ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 796/2020

Ședința publică din data de 05 mai 2020

Asupra recursurilor de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 mai 2015 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, sub nr. x/2015, reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, i-a chemat în judecată pe pârâții A. S.A., Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (în calitate de succesor al Ministerului Turismului), solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunța:

- să constate că imobilul denumit "Complex Cetate", în suprafață de 5.002 mp, este proprietatea sa, fiind bun de interes și de uz public;

- să constate nulitatea absolută a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974, având ca obiect trecerea imobilului descris ca "Cetățuie și Casa de Pulbere", în administrarea operativă a Ministerului Turismului;

- să constate nulitatea absolută parțială a Ordinului Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991, respectiv a poziției nr. 10 din Lista anexă cuprinzând imobilele ce fac parte din patrimoniul POSTĂVARUL S.A., cu referire la "Complexul Cetate, strada x nr. 5";

- să constate nulitatea absolută parțială a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului pentru suprafața de 50.002 mp, aferentă "Complexului Cetate Brașov";

- să dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei A. S.A. asupra imobilului mai sus identificat, concomitent cu înscrierea dreptului său de proprietate asupra acestui imobil;

- să oblige pârâta A. S.A. să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 554, art. 563, art. 858, art. 861 și art. 865 din C. civ. de la 1864, art. 135 din Constitute, art. 5 din Legea nr. 18/1991 și cele ale art. 80-82 din Legea nr. 69/1991.

La 15 iulie 2015, reclamantul a depus la dosar cerere completatoare, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată, în calitate de pârât, și Autoritatea Națională pentru Turism, ca succesor în drepturi al Ministerului Turismului.

De asemenea, la 12 august 2015, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat să se constate că bunul imobil în litigiu aparține domeniului public al Statului, să fie obligată pârâta A. S.A. să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul menționat și să fie efectuate cuvenitele rectificări în evidențele de carte funciară.

Prin sentința civilă nr. 169/S/2016 din 3 octombrie 2016, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepția de nelegalitate, invocată de intervenientul Statul Român, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, referitor la Ordinul Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974.

A admis în parte acțiunea completată, formulată de reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, în contradictoriu cu pârâții A. S.A., Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Autoritatea Națională pentru Turism și Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului.

A admis cererea de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov.

A constatat că imobilul denumit "Complex Cetate", înscris în cartea funciară nr. x Brașov, în suprafață de 5.002 mp, constituie obiectul dreptului de proprietate publică al intervenientului Statul Român, fiind monument de interes public național.

A constatat nulitatea absolută a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974.

A constatat nulitatea absolută parțială a Ordinului Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991, în ceea ce priveste poziția nr. 10 din Lista anexă la acesta, cuprinzând imobilele ce fac parte din patrimoniul POSTĂVARUL S.A., referitoare la "Complexul Cetate".

A constatat nulitatea absolută parțială a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x, emis de Ministerul Turismului la 15 noiembrie 1994, pentru suprafața de 5.002 mp, aferentă imobilului "Complex Cetate".

A dispus radierea din evidența de carte funciară a dreptului de proprietate al pârâtei A. S.A. asupra imobilului denumit "Complex Cetate", înscris în prezent în cartea funciară nr. x Brașov, în suprafață de 5.002 mp, și intabularea dreptului de proprietate publică al intervenientului Statul Român asupra acestui imobil.

A obligat-o pe pârâta A. S.A. să lase intervenientului Statul Român în deplină proprietate și posesie imobilul mai sus identificat.

A respins pretențiile vizând constatarea dreptului de proprietate publică al reclamantului Municipiul Brașov asupra imobilului mai sus identificat, intabularea în favoarea acestuia a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, și revendicarea lui.

A obligat pârâții să achite, în solidar, reclamantului Municipiul Brașov suma de 29.973 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocațial.

Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apel pârâții A. S.A., Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Au formulat apeluri incidente reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne și intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de A.J.F.P Brașov.

Prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 169/S/2016 din 3 octombrie 2016 și a încheierii din 21 martie 2016, pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă în dosarul nr. x/2015, pârâta A. S.A. a solicitat, în principal, admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Brașov în soluționarea cauzei în primă instanță, cu consecința anulării sentinței și încheierii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare către Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, iar, în subsidiar, a cerut schimbarea în parte a hotărârilor apelate, în sensul admiterii celorlalte excepții invocate și respingerii în tot a acțiunii principale pentru aceste considerente.

Subsecvent, în eventualitatea înlăturării susținerilor formulate în cadrul primului punct subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii introductive și cererii de intervenție principală în interes propriu, formulată de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de A.J.F.P. Brașov, ca neîntemeiate.

Pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri a solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii excepțiilor invocate, respingerii cererii de constatare a nulității absolute parțiale a Ordinului Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991, ca neîntemeiată, și ca tardivă a celei privind Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, iar pe fond, respingerea acțiunii introductive, ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a cerut schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamant împotriva sa ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin apelul incident promovat, reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, a cerut schimbarea, în parte, a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive completate și, admiterea, în parte, a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Statul Român, cu cheltuieli de judecată.

Prin apelul incident promovat, Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de A.J.F.P. Brașov, a solicitat schimbarea sentinței, în sensul admiterii excepțiilor de nelegalitate a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470/1974, a pct. 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 și a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, cu păstrarea restului dispozițiilor sentinței apelate.

Intervenientul în interes propriu, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de A.J.F.P. Brașov, a solicitat schimbarea sentinței, în sensul admiterii excepțiilor de nelegalitate a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974, a pct. 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 și a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, cu păstrarea restului dispozițiilor sentinței apelate.

Ministerul Afacerilor Interne a solicitat schimbarea hotărârii apelate, în sensul respingerii capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată.

La termenul din 27 aprilie 2017, Societatea de Investiții Financiare Muntenia S.A., în continuare S.I.F. Muntenia S.A., a formulat cerere de intervenție voluntară accesorie în interesul apelantei-pârâte A. S.A., cerere care a fost admisă în pricipiu prin încheierea din 18 mai 2017, pronunțată în dosaul nr. 1886/82/2015.

Prin decizia civilă nr. 1067/Ap din 14 iunie 2017, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis apelurile formulate de pârâții A. S.A. și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței civile nr. 169/S din 3 octombrie 2016 a Tribunalului Brașov.

A admis cererea de intervenție voluntară accesorie în interesul apelantei-pârâte A. S.A., formulată de intervenienta S.I.F. Muntenia S.A.

A admis apelul incident formulat împotriva aceleiași sentințe de apelantul-intervenient Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de A.J.F.P. Brașov și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că:

A respins în tot cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul Municipiul Brașov, în contradictoriu cu pârâții A. S.A., Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Turismului, Ministerul Economiei și Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A respins excepția inadmisibilității invocării excepțiilor de nelegalitate și a admis excepțiile de nelegalitate a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974, a pct. 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 și a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, în ce privește suprafața de 5.002 mp, aferentă imobilului "Complex Cetate".

A constatat nelegalitatea Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974, a pct. 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 și a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, în ce privește suprafața de 5.002 mp, aferentă imobilului "Complex Cetate".

A dispus rectificarea CF x Brașov, în sensul intabulării dreptului de proprietate al Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, asupra imobilului înscris sub nr. top x, în suprafață de 5.002 mp.

A înlăturat dispozițiile privind constatarea faptului că imobilul denumit "Complex Cetate" constitute obiectul dreptului de proprietate publică al intervenientului Statul Român, fiind monument de interes public național, cele privind constatarea nulității absolute a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470/1974, a nulității absolute parțiale a Ordinului Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991, respectiv a poziției nr. 10 din Lista anexă a imobilelor ce fac parte din patrimoniul POSTĂVARUL S.A., cu privire la "Complexul Cetate" și a nulității absolute parțiale a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului pentru suprafața de 5.002 mp, aferentă imobilului și cele privind obligarea pârâților la plata sumei de 29.973 RON, în solidar, către reclamantul Municipiul Brașov, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

A păstrat dispozițiile sentinței apelate referitoare la admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor Publice și la obligarea pârâtei A. S.A. să lase intervenientului Statul Român în deplină proprietate și posesie imobilul mai sus identificat.

A respins apelul formulat de pârâta A. S.A. împotriva încheierii din 21 martie 2016, pronunțată în dosarul cu nr. x/2015

A respins apelul formulat de Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, continuat de Ministerul Turismului, Ministerul Economiei și de Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, precum și apelul incident formulat de reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, împotriva aceleiași sentințe pronunțate de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

A anulat apelul incident introdus de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe și 1-a obligat pe apelantul-reclamant Municipiul Brașov, prin Primar, la plata către Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, pârâta A. S.A. și intervenienta accesorie în interesul acesteia, S.I.F. Muntenia S.A.

I. Referitor la recursul formulat de reclamantul Municipiul Brașov, prin Primar, se constată următoarele:

Recurentul a subliniat că înțelege să critice dispozitivul hotărârii recurate sub aspectul admiterii apelurilor formulate de pârâtele A. S.A. și Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, precum și cererii de intervenție voluntară accesorie, formulată de S.I.F. Muntenia S.A. în interesul apelantei-pârâte A. S.A.

