ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2794/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 24 mai 2019, reclamantul Municipiul Brașov, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T. a solicitat să se constate că este proprietar asupra imobilului teren și construcție aferente Grădiniței nr. 24 situată în Mun. Brașov, str. x, solicitând, de asemenea, înscrierea în Cartea Funciară a dreptului de proprietate al Municipiului Brașov în suprafața și în limitele acestuia, precum și înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară a imobilului construcție reprezentând Grădinița nr. 24. Prin sentința civilă nr. 10438/2019 din 14 noiembrie 2019, Judecătoria Brașov, secția civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brașov. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă sub nr. x/2019.

Sentința pronunțată de Tribunalul Brașov Prin sentința civilă nr. 179/S/03.11.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român; a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Brașov în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T.; a constatat că reclamantul Municipiul Brașov este proprietar asupra imobilului teren și construcție aferente Grădiniței nr. 24, situată în Brașov, str. x, imobil identificat prin raportul de expertiză topografică x, care face parte din prezenta. Au fost respinse celelalte cereri ale reclamantului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Municipiul Brașov, solicitând schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul de a se dispune înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate teren și construcție, aferente Grădiniței nr. 24, situată în Brașov, str. x. Împotriva aceleiași sentințe a formulat apel și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov Prin decizia civilă nr. 502/Ap din 27 aprilie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelurile formulate de apelanții Municipiul Brașov prin primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, în contradictoriu cu intimații pârâți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., împotriva sentinței civile nr. 179/S/03.11.2020 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosar nr. x/2019, pe care a păstrat-o. Împotriva deciziei civile nr. 502/Ap din 27 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă a formulat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, la data de 06 iulie 2021. De asemenea, la data de 21 septembrie 2021 a formulat întâmpinare la recurs și a declarat recurs incident reclamantul Municipiul Brașov.

Motivele de recurs Prin motivele de recurs, recurentul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesual pasive a Statului Român. Apreciază că instanța de apel a pronunțat decizia civilă recurată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, raportat la considerentele pe care instanța de apel a înțeles să se întemeieze pentru a respinge excepția invocată în apărare. Recurentul arată că reținerea judecătorului fondului, menținută prin decizia recurată cu privire la calitatea sa pasivă este greșită, în condițiile în care acțiunea civilă având ca obiect acțiune în constatare vizează constatarea dreptului de proprietate al Municipiului Brașov, respectiv nu vizează dobândirea dreptului de proprietate de către Statul Român, prin expropriere. Considerentele reținute de instanță cu privire la dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 nu sunt incidente în cauză, fiind vorba de un imobil cu destinație grădiniță, atestat la domeniul public al Municipiului Brașov, potrivit H.G. nr. 972/2002, anexa 2, poz. 5959. Mai arată că, potrivit art. 166 alin. (41) din Legea învățământului nr. 84/1995, terenul și clădirea respective sunt în domeniul public al statului, iar conform reglementării în vigoare, respectiv art. 112 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale, inclusiv al celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale. Aceste temeiuri juridice susțin calitatea de bun proprietate publică a Municipiului Brașov, asupra imobilului în litigiu, chiar dacă situația de carte funciară nu reflectă situația juridică reală a acestui imobil. În trecut, imobilul a aparținut Statului Român, fiind expropriat, însă la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, acesta nu se mai afla în proprietatea Statului Român, ci în proprietatea UAT Municipiul Brașov, chiar dacă operațiunea de înscriere a dreptului de proprietate a unității administrative nu s-a realizat. Arată recurenta că admiterea pretenției principale a reclamantei și față de Statul Român apare inutilă, în condițiile în care nu este stabilit un raport juridic obligațional opozabil față de aceasta. Conchide că nu sunt îndeplinite prevederile art. 36 C. proc. civ., neexistând niciun raport juridic de drept material susceptibil a crea un raport juridic de drept procesual civil. Prin recursul incident, reclamantul Municipiul Brașov a solicitat admiterea recursului său și să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit în favoarea Municipiului Brașov. Având în vedere petitele demersului judiciar prin care Municipiul Brașov a solicitat să se constate că este proprietar asupra imobilelor terenuri aferente Grădiniței nr. 24, situată în mun. Brașov, str. x, a solicitat să se dispună înscrierea în cartea funciară a respectivului drept de proprietate în favoarea sa în suprafața și în limitele acestuia, să se dispună înscrierea în cartea funciară a construcției reprezentând unitate de învățământ Sp+P+2E în favoarea sa.