ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 985/2021

Ședința publică din data de 11 mai 2021

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 29.01.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul român prin Municipiul Brașov, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice și Municipiul Brașov prin Primar:

În principal:

- constatarea nulității absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. x/06.01.2012 de NP B. pentru lipsa reprezentării legale a statului la încheierea acestuia;

- repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract;

- revenirea terenului de 555 mp din Brașov, str. x, fn înscris în CF x Brașov, cu nr. cad. x în proprietatea statului român;

- să se constate că nu este posibilă repunerea reclamantei în proprietatea și posesia terenurilor proprietatea sa, ocupate de obiective de interes public (Creșa nr. 4 și drum public);

- obligarea Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei suma de 174420 euro la cursul în RON la data plății reprezentând valoarea terenurilor ce rămân în proprietatea statului român, situate în Brașov, str. x și str. x, identificate în CF x Brașov, cu nr. top x de 200 mp, CF x Brașov, nr. top x de 226 mp, CF x Brașov, nr. top x de 44 mp, CF nr. x Brașov, nr. top x de 71 mp, CF nr. x Brașov nr. top x de 71 mp, conform evaluării din raportul de evaluare, întocmit de expert C.;

- obligarea Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantei dobânda legală, calculată la suma de 174.420 euro, în RON la cursul din ziua plății, de la data încheierii contractului de schimb - 06.01.2012 și până la data achitării integrale a sumei;

În subsidiar:

- constatarea nulității absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. x/06.01.2012 de NP B. pentru cauză ilicită deoarece scopul urmărit de Municipiul Brașov a fost de a transmite reclamantei la schimb un teren cu destinația de zonă verde, neconstruibil dar evaluat în contractul de schimb la 124.875 euro, ca fiind teren cu destinația de construcții colective;

- constatarea nulității absolute a contractului de schimb imobiliar autentificat sub nr. x/06.01.2012 de NP B. pentru cauză imorală deoarece scopul urmărit de Municipiul Brașov a fost de a transmite reclamantei la schimb un teren cu destinația de zonă verde, neconstruibil dar evaluat în contractul de schimb la 124.875 euro, ca fiind teren cu destinația de construcții colective;

- repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de schimb;

- revenirea terenului de 555 mp din Brașov, str. x, fn înscris în CF x Brașov, cu nr. cad. x în proprietatea statului român;

- să se constate că nu este posibilă repunerea reclamantei în proprietatea și posesia terenurilor proprietatea sa, ocupate de obiective de interes public (Creșa nr. 4 și drum public);

- în principal, obligarea Statului român prin Municipiul Brașov să transmită reclamantei dreptul de proprietate asupra imobilului din Brașov, str. x - apartament spațiu comercial înscris în CF x-C1-U1, nr. top x, proprietatea Statului Român, aflat în domeniul privat al Municipiului Brașov, liber de sarcini și disponibil;

- în subsidiar, obligarea Statului român prin Municipiul Brașov să plătească reclamantei suma de 174.420 euro la cursul în RON la data plății reprezentând valoarea terenurilor ce rămân în proprietatea Statului Român, situate în Brașov, str. x și str. x, identificate în CF x Brașov, cu nr. top x de 200 mp, CF x Brașov, nr. top x de 226 mp, CF x Brașov, nr. top x de 44 mp, CF nr. x Brașov, nr. top x de 71 mp, CF nr. x Brașov nr. top x de 71 mp, conform evaluării din raportul de evaluare, întocmit de expert C.;

- obligarea Statului român prin Municipiul Brașov să plătească reclamantei dobânda legală, calculată la suma de 174.420 euro, în RON la cursul din ziua plății, de la data încheierii contractului de schimb - 06.01.2012 și până la data achitării integrale a sumei;

- înscrierea în cartea funciară a drepturilor de proprietate corespunzător celor dispuse prin hotărâre;

- cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. 1238, art. 1254, art. 1640 C. civ.

Printr-o notă, reclamanta a evaluat dobânda legală pe perioada 06.01.2012 (data încheierii contractului de schimb) - 29.01.2019 (data înregistrării acțiunii) la 142.082.50 RON, achitând o taxă judiciară de 3.946,64 RON iar apoi o taxă judiciară de 16.219, RON conform valorii capătului II.5.1 din cerere .