De asemenea, a menționat că, prin criticile sale, sunt vizate dispozițiile prin care curtea de apel a schimbat sentința primei instanțe, în sensul:

- respingerii în tot a acțiunii introductive completate, în contradictoriu cu pârâții A. S.A., Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Turismului, Ministerul Economiei și Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat;

- rectificării Cărții Funciare nr. x Brașov, în sensul intabulării dreptului de proprietate al Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, asupra imobilului înscris sub nr. top x, în suprafață de 5.002 mp,

- înlăturării constatărilor referitoare la: faptul că imobilul denumit generic "Complex Cetate" constituie obiectul dreptului de proprietate publică al intervenientului Statul Român, fiind un monument de interes public național; la nulitatea absolută a Ordinului Ministrului de Interne nr. 470/1974; la nulitatea absolută parțială a Ordinului Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991, în ceea ce privește poziția nr. 10 din Lista anexă a imobilelor ce fac parte din patrimoniul POSTĂVARUL S.A. și la nulitatea absolută parțială a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, pentru suprafața de 5.002 mp, aferentă imobilului "Complex Cetate" și obligării pârâților, în solidar, la achitarea sumei de 29.973 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial.

A mai arătat că decizia recurată este nelegală și din perspectiva păstrării dispozițiilor sentinței apelate referitoare la admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a obligării pârâtei A. S.A. la a-i lăsa acestuia în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu.

Totodată, recurentul a precizat că nu critică decizia instanței de apel cu privire la modul de soluționare a excepției lipsei competenței materiale a Tribunalului Brașov, a excepției inadmisibilității, a excepției autorității de lucru judecat și a excepției tardivității, invocate de pârâți.

De asemenea, a precizat că nu critică admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și respingerea acțiunii în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Autorul acestui demers procesual a mai precizat că nu formează obiectul recursului său acordarea cheltuielilor de judecată și nici admiterea de către instanța de prim control judiciar a excepției tardivității introducerii apelului incident de către pârâtul Ministerul Afacerilor Interne.

II. Referitor la recursul declarat de pârâta A. S.A., se constată următoarele:

Recurenta a arătat că înțelege să critice dispozitivul hotărârii recurate sub aspectul respingerii apelului propriu împotriva încheierii din 21 martie 2016 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, dată în dosarul nr. x/2015 și admiterii apelului incident formulat de intervenientul în interes propriu, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de A.J.F.P. Brașov. De asemenea, a notat că, prin criticile sale, au fost vizate dispozițiile prin care curtea de apel a schimbat sentința primei instanțe, în sensul:

- respingerii excepției inadmisibilității invocării excepțiilor de nelegalitate și constatării nelegalității Ordinului Ministrului de Interne nr. 470 din 4 iulie 1974, punctului 10 din Anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 și Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x din 15 noiembrie 1994, emis de Ministerul Turismului, în ce privește suprafața de 5.002 mp, aferentă imobilului "Complex Cetate" și

- rectificării Carții Funciare x Brașov, în sensul intabulării dreptului de proprietate al Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, asupra imobilului înscris sub nr. top x, în suprafață de 5.002 mp.

A mai arătat că decizia recurată este nelegală și din perspectiva păstrării dispozițiilor sentinței apelate referitoare la admiterea cererii de intervenție în interes propriu, formulată de intervenientul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a obligării sale, A. S.A., la a-i lăsa acestuia în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu.

Chiar în debutul memoriului depus, a arătat că, deși potrivit dispozitivului deciziei recurate, curtea a admis apelul său împotriva sentinței civile nr. 169/S din 3 octombrie 2016 a Tribunalului Brașov și i-a respins doar apelul formulat împotriva încheierii din 21 martie 2016, prin admiterea apelului incident declarat de Statul Român și păstrarea dispozițiilor sentinței favorabile acestuia, respectiv, admiterea cererii de intervenție în interes propriu și obligarea sa la a-i lăsa intervenientului principal în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu, rezultă, în opinia sa, că, în realitate, apelul său a fost admis doar în parte, întrucât prin calea ordinară de atac exercitată, a solicitat atât respingerea acțiunii reclamantului Municipiul Brașov, cât și respingerea în tot a cererii de intervenție în interes propriu, formulată de Statul Român.

Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de Statul Român, recurenta-pârâtă a susținut că sunt netemeinice și nelegale soluțiile ambelor instanțe de fond, aceeași opinie exprimând și cu privire la soluția dată excepției de nelegalitate a actelor administrative.