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a stabilit, prin rezoluția din 5 octombrie 2021, termen de judecată la data de 15 decembrie 2021. La data de 21 septembrie 2021, intimatul Municipiul Brașov a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Arată că lipsa întabulării în CF a dreptului de proprietate al Statului Român nu impietează asupra existenței dreptului în patrimoniul acestuia, întrucât el a dobândit un drept de proprietate extratabulară, ca o excepție de la principiul efectului constitutiv de drepturi al înscrieri în cartea funciară, consacrat de art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938. La data de 17 septembrie 2021, intimații M., L. și O. au formulat întâmpinare, solicitând să fie exonerați de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât au recunoscut pretențiile reclamantului înainte de primul termen de judecată. La data de 21 septembrie 2021, intimata K. a depus întâmpinare, solicitând să fie exonerată de la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a recunoscut pretențiile reclamantului înainte de primul termen de judecată. La data de 6 octombrie 2021, intimatul Municipiul Brașov a depus răspuns la întâmpinarea intimatei K., arătând faptul că, prin întâmpinarea depusă nu se aduce niciun fel de critică asupra căii de atac exercitate în cauză. La data de 19 octombrie 2021, intimatul J. a depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurentul Municipiul Brașov, prin care arată că este de acord cu toate apărările formulate de acest intimat. Anexează chitanță privind cheltuielile de judecată în cuantum de 1000 RON. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursurilor și soluția pronunțată Analizând recursurile declarate, în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de exigențele impuse prin art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Prin cererea introductivă, reclamantul Municipiul Brașov a solicitat să se constate că este proprietar asupra imobilului teren și construcție aferente Grădiniței nr. 24 situată în Mun. Brașov, str. x, solicitând, de asemenea, înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate în suprafața și în limitele acestuia, precum și înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară a imobilului construcție reprezentând Grădinița nr. 24. Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român și a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Brașov. În motivarea respingerii excepției a arătat că, având în vedere că imobilul teren pe care a fost edificată construcția cu destinație de grădiniță a fost supus exproprierii, trecând în proprietatea Statului Român, este justificată calitatea procesuală pasivă a acestuia în prezentul litigiu. Această soluție a fost menținută de curtea de apel, care a reținut că obiectul prezentei cauze au făcut obiectul unui act de expropriere al Statului Român din anul 1974, respectiv Decretul de expropriere nr. 181/1974. Reclamantul Municipiul Brașov își justifică calitatea de proprietar prin transmiterea ope legis a dreptului de proprietate din patrimoniul Statului în cel public al unității administrativ teritoriale și a conchis că, întrucât reclamantul Municipiul Brașov a solicitat să se constate calitatea sa proprietar asupra imobilelor expropriate de Statul Român, în mod evident acest pârât chemat în judecată are calitate procesuală pasivă în cauză. Prin recursul formulat, recurentul Statul Român a invocat că instanța de apel a pronunțat decizia civilă recurată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material incidente în cauză, raportat la considerentele care au reprezentat fundamentul respingerii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, critică încadrabilă în ipotezele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. Recurentul arată că acțiunea civilă are ca obiect acțiune în constatare și vizează constatarea dreptului de proprietate al Municipiului Brașov, respectiv nu vizează dobândirea dreptului de proprietate de către Statul Român, prin expropriere, iar considerentele reținute de instanță cu privire la dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 nu sunt incidente în cauză, fiind vorba de un imobil cu destinație grădiniță, atestat la domeniul public al Municipiului Brașov, potrivit H.G. nr. 972/2002, anexa 2, poz. 5959. Mai arată că, potrivit art. 166 alin. (41) din Legea învățământului nr. 84/1995, terenul și clădirea respective sunt în domeniul public al statului, iar conform reglementării în vigoare, respectiv art. 112 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale, inclusiv al celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora, fac parte din domeniul public local și sunt administrate de către consiliile locale. Aceste temeiuri juridice susțin calitatea de bun proprietate publică a Municipiului Brașov, asupra imobilului în litigiu, chiar dacă situația de carte funciară nu reflectă situația juridică reală a acestui imobil. În trecut, a arătat în continuare recurentul, imobilul a aparținut Statului Român, fiind expropriat, însă la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, acesta nu se mai afla în proprietatea Statului Român, ci în proprietatea UAT Municipiul Brașov, chiar dacă operațiunea de înscriere a dreptului de proprietate a unității administrative nu s-a realizat. Înalta Curte apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre care reflectă aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în cauză, în raport cu situația de fapt dedusă judecății conform poziției procesuale a recurentului-pârât și rezultată din probele administrate. Potrivit art. 36 C. proc. civ.: "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond." În interpretarea textului procedural anterior menționat, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Legitimitatea procesuală a Statului Român este dată în cauză de dispozițiile art. 