La termenul din 01.07.2019, Tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul român, a lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul român, a admis excepția lipsei calității de reprezentant a Municipiului Brașov pentru Statul român și a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtul Statul român, prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 265/S, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Municipiul Brașov prin Primar și Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin A.J.F.P. Brașov.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A..

Prin decizia nr. 524/AP din 15 iulie 2020 Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins excepțiile privind inadmisibilitatea. A respins cererea de apel formulată de apelanta A., împotriva sentinței civile nr. 265/S/29.11.2019, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă. A admis cererea de intervenție accesorie în formulată de S.C. D. S.R.L., în sprijinul intimaților Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Municipiul Brașov, prin Primar.

Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta A., prin care a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei atacate și casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

În motivarea recursului s-au arătat următoarele.

Având în vedere că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția dată cererii de intervenție accesorie, este incident motivul de casare prevăzut de ari. 488 pct. 6 C. proc. civ.

3.1. Referitor la cererea principală având ca obiect motivul de nulitate absolută privind cauza ilicită și imorală, instanța de fond a reținut în considerente:

"din CU nr. 2651/11.10.2010, categoria de folosință a nr. cad. x era parțial zonă de locuință, parțial zonă verde, conform PUG aprobat prin HCL nr. 425/1999 ";

"conform CU 3276/14.11.2011, categoria de folosință a imobilului cu nr. cad. x era de parțial pădure, conform PUG aprobat prin HCL nr. 144/2011 imobilul fiind neconstruibil ca urmare a suprafeței care nu se încadra în suprafața minimă construibilă, conform acestui PUG."

Constatarea acestei schimbări a regimului urbanistic a terenului nu a condus însă la nicio analiză cu privire la motivul de nulitate absolută care fusese invocat. Este evident din compararea reglementărilor cuprinse în cele două certificate de urbanism că regimul juridic al terenului din str. x s-a schimbat în timp, de la momentul dezmembrării și formării lotului de 555 mp. și până la momentul încheierii coi tractului de schimb imobiliar pentru terenul de 555 mp.

Certificatul de urbanism nr. x/11.10.2010 a fost eliberat la cererea proprietarului Statul Român pentru dezmembrarea terenului de 10.289 mp. cu nr. cad. x 056. La acea dată, conform FUG aprobat prin H.C.L. nr. 425/1999, terenul de 10.289 mj. avea destinația "parțial zonă de locuințe cu regim de înălțime P+4E - P+8E, parțial zonă verde". Terenul statului a fost dezmembrat în 3 loturi, iar lotul x, în suprafață de 555 mp., a primit nr. cad. nou x.

Schimbul de terenuri a fost aprobat prin H.C.L. nr. 662/28.10.2011, având la bază Documentația cadastrală întocmită de exp. ing. E. și Rapoartele de evaluare întocmite de ing. C. și de S.C. F. S.R.L., schimbul im)biliar efectuându-se fără sultă.

După data adoptării H.C.L. nr. 662/28.10.2011 a fost eliberat Certificatul de urbanism nr. x/14.11.2011, la cererea Primăriei Municipiului Brașov, Direcția Juridică și (le Administrație Publică Locală - Serviciul Cadastru, Valorificare, Registru Agricol și Fond Funciar, pentru încheierea contractului de schimb imobiliar.

La data de 14.11.2011, certificatul de urbanism eliberat în baza noului PUG aprobat prin H.C.L. nr. 144/07.03.2011, atestă că terenul de 555 mp. avea destinația "parțial în zona L4 destinată locuințelor colective înalte cu P+5 - P+10 niveluri și parțial V7 - pădure". Certificatul de urbanism precizează expres că suprafața minimă necesară pentru o parcela construibilă este de 700 mp., "ca atare, parcela de 555 mp. este neconstruibilă".

Noul certificat de urbanism a fost eliberat cu o lună și jumătate înainte de încheierea contractului de schimb din data de 06.01.2012.

Instanțele au făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 1238 alin. (2) C. civ., reținând că transmiterea la schimb a unui teren neconstruibil nu are caracter ilicit și nici imoral. Instanțele nu au luat în considerare două aspecte esențiale:

- cauza ilicită și imorală a fost cunoscută, sau trebuia să fi fost cunoscută, de ambele părți, noua reglementare urbanistică rezultând din acte administrative publice cu caracter de reglementare, care prevedeau că parcela de 555 mp. care face obiectul schimbului, este neconstruibilă;

- cauza ilicită și imorală constă tocmai în încheierea contractului de schimb imobiliar în condițiile în care primăria transmite la schimb în proprietatea reclamantei o parcelă neconstruibila, la aceeași valoare cu terenurile construibile pe care le predă la schimb reclamanta.