Totodată, recurenta a precizat că nu înțelege să critice soluția de respingere pe fond a acțiunii formulate de reclamantul Municipiul Brașov, prin primar, dar că nu împărtășește soluțiile date excepțiilor invocate, pronunțate de Tribunalul Brașov prin încheierea din 21 martie 2016 și păstrate de Curtea de Apel Brașov.

III. Referitor la recursul intervenientei accesorii S.I.F. Muntenia S.A., în favoarea pârâtei A. S.A., autoarea demersului judiciar evocat a dezvoltat critici similare recurentei pârâte.

Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, fiind înregistrat pe rolul instanței supreme la 24 august 2017.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 494, raportat la art. 482 și la art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civile în soluționarea recursurilor declarate în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

În baza art. 224 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., prin Hotărârea nr. 10/22.09.2011 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată prin Hotărârea nr. 8/05.04.2012, au fost aprobate propunerile formulate de secția civilă și de proprietate intelectuală (în prezent secția I Civilă) și de secția Comercială (în prezent, secția a II-a civilă) privind organizarea celor două secții civile, începând cu data de 01.10.2011.

Din Anexa nr. 1 la Hotărârea nr. 8/05.04.2012 care cuprinde regulile de înregistrare și repartizare a dosarelor între cele două secții civile, rezultă că, în materiile în care există complete specializate, dosarele se repartizează secției în cadrul căreia funcționează respectivele complete, iar, potrivit punctului 1 din Anexă, în cadrul secției I Civile funcționează complete specializate în soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate în materia revendicării imobiliare.

Analizând atât cererea de chemare în judecată, cât și aspectele reținute de prima instanță de fond și de cea de prim control judiciar, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunțată într-un litigiu ce vizează, în esență, o revendicare imobiliară, respectiv restituirea în natură a unui imobil, relevante în acest sens fiind mai multe paragrafe aflate la paginile 5, 6, 7, 8 din decizia recurată, în cuprinsul cărora instanța a reținut că:

"...scopul cu care părțile ...au sesizat instanțele judecătorești a fost acela de a obține o statuare asupra nevalabilității actelor juridice ce au avut ca efect anihilarea dreptului de proprietate publică al statului asupra acestui bun și constituirea asupra acestuia a dreptului de proprietate privată al pârâtei S.C. A. S.A., cu toate consecințele juridice ce decurg dintr-o astfel de statuare.

Prin urmare, ceea ce aceste părți au invocat nu a fost inexistența unui titlu al lor de proprietate asupra bunului în litigiu, ci inexistența unui titlu de proprietate valabil al părții pârâte arătate asupra acestui imobil, împrejurare ce este de natură să ateste că acest bun nu a ieșit niciodată din patrimoniul autorului său inițial."

"Ca urmare, acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul de proprietate publică este imprescriptibilă, putând fi introdusă oricând, indiferent de perioada de timp care a trecut de la deposedarea titularului dreptului."; "...instanța de fond a subliniat,..., că esențial în economia speței este aspectul referitor la apartenența bunului imobil...la domeniul public…. Astfel, acest bun nu poate rămâne în patrimoniul unei persoane de drept privat, întrucât, prin destinația sa și prin dispoziția legii, este un monument istoric și de arhitectură de interes național, făcând parte din Patrimoniul Cultural Național al României, iar acțiunea în revendicarea acestuia este,..., imprescriptibilă, putând fi promovată indiferent de data și de circumstanțele în care acest bun a fost scos din domeniul public și trecut în proprietatea privată a unei persoane juridice de drept privat".

"Date fiind caracteristicile acțiunii în revendicarea unui bun proprietate publică, caracteristici pe care instanța de fond le-a expus anterior, nu se poate admite că există vreo împrejurare de natură să conducă la anihilarea ei sau să determine respingerea ei în baza argumentelor pe care părțile pârâte le-au invocat.

Ca urmare a promovării de către Statul Român, în cauza civilă de față, a cererii de intervenție principală, s-a constatat că între acesta și reclamantul Municipiul Brașov s-a născut un conflict ce vizează strict aspectul de drept al titularului dreptului de proprietate publică asupra imobilului denumit generic Complex Cetate Brașov. În soluționarea acestui conflict, instanța de fond a avut în vedere că,…, acest bun imobil a format, până la data la care a fost constituit dreptul de proprietate al pârâtei S.C. A. S.A., obiectul dreptului de proprietate publică al Statului Român, fiind, prin destinația sa și în temeiul unor acte normative adoptate de-a lungul vremii, un bun de uz și de interes național."

