ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1967/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 5 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. Brașov, STATUL ROMÂN, prin Ministerul Finanțelor Publice și MUNICIPIUL BRAȘOV, prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. Brașov la înscrierea imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în C.F. nr. x a localității Brașov, sub nr. top xI. pe lista privind activele disponibile și efectuarea demersurilor necesare în temeiul art. 12 din Legea nr. 346/2004, respectiv organizarea licitației privind vânzarea imobilului menționat anterior.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii și ale Legii nr. 85/1992.

Prin sentința civilă nr. 11171 din 3 decembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, având în vedere valoarea obiectului cererii.

Prin sentința civilă nr. 41/S din 21 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Brașov, secția I civilă, reținând că litigiul are natura unui litigiu cu profesioniști, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea secției a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov.

Pe rolul acestei secții, cauza a fost înregistrată la 28 februarie 2019, sub nr. x/2018*.

La 20 mai 2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu aceiași pârâți, a depus o cerere modificatoare, prin care a arătat că solicită obligarea pârâtului Municipiul Brașov, prin Primar, în calitate de proprietar, și obligarea pârâtului B. S.R.L., în calitate de administrator, la organizarea licitației publice privind vânzarea imobilului situat pe strada x nr. 12, Brașov, județul Brașov, înscris în CF nr. cadastral x a localității Brașov, asupra căruia arată că exercită un drept de folosință. Ca temei de drept al cererii de modificare, reclamanta a invocat Legea nr. 550/2002, respectiv art. 20 și următoarele, privind vânzarea la licitație publică cu strigare.

Prin sentința civilă nr. 267/C din 10 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L., Statul Român, prin M.F.P. și Municipiul Brașov.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea cu reținere a hotărârii recurate și rejudecarea procesului în fond, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată/completată. Totodată, a solicitat obligarea intimaților-pârâți la plata cheltuielilor de judecată.

La primul termen de judecată din 15 martie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a pus în discuție calificarea juridică exactă a căii de atac formulate, iar, prin încheierea din 15 martie 2021, în temeiul art. 22 alin. (4), art. 457 alin. (1) și art. 466 din C. proc. civ., a dispus recalificarea recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. ca fiind apel, pentru considerentul că, în hotărârea de declinare de la secția I la secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Brașov, s-a reținut că este un litigiu în materia litigiilor cu profesioniști, nefiind soluționat potrivit legii contenciosului administrativ.

Prin decizia civilă nr. 549/AP din 10 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 267/C din 10 martie 2020, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva acestei decizii, la 17 iunie 2021, reclamanta A. S.R.L. a declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii cu reținere, precum și rejudecarea procesului pe fond, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată.

În motivare, recurenta arată că, prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. x/2014, a solicitat obligarea R.I.A.L. S.R.L. și a Municipiului Brașov, în temeiul art. 12 lit. b) din Legea nr. 346/2004, la vânzarea imobilului situat în mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în C. F. nr. x a loc. Brașov sub nr. top. x, la prețul ce urma a fi determinat prin raportul de evaluare întocmit de un expert, iar în cazul în care pârâta refuza să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare, hotărârea să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

A mai arătat că, în motivarea respectivei acțiuni, a învederat că, în calitate de întreprindere mică, are posibilitatea de a solicita societății cu capital de stat, în speță, pârâtei S.C. B. S.R.L., cu care a încheiat un contract de închiriere, să îi vândă spațiul utilizat, ce reprezintă un activ disponibil în sensul art. 12 din Legea nr. 346/2004. În ceea ce privește spațiul a cărui vânzare a solicitat-o, recurenta arată că acesta este un spațiu comercial, care se regăsește în enumerarea prevăzută la art. 13 din lege, pe care îl folosește efectiv în baza contractului de închiriere. Mai mult, susține că, nefiind utilizat de pârâta B. S.R.L., respectivul spațiu îndeplinește, astfel, condițiile pentru catalogarea sa ca activ disponibil.

Totodată, arată că, asupra calității de activ disponibil a imobilului ce face obiectul judecății s-a pronunțat Tribunalul Brașov cu autoritate de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 1408/CA, în dosarul nr. x/2013, prin care s-a stabilit că spațiul vizat de recurentă figurează pe lista imobilelor propuse spre vânzare.