3.2. Cauza imorală atrage nulitatea absolută a contractului.

In contractele sinalagmatice considerația contraprestației este esențială pentru părțile contractante. In speță, destinația concretă a terenului primit la schimb, de a fi construibil și de a fi echivalent valoric cu terenurile predate la schimb a fost esențială. Pentru Primărie scopul urmărit prin transmiterea la schimb a unei parcele de teren în suprafață neconstruibilă, zonă verde, dar evaluat ca fiind construibil, a fost imoral, fiind contrar normelor de conviețuire socială.

Instanțele nu au analizat în mod distinct incidența cauzei imorale. Cauza imorala a fost permanent atașată cauzei ilicite și soluționată odată cu aceasta.

3.3. Instanțele au respins capătul de cerere principal referitor la constatarea nulității absolute a contractului de schimb imobiliar și nu au mai cercetat petitele accesorii, respingând în întregime cererea de chemare în judecată. Solicită ca, la rejudecarea apelului, în urma admiterii capătului de cerere principal privind constatarea nulității absolute a contractului, să se cerceteze fondul cu privire la petitele accesorii.

Prin întâmpinările formulate de Municipiul Brașov prin primar și S.C. D. S.R.L. a au formulat întâmpinări prin care au arătat că motivul de recurs privind greșita stabilire a cadrului procesual de către prima instanță de fond, prin încheierea din data de 01.07.2019, în ceea ce privește reprezentarea Statului român de către Ministerul Finanțelor nu a fost invocat în apel această statuare intrând în autoritatea de lucru judecat și că recursul este nefondat, în rest.

Prin întâmpinarea formulată, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.

În ceea ce privește primul motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin care se susține greșita aplicare a dispozițiilor legale privind reprezentarea Statului Român, cu implicații asupra legitimării procesuale pasive a pârâtului Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, este de reținut că prin întâmpinările formulate de Municipiul Brașov și S.C. D. S.R.L. s-a invocat faptul că a fost invocat direct în recurs.

Apărările menționate anterior sunt corecte, acest motiv de recurs fiind formulat omisso medio, direct în recurs.

Astfel, așa cum se susține chiar în cadrul acestui motiv de recurs, prima instanță de fond la termenul din 01.07.2019 a admis excepția lipsei calității de reprezentant a Municipiului Brașov pentru Statul român și a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru Statul român.

În apel nu au fost formulate critici cu privire la soluționarea acestor excepții de procedură privind lipsa calității de reprezentant al statului român în cadrul procesului, aspect reținut expres de instanța de apel în cadrul primului punct al considerentelor propriu-zise, ci s-au susținut critici referitoare la aprecierea calității de reprezentant al statului român la încheierea contractului a cărui nulitatea s-a cerut a fi constatată prin cererea de chemare în judecată, ca motiv de nulitate a contractului.

În consecință, în temeiul art. 488 alin. (2) C. proc. civ. acest motiv de recurs nu poate fi primit.

Prin cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., s-a susținut că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de admitere a cererii de intervenție accesorie formulată în apel de S.C. D. S.R.L.

În apel, S.C. D. S.A. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea intimaților STATUL ROMÂN și MUNICIPIUL BRAȘOV, solicitând admiterea cererii de intervenție și respingerea apelului ca nefondat.

În cuprinsul cererii de intervenție au fost invocate excepția lipsei capacității procesuale active de folosință a reclamantei și excepția inadmisibilității motivelor de apel cu privire la capetele de cerere accesorii - în subsidiar, iar pe fond au fost formulate apărări cu privire la critica de nulitate absolută pentru nelegala reprezentare a STATULUI ROMÂN și cu privire la critica de nulitate absolută a contractului de schimb imobiliar.

Asupra cererii de intervenție accesorie formulată de către S.C. D. S.A., instanța de apel s-a pronunțat la termenul de judecată de la data de 01.07.2020, în sensul admiterii în principiu a acestei cereri, având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse în încheierea de ședință de la acel termen.

La același termen de judecată, în conformitate cu art. 224 C. proc. civ. au fost puse în discuție excepțiile invocate de către intervenienta S.C. D. S.A., anume excepția lipsei calității procesuale de folosință a apelantei, excepția inadmisibilității motivelor de apel, precum și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată oral la termenul de judecată de la data de 01.07.2020.