26 din Decretul-Lege nr. 115 din 27 aprilie 1938, în vigoare la data exproprierii terenului respectiv, anul 1974, potrivit cu care "Drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară din cauza de moarte, accesiune, vânzare silită și expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea." Astfel, conform textului de lege mai sus citat, la momentul exproprierii, Statul Român a dobândit un drept de proprietate asupra terenului în litigiu, independent de înscrierea sau nu a dreptului său de proprietate în cartea funciară. Însă, în cauză, dreptul de proprietate al Statului Român asupra terenului în litigiu nu a fost înscris niciodată în cartea funciară. Așadar, nu era suficient ca, în prezentul litigiu, reclamantul să fi chemat în judecată doar proprietarii aparenți din cartea funciară, adică ceilalți pârâți, ci era obligatorie atragerea în judecată a Statului Român, care ar fi putut justifica, conform legii, un interes în cauză și calitate procesuală pasivă, materializate prin prisma existenței dreptului său de proprietate, fie el neînscris în cartea funciară. Pe cale de consecință, această critică unică de recurs ce vizează soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Statul Român nu poate fi reținută ca fondată, soluția instanței de apel fiind lipsită de vicii de legalitate sub acest aspect. În ceea ce privește recursul incident declarat de reclamantul Municipiul Brașov, acesta a solicitat admiterea recursului, cu consecința admiterii în totalitate a pretențiilor sale, în sensul de a se admite și capătul de cerere privind înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit în favoarea Municipiului Brașov cu privire la imobilele terenuri aferente Grădiniței nr. 24, situată în mun. Brașov, str. x, în suprafața și în limitele acestuia, precum și înscrierea în cartea funciară a construcției reprezentând unitate de învățământ Sp+P+2E în favoarea sa. Recurentul nu și-a întemeiat în drept această critică, însă instanța, văzând argumentele invocate de parte în susținerea sa, urmează a o încadra ipoteza de casare prevăzută la art. 466 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Analizând motivul de recurs invocat de reclamantul Municipiul Brașov, Înalta Curte reține că acesta este nefondat. În mod corect a reținut Curtea de Apel Brașov că înscrierile în cartea funciară trebuie să respecte transmisiunile dreptului de proprietate în ordine cronologică, iar, atâta timp cât în cartea funciară este înscris vechiul proprietar de la care s-a expropriat și nu există raport juridic direct între unitatea administrativ teritorială și proprietarul expropriat, nu este posibilă înscrierea directă a dreptului în favoarea Municipiului, fără întabularea anterioară a Statului Român, în favoarea căruia dreptul de proprietate a fost expropriat, argument care justifică, indirect, și calitatea procesuală pasivă a acestuia. Rațiunea instanței își are izvorul în interpretarea corectă a dispozițiilor art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938, a cărui teză finală arată în mod edificator că titularul dreptului de proprietate va putea dispune de acesta prin carte funciară doar după ce s-a făcut înscrierea. Astfel că, deși Statul Român a dobândit un drept de proprietate asupra terenului în litigiu prin efectul legii, ca urmare a exproprierii, este obligatorie înscrierea prealabilă în cartea funciară a dreptului său, nefiind permisă înscrierea directă a dreptului de proprietate al reclamantului Municipiul Brașov. De asemenea, curtea a reținut, în mod judicios, în cuprinsul considerentelor, și incidența prevederilor art. 20 din Decretul - Lege nr. 118/1938, în vigoare la data emiterii decretului de expropriere, potrivit cărora "dacă mai multe persoane și-au cedat succesiv una celeilalte dreptul de a dobândi prin înscriere un bun nemișcător, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptățit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive, deodată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale, întreg șirul actelor juridice care întemeiază înscrierile", prin coroborare cu prevederile art. 26 din același act normativ, mai sus citat. De altfel, deși recurentul solicită admiterea în tot a pretențiilor sale, respectiv înscrierea în cartea funciară a dreptului său de proprietate asupra imobilului în litigiu, în susținerea criticilor citează chiar textele de lege menționate supra, care prevăd modalitatea înscrierii în cartea funciară în cazul dobândirilor succesive. Or aceste texte de lege nu conferă legitimitate ipotezei susținute de recurentul reclamant, ci, din contră, se opun unei înscrieri directe a dreptului de proprietate al dobânditorului final, fără a se fi înscris, în prealabil, și dreptul de proprietate al dobânditorilor anteriori. Așadar, în lipsa unui petit privind înscrierea dobândirilor succesive, nu se poate dispune înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară a Municipiului Brașov prin omisiunea înscrierii prealabile a dreptului de proprietate al Statului Român, această critică neputând fi primită. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă, ca nefondate, atât recursul declarat de recurentul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, cât și recursul incident declarat de recurentul-reclamant Municipiul Brașov prin primar, ambele împotriva deciziei civile nr. 502/Ap din 27 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă. În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere soluția pronunțată cu privire la recursul principal, recurentul Municipiul Brașov, parte căzută în pretenții, va fi obligat la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimatul pârât J., cheltuieli reprezentând onorariu de avocat.