Mai arată că, prin decizia civilă nr. 498/A, pronunțată de Tribunalul Brașov la 27.02.2018, în dosar nr. x/2014, instanța a reținut că recurenta nu are vocație de a beneficia de dispozițiile art. 12 și art. 13 din Legea nr. 346/2004, întrucât proprietarul spațiului în discuție este Municipiul Brașov, și nu vreo entitate din rândul celor enumerate la art. 12 din Legea nr. 346/2004. De asemenea, a arătat că instanța a reținut și faptul că reclamanta nu a făcut dovada că imobilul în discuție se află pe lista activelor disponibile.

Întrucât i-a fost refuzat dreptul la vânzarea directă a spațiului în temeiul Legii nr. 550/2002, iar în cadrul celui de-al doilea litigiu purtat s-a constatat cu caracter definitiv că nu se poate proceda la vânzare în temeiul Legii nr. 346/2004, recurenta arată că a învestit instanța cu o nouă cerere de chemare în judecată (ce face obiectul prezentului dosar), prin care, ulterior modificării de acțiune, a solicitat obligarea pârâtelor la organizarea licitației publice privind vânzarea imobilului înscris în C.F. Nr. x a loc. Brașov, situat în Mun. Brașov, str. x, jud. Brașov, în temeiul Legii nr. 550/2002.

A mai arătat că, în prezenta cauză, în primă instanță, Tribunalul Brașov a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de B. S.R.L. în privința dosarului nr. x/2014 și a respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reținând, pe de o parte, că Mun. Brașov nu deține calitatea de proprietar asupra imobilului în litigiu (ci Statul Român), astfel încât nici nu are drept de dispoziție asupra acestui bun, iar pe de altă parte, că reclamanta nu a chemat în judecată Consiliul Local (organ deliberativ) al Mun. Brașov, ci doar unitatea administrativ teritorială, respectiv Mun. Brașov care, așa cum rezultă din art. 4 din Legea nr. 550/2002, nu poate încheia vânzarea spațiului comercial prin licitație publică cu strigare.

În continuare, arată că împotriva acestei hotărâri a promovat recurs, recalificat de instanța de control judiciar, ca apel, respins prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs.

Referindu-se în continuare la decizia ce face obiectul prezentului recurs, recurenta-reclamantă arată că, prin această decizie (nr. 549/AP pronunțată la 10 mai 2021), Curtea a statuat că, în considerentele hotărârilor invocate de reclamantă cu autoritate de lucru judecat, nu s-a reținut calitatea de activ disponibil a spațiului și nici existența obligației de înstrăinare în persoana pârâtului Mun. Brașov ci, dimpotrivă, s-a reținut că spațiul nu poate fi considerat activ disponibil în sensul Legii nr. 346/2004 și nici nu poate fi vândut prin negociere directă în temeiul Legii nr. 550/2002.

Susținând nelegalitatea deciziei recurate, recurenta a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În concret, recurenta a susținut că decizia cuprinde motive contradictorii și că a fost pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat a sentinței nr. 1408/CA, irevocabilă, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2013, a deciziei civile nr. 498/A/27.02.2018, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr. x/2014 și a deciziei nr. 679/R/18.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosar nr. x/2014, hotărâri prin care s-a reținut faptul că proprietarul spațiului ce face obiectul prezentei acțiuni este Municipiul Brașov, iar recurenta are vocație la cumpărarea spațiului comercial ce face obiectul judecății, acesta figurând pe lista imobilelor propuse spre vânzare în temeiul Legii nr. 550/2002.

Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta invocă faptul că decizia este dată cu interpretarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 4 lit. a) și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 550/2002 și a dispozițiilor art. 21 alin. (2) și art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 (în vigoare la momentul cererii de chemare în judecată).

În concret, evocând dispozițiile art. 1 alin. (1), art. 4 lit. a), art. 6 alin. (1) din Legea nr. 550/2002, recurenta susține că, din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale, reiese faptul că unitatea administrativ teritorială, în calitate de administrator, prin dispoziție a primarului, constituie o comisie pentru vânzarea spațiilor comerciale și organizarea procedurii de licitație, comisie formată atât din membri ai Consiliului Local, cât și din cadrul B. și a DGRFP Brașov. Pe cale de consecință, apreciază că nici Consiliul Local și nici Comisia nu au personalitate juridică și nu pot avea calitate procesuală.

La 22 iulie 2021, intimatul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului față de reluarea, în recurs, a motivelor de apel, cât și a celor aduse în fața instanței prin cererea introductivă, aspect care, în accepțiunea intimatului-pârât, echivalează cu neîncadrarea motivelor de recurs în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.. Totodată, a formulat și apărări pe fondul cauzei, sens în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar în situația unei rejudecări, a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză.