Excepția lipsei calității procesuale de folosință a apelantei a fost respinsă, pentru considerentele arătate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată.

Cu privire la excepțiile privind inadmisibilitatea motivelor de apel și a cererii de chemare în judecată, instanța de apel a stabilit că se va pronunța prin decizie, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) și (4) C. proc. civ.

Observând decizia atacată este de reținut că la începutul considerentelor propriu-zise instanța de apel a menționat că a examinat sentința apelată în raport cu motivele de apel invocate de apelantă, apărările intimaților, excepțiile și apărările intervenientei, actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale incidente în cauză și a constatat că excepțiile invocate și motivele de apel sunt nefondate.

În continuare instanța de apel a arătat concret argumentele pentru care a ajuns la această concluzie.

Pe lângă excepțiile invocate de către intervenienta accesorie, care au fost găsite de instanța de apel neîntemeiate sau inutil a fi cercetate, intervenienta a formulat și apărări pe fond în susținerea concluziei că apelul era nefondat, cu privire la critica de nulitate absolută pentru nelegala reprezentare a STATULUI ROMÂN și cu privire la critica de nulitate absolută a contractului de schimb imobiliar.

Or, atâta timp cât apelul a fost respins ca nefondat, înseamnă că apărările intervenientei au fost întemeiate, fapt ce a dus la admiterea cererii de intervenție accesorie formulată în sprijinul apărării intimaților, potrivit art. 61 alin. (3) C. proc. civ.

Așa cum se susține în doctrină și jurisprudență, soluția ce se va da cu privire la cererea de intervenție accesorie depinde de soluția ce se va pronunța cererii de chemare în judecată/apel, urmând a se distinge după cum terțul a intervenit în favoarea reclamantului/apelantului sau a pârâtului/intimatului. Astfel, intervenția voluntară accesorie în sprijinul pârâtului/intimatului se va admite dacă se respinge cererea de chemare în judecată/apel, deoarece pârâtul/intimatul nu a căzut în pretenții, așa încât apărarea terțului urmează a fi considerată utilă.

Astfel, nu este întemeiată motivul de recurs prin care se susține că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de admitere a cererii de intervenție accesorie formulată în apel de S.C. D. S.R.L., atâta timp cât aceste considerente sunt reprezentate tocmai de argumentele pentru care a fost constatat nefondat apelul.

În ceea ce privește motivul de recurs privind greșita aplicare a legii - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sunt de reținut următoarele.

Recurenta a susținut că instanța de apel nu a avut în vedere la analiza nulității contractului pentru existența cauzei ilicite și imorale faptul că regimul juridic al terenului din str. x s-a schimbat în timp, de la momentul dezmembrării și formării lotului de 555 mp. și până la momentul încheierii contractului de schimb imobiliar pentru terenul de 555 mp., din construibil în neconstruibil, așa cum rezultă din compararea reglementărilor cuprinse în cele două certificate de urbanism.

Această susținere nu este corectă, având în vedere că instanța de apel a menționat expres în considerente că "transmiterea unui teren care la un moment dat nu îndeplinește cerințele de urbanism pentru a fi destinat realizării unor asemenea construcții, în cadrul contractului de schimb imobiliar încheiat între părți, nu presupune existența unei cauze ilicite sau imorale din perspectiva transmițătorului acestui teren".

Recurenta a mai susținut că instanța ar fi făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 1238 alin. (2) C. civ., reținând că transmiterea la schimb în proprietatea reclamantei a unui teren neconstruibil la aceeași valoare cu terenurile construibile pe care le predă la schimb reclamanta nu are caracter ilicit și nici imoral.

Așa cum a reținut și instanța de apel dispozițiile legale relevante în cauză sunt următoarele.

Prin art. 1235 C. civ. cauza actului juridic este definită ca fiind motivul care determină fiecare parte să încheie contractul.

Conform art. 1236 alin. (1)-(3) C. civ., pentru a fi valabilă, cauza trebuie să existe, să fie licită și morală. Cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice și este imorală când este contrară bunelor moravuri.

Cauza ilicită sau imorală atrage sancțiunea nulității absolute a convenției, dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască, potrivit art. 1238 alin. (2) din noul C. civ.

Existența unei cauze valabile este prezumată până la proba contrară, potrivit art. 1239 alin. (2) din noul C. civ.

