a fi îndeplinite pentru aplicarea sancțiunii perimării.

Nu în ultimul rând, instanța de apel avea a lua în considerare și dispozițiile art. 418 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora "Perimarea se suspendă, de asemenea, pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege", printre care, în raport de legislația specifică fiecărei țări, și pandemia Covid.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de avocat G. pentru reclamantul A. (decedat) împotriva deciziei nr. 25/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, va casa decizia recurată și va trmite cauze spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de avocat G. pentru reclamantul A. (decedat) împotriva deciziei nr. 25/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2021.