"În ceea ce privește excepția de nelegalitate pe care intervenientul Statul Român a invocat-o ..., tribunalul a apreciat că acesta se impune a fi respinsă, întrucât, …sesizarea prezentei instanțe nu s-a realizat pe temeiul contenciosului administrativ, aspectele de drept invocate nefiind specifice contenciosului administrativ, ci pe temeiul dreptului civil, chestiunile de drept ce au fost deduse spre soluționare instanței circumscriindu-se acestei ramuri a dreptului."

"Tribunalul a admis cererea..., reținând în acest sens că finalitatea demersului juridic al părții reclamante este aceea pe care a expus-o anterior, anume stabilirea regimului juridic al bunului denumit în mod generic Complex Cetate Brașov, ca fiind un bun de uz și de inters public cu toate consecințele juridice ce decurg dintr-o astfel de statuare,..., chestiunea de drept a titularului dreptului de proprietate publică fiind una subsidiară, pe care,...atât partea reclamantă, cât și intervenientul au lăsat-o la aprecierea instanței."

În continuare, analizând sentința apelată în raport de probele administrate în cauză și dispozițiile legale incidente, instanța de apel reține la pagina 15 din decizia recurată că, deși prin încheierea de ședință din data de 21 martie 2016, tribunalul dă eficiență principiului disponibilității și stabilește cu caracter interlocutoriu că petitul principal al cererii de chemare în judecată îl reprezintă solicitarea de constatare a faptului că imobilul denumit generic "Complex Cetate" este proprietatea Municipiului Brașov, în domeniul public, iar restul petitelor ce au fost formulate în cauză au caracter accesoriu, cu toate acestea, nu analizează în mod prioritar petitul principal referitor la constatarea dreptului de proprietate publică al Municipiului Brașov asupra imobilului în litigiu.

Totodată, constatând nelegalitatea Ordinului Ministrului de Interne nr. 470/1974, a pct. 10 din anexa la Ordinul Ministrului Turismului nr. 154 din 26 aprilie 1991 și a Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor seria x nr. x, emis de Ministerul Turismului în data de 15 noiembrie 1994, în ce privește suprafața de 5.002 mp aferentă imobilului "Complex Cetate", instanța de apel, la antepenultimul paragraf de la pagina 21 a deciziei recurate, reține că, pe cale de consecință, se impune și admiterea cererii în revendicare formulată de către intervenientul principal Statul Român, întrucât admiterea excepției de nelegalitate determină înlăturarea acestor acte administrative din prezentul litigiu, iar pârâta S.C. A. S.A. nu mai poate prezenta un titlu de proprietate cu privire la imobilul în litigiu.

Așadar, Înalta Curte reține că instanța de apel a considerat că se impune păstrarea dispozițiilor sentinței apelate referitoare la admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul Statul Român și obligarea pârâtei S.C. A. S.A. să lase intervenientului Statul Român în deplină proprietate și posesie imobilul în litigiu.

Având în vedere că, atât reclamantul Municipiul Brașov, cât și intervenientul principal Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice au solicitat instanței, fiecare pentru sine, să dispună obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la a lăsa, în deplină proprietate și posesie, imobilul în litigiu, față de obiectul litigiului și raportat la funcționarea în cadrul secției I Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție a completelor specializate în soluționarea cererilor în materia revendicării imobiliare, recursurile sunt de competența secției I Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În acest sens, trebuie remarcat, că în cauză, calificarea petitelor cererii de chemare în judecată în raport de prevederile art. 30 din C. proc. civ. este contestată și face, în parte, obiectul criticilor din recurs. Cu toate acestea, competența specializată a instanței de recurs trebuie stabilită prin raportare la calificarea dată deja de instanța de apel, conform căreia apare ca fiind principal capătul având ca obiect acțiunea în revendicare imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică, iar excepțiile de nelegalitate invocate în susținerea acțiunii în revendicare reprezintă chestiuni prejudiciale, ce urmează regimul prevăzut de art. 124 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv prorogarea legală de competență în favoarea acelorași complete specializate.

Având în vedere și faptul că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3), art. 136 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., art. 19 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, raportat la prevederile pct. 1 din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 8/05.04.2012 a Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civile și va declina competența de soluționare a recursurilor în favoarea secției I Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a recursurilor declarate de recurentul-reclamant Municipiul Brașov, de recurenta-pârâtă A. S.A. și de recurenta-intervenientă accesorie S.I.F. MUNTENIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 1067/Ap din 14 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, în favoarea secției I Civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Fără cale de atac.

Dată în camera de consiliu, azi, 5 mai 2020 și pronunțată prin punerea la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.