La 30 iulie 2021, intimatul-pârât Municipiul Brașov, prin primar, a depus întâmpinare, prin care a arătat, în principal, că recurenta-reclamantă nu a formulat veritabile critici de nelegalitate a deciziei recurate.

La 09 august 2021, intimata-pârâtă B. S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat. De asemenea, fără a invoca excepția nulității, intimata-pârâtă a arătat că motivele de nelegalitate, astfel cum au fost invocate, nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, în caz de casare cu reținere, solicită respingerea cererii de chemare în judecată.

Conform art. 493 alin. (2) - (4) din C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, în cauză, a fost întocmit un raport asupra admisibilității în principiu a recursului, care, după analiza în completul de filtru în ședința din 5 aprilie 2022, a fost comunicat părților, cu mențiunea că acestea pot depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Față de raportul comunicat, părțile nu au depus puncte de vedere.

Prin încheierea din 7 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți prin întâmpinare și a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 549/AP din 10 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, stabilindu-se termen de judecată la data de 11 octombrie 2022, pentru soluționarea căii extraordinare de atac, în ședință publică, cu citarea părților.

În ședința publică de la 11 octombrie 2022, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a invocat, din oficiu, ca motiv de ordine publică, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cu referire la art. 457 din C. proc. civ., constând în greșita recalificare a căii de atac în apel prin încheierea din 15 martie 2021, față de natura cauzei.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la 20 mai 2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Brașov, prin Primar, în calitate de proprietar și a pârâtului B. S.R.L., în calitate de administrator, la organizarea licitației publice privind vânzarea imobilului situat pe strada x nr. 12, Brașov, imobil asupra căruia reclamanta a arătat că exercită un drept de folosință.

Ca temei de drept material al cererii modificatoare, reclamanta a invocat Legea nr. 550/2002, respectiv art. 20 și următoarele, care reglementează vânzarea spațiilor comerciale și a celor de prestări de servicii, proprietate privată a statului.

Având în vedere temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, Înalta Curte reține că, în lumina dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 550/2002:

"Alte litigii decât cele prevăzute la art. 8, 9 și 10, cu privire la desfășurarea procedurilor de vânzare a spațiilor comerciale sau de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor județene, a consiliilor locale sau a regiilor autonome de sub autoritatea acestora, sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, nefiind obligatorie procedura prealabilă", natura prezentului litigiu este de contencios administrativ, calea de atac specifică în această materie fiind recursul care, potrivit art. 10 alin. (2) teza I din Legea nr. 554/2004, "…se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

În cauză, prin încheierea din 15 martie 2021, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a recalificat calea de atac exercitată de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe de fond, din recurs în apel, în considerarea competenței materiale procesuale a primei instanțe, care ar fi judecat litigiul în fond din perspectiva unui litigiu civil, în materia litigiilor cu profesioniști.

Această calificare a naturii litigiului, stabilită prin sentința civilă nr. 41/S din 21 februarie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Brașov, secția I civilă, era însă corespunzătoare cererii introductive, anterior cererii modificatoare din 20 mai 2019.

Așadar, Curtea de apel nu a ținut cont de modificarea cererii, ce atrăgea o altă calificare a naturii litigiului, respectiv de contencios administrativ.

În plus, Curtea de apel nu a observat că prima instanță - Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a analizat pretențiile deduse judecății în condițiile prevăzute de Legea nr. 550/2002, în complet de contencios administrativ, calificare care rezultă din indicarea în dispozitivul sentinței a căii de atac specifice - "recurs în 15 zile de la comunicare".

Prin urmare, instanța de apel a făcut în mod greșit aplicarea art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. când a recalificat în apel calea de atac exercitată de reclamantă - recursul, în acord cu mențiunea corectă din dispozitivul sentinței instanței de fond, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 550/2004, potrivit cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Reținând, așadar, incidența motivului de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege mai sus evocate, urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I din același cod, să admită recursul, să caseze decizia recurată și să trimită cauza, spre o nouă judecată, aceleiași curți de apel, ca instanță de recurs.

În condițiile admiterii acestui motiv de recurs, care presupune casarea hotărârii pentru încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, analiza motivelor de recurs dezvoltate de parte devine de prisos.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 549/AP din 10 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Casează, în tot, decizia civilă nr. 549/AP din 10 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă și trimite cauza, spre o nouă judecată, aceleiași curți de apel, ca instanță de recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.