În argumentarea soluției sale instanța de apel a reținut, pe de o parte, că "chiar acceptând susținerea apelantei cu privire la cauza ilicită și imorală identificată în voința cu care a acționat intimatul MUNICIPIUL BRAȘOV, în calitate de reprezentant al copermutantului STATUL ROMÂN - în speță, prin raportare la conduita apelantei, nu este îndeplinită condiția primordială a caracterului comun al cauzei ilicite, ori imorale", condiție prevăzută de art. 1238 alin. (2) din noul C. civ.

Or, prin cererea de chemare în judecată și prin apel, reclamanta a susținut că nu a cunoscut la data încheierii contractului de schimb schimbarea regimului juridic al terenului propus spre schimb, din construibil în neconstruibil, din cauza faptului că are suprafața de 555 mp, în loc de cel puțin 700 mp.

Susținerea din recurs că ambele părți ar fi trebuit să cunoască noua reglementare urbanistică nu poate fi avută în vedere, întrucât nu este conformă susținerilor reclamantei în fața instanțelor de fond și vizează aspectele de fapt de care au ținut cont instanțele de fond raportat la situația de fapt afirmată și care a făcut obiectul probațiunii în fața acestora, care nu poate fi schimbată în recurs.

În consecință, nu poate fi reținut un motiv de nelegalitate a deciziei atacate sub acest aspect.

În considerentele deciziei atacate s-au reținut în continuare următoarele:

(…) din conținutul contractului de schimb imobiliar încheiat între apelantă și intimatul STATUL ROMÂN, prin Municipiul Brașov, nu rezultă împrejurarea că apelanta și-ar fi exprimat acordul în vedere efectuării schimbului în considerarea calităților terenului dobândit prin schimb, respectiv teren apt de a fi destinat realizării unor construcții în cadrul unui ansamblu imobiliar, iar transmiterea unui teren care la un moment dat nu îndeplinește cerințele de urbanism pentru a fi destinat realizării unor asemenea construcții, în cadrul contractului de schimb imobiliar încheiat între părți, nu presupune existența unei cauze ilicite sau imorale din perspectiva transmițătorului acestui teren, după cum eronat a susținut apelanta.

De asemenea, neinformarea apelantei cu privire la lipsa unor calității ale terenului cu suprafața de 555 mp, identificat în CF nr. x Brașov, sub nr. cad. x, apreciate de către acesta ca fiind esențiale în vederea realizării schimbului, nu afectează valabilitatea cauzei contractului, ci poate reprezenta, eventual, o atingere adusă unui alt element esențial pentru valabilitatea contractului, respectiv consimțământului apelantei, care poate atrage o în mod corespunzător o altă sancțiune, în nici un caz nulitatea absolută pentru cauză ilicită și imorală, pretinsă de către acesta."

Scopul imediat (causa proxima), numit și scopul obligației, este stabilit raportat la principalele categorii de acte juridice. În contractele sinalagmatice acesta rezidă în reprezentarea sau prefigurarea mentală, de către fiecare parte a contraprestației (o parte se obligă știind că și cealaltă parte la rândul ei se obligă). Din acest motiv pentru actele juridice civile numite (tipice) numai scopul mediat poate să fie ilicit.

Scopul mediat (causa remota), numit și scopul actului juridic civil, constă în motivul determinant al încheierii actului juridic și se referă fie la însușirile unei prestații fie la calitățile unei persoane. Este concret și variabil de la o categorie la alta de acte juridice civile și chiar în cadrul aceleiași categorii de acte civile.

În speță, reclamanta a susținut că scopul mediat al pârâtei la încheierea contractului de schimb în cauză a fost de a obține un folos material injust prin prezentarea ca adevărată a unei situații mincinoase, pricinuindu-i o pagubă însemnată. Or, acest gen de comportament al cocontractantului, din perspectiva dreptului civil, ar putea fi evaluat, așa cum corect a reținut instanța de apel, prin raportare la prevederile art. 1214 C. civ. (Dolul), motiv de nulitate relativă, iar nu de nulitate absolută, cum s-a solicitat prin prezenta cerere de chemare în judecată. În acest context, nu se poate aprecia că acest pretins comportament ar afecta și valabilitatea cauzei contractului.

În speță, motivul determinant pentru pârâtă a fost de a obține prin schimb terenul reclamantei pe care se aflau clădiri având o destinație publică și drumuri publice.

Nu s-a reținut de către instanțele de fond faptul că s-ar fi dovedit că pârâta a acționat cu intenția de a-i produce reclamantei un prejudiciu adică, așa cum susține aceasta în cererea de chemare în judecată, de a-i oferi în schimb un teren neconstruibil lipsit de valoare. Dimpotrivă, instanța de apel a reținut din probele administrate în cauză - conținutul contractului de schimb imobiliar încheiat între apelantă și intimatul STATUL ROMÂN, prin Municipiul Brașov - că nu rezultă împrejurarea că apelanta și-ar fi exprimat acordul în vedere efectuării schimbului în considerarea calităților terenului dobândit prin schimb, anume teren apt de a fi destinat realizării unor construcții în cadrul unui ansamblu imobiliar.

Recurenta a mai susținut că instanța nu a analizat în mod distinct incidența cauzei imorale, întrucât pentru primărie scopul urmărit prin transmiterea la schimb a unei parcele de teren în suprafață neconstruibilă, zonă verde, dar evaluat ca fiind construibil, este imoral, contrar normelor de conviețuire socială și că în speță destinația concretă a terenului primit la schimb, de a fi construibil și de a fi echivalent valoric cu terenurile predate la schimb, a fost esențială.

Așa cum s-a reținut anterior, potrivit art. 1236 alin. (2), (3) C. civ. cauza este ilicită când este contrară legii și ordinii publice și este imorală când este contrară bunelor moravuri.

Referitor la susținerea recurentei că instanța de apel nu ar fi analizat în mod distinct incidența cauzei imorale, nu rezultă ce normă de drept ar fi încălcat instanța de apel pentru faptul că ar fi analiza împreună incidența cauzei ilicite ori imorale, atâta timp cât reclamanta nu a identificat distinct nici normele legale, nici în ce constă ordinea publică și nici în ce rezidă bunele moravuri, cărora ar fi contrară cauza contractului în litigiu.

De asemenea, din perspectiva cauzei contractului de schimb, este relevant, așa cum s-a reținut anterior, motivul determinant/scopul pentru care pârâta a încheiat contractul de schimb. Scopul afirmat de către pârâtă este acela de a obține prin schimb terenul reclamantei pe care se aflau clădiri având o destinație publică și drumuri publice, iar potrivit art. 1239 alin. (2) C. civ. existența unei cauze valabile este prezumată, partea care susține nevalabilitatea cauzei trebuind să facă dovada contrară acestei prezumții.

Reclamanta a invocat faptul că în timpul negocierilor pentru încheierea contractului de schimb, ca urmare aprobării unui alt Plan de urbanism general, regimul terenului propus spre schimb de către pârâtă s-a schimbat din construibil în neconstruibil, ceea ce i-ar fi afectat și valoarea la care a fost evaluat inițial, și că nu a fost informată despre această situație înainte de încheierea contractului de schimb.

Instanța de apel a motivat de ce situația de fapt afirmată de către reclamantă nu se încadrează în prevederile 1238 alin. (2) raportat la prevederile art. 1236 C. civ., nereprezentând o situație ce ține de cauza actului juridic.

Or, este de observat că recurenta în fapt nu susține greșita interpretare de către instanța de apel a acestor prevederi legale, ci este nemulțumită de evaluarea situației de fapt în cauză prin decizia atacată și de faptul că instanța ar fi considerat că această situație de fapt nu îndeplinește condițiile pentru a fi aplicabile aceste prevederi legale, aspecte care vizează temeinicia hotărârii iar nu nelegalitatea acesteia, și nu pot face obiectul recursului conform art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește motivele de recurs referitoare la soluționarea capetelor de cerere accesorii, acestea au fost formulate doar pentru situația admiterii capătului de cerere principal privind constatarea nulității absolute a contractului, situație premisă care nu a avut loc, astfel că nu se mai impune analiza acestora.

În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge, ca nefondat, recursul.

În temeiul art. 453 alin. (1) raportat la art. 451 alin. (2) va obliga pe reclamanta A. la plata sumei de 2.500 RON către intervenienta S.C. D. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, reduse de la suma de 9850 RON solicitată, raportat la complexitatea dosarului, stadiul soluționării cauzei și activitatea desfășurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 524/AP din 15 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Obligă pe reclamanta A. la plata sumei de 2.500 RON către intervenienta S.C. D. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată reduse.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2021.