ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1057/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară a chemat în judecată pe pârâții Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și Primăria Municipiului Brașov, solicitând recunoașterea dreptului de proprietate al Statului Român și a dreptului de administrare al reclamantului; anularea și rectificarea înscrierilor de carte funciară existente la data formulării acțiunii, prin radiere, și înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român cu drept de administrare al reclamantului; să se dispună intabularea dreptului astfel constatat asupra imobilului: construcție C1 P+1 în suprafață de 558,93 mp, construcție C2 cămin P+2 în suprafață de 869,51 mp, stație poligon în suprafață de 161,34 mp și anexă în suprafață de 188,44 mp, din Fundătura Hărmanului nr. 12A Brașov. Pârâta Primăria Municipiului Brașov a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității sale de folosință; pe fond a solicitat respingerea acțiunii. Pârâta Primăria Municipiului Brașov și Municipiul Brașov prin primar au formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta și pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. solicitând revenirea la situația inițială de carte funciară pentru imobilul cu nr. top. x, anularea înscrierilor efectuate conform act. nr. 14914/28.01.2021, precum și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Municipiului Brașov. Pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, a invocat excepția necompetenței materiale; excepția anulării cererii de chemare în judecată; excepția de netimbrare; excepția lipsei calității procesuale active; excepția lipsei calității procesuale pasive; excepția lipsei de interes, excepția inadmisibilității acțiunii. Acțiunea a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Brașov, iar prin sentința civilă nr. 1493/3.03.2022 a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului Brașov. La termenul de judecată din data de 21.04.2022, instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză, în conformitate cu prevederile art. 78 C. proc. civ., a Statului Român prin Ministerul Finanțelor și s-a solicitat precizarea petitului 2 al cererii de chemare în judecată. La termenul de judecată din 16.06.2022, în temeiul art. 78 C. proc. civ., reținând poziția reclamantei exprimată prin precizările depuse, instanța a introdus în cauză Statul Român, în calitate de pârât. De asemenea, prin încheierea de la termenul de judecată menționat, a fost admisă excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Brașov, au fost respinse: excepția de netimbrare, excepția anulării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CN CFR; excepția lipsei de interes a reclamantei, excepția inadmisibilității acțiunii în rectificare și a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului reconvențional Municipiul Brașov, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 315/S/24.11.2022, Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor pentru Statul Român. A anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară CENAFER în contradictoriu cu Primăria Municipiului Brașov, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale a acestei pârâte. A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară CENAFER în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Căi Ferate CFR și Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov. A constatat dreptul de administrare al reclamantului pentru imobilele construcții clădire cămin C1 P+1; C2 cămin P+2, stație poligon, anexă, situate în Brașov, str. x A. A respins celelalte pretenții ale reclamantului. A respins cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. A respins cererea pârâtei Compania Națională de Căi Ferate CFR de acordare a cheltuielilor de judecată. Împotriva încheierii de ședință din data de 16.06.2022 și a sentinței au declarat apel pârâta Primăria Municipiului Brașov și reclamantul-reconvențional Municipiul Brașov, solicitând admiterea apelului, introducerea în cauză în calitate de pârât-reclamant reconvențional a Municipiului Brașov prin primar și admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia nr. 1157Ap din 26 iunie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins cererea de apel formulată de apelanții Primăria Municipiului Brașov și Municipiul Brașov prin primar împotriva încheierii de ședință din data de 16.06.2022 și a sentinței civile nr. 315/S/24.11.2022, ambele pronunțate în dosarul civil nr. x/2021 al Tribunalului Brașov.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâții Primăria Municipiului Brașov și Municipiul Brașov prin primar au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, cu consecința respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului reconvențional Municipiul Brașov prin Primar, introducerea în cauză în calitate de pârât-reclamant reconvențional a Municipiului Brașov prin Primar și admiterea cererii reconvenționale formulate de Municipiul Brașov prin Primar. În motivarea căii de atac, s-au susținut, în esență, următoarele: Instanța a pronunțat hotărârea cu aplicarea și interpretarea eronată a prevederilor legale, respectiv ale art. 22, 78 alin. (2) și 208 - 209 din C. proc. civ. instanța de judecată în mod eronat a admis excepția lipsei calității procesuale active a Municipiului Brașov prin Primar, reținând că acesta nu a avut calitatea de pârât în cauză. Urmare a admiterii excepției lipsei capacității de folosință a Primăriei Municipiului Brașov, în baza rolului activ reglementat de art. 22 C. proc. civ., instanța de judecată trebuia să pună în discuția părților necesitatea introducerii în prezenta cauză în calitate de pârât, a Municipiului Brașov prin Primar. Este eronată reținerea instanței de apel în sensul că tribunalul era ținut de soluția pronunțată prin încheierea din 16.06.2022 cu privire la lipsa calității procesuale active a Municipiului Brașov, astfel că nu mai putea reveni asupra acestei excepții, câtă vreme Statul Român a fost introdus în calitate de pârât. Astfel, nu se pot reține nici prevederile art. 208-209 C. proc. civ. cu privire la formularea unei cereri reconvenționale doar de către pârâtul chemat în judecată, atâta timp cât Municipiul Brașov nu a fost introdus în cauză. Prin Nota de ședință cu nr. 127084 din data de 20.10.2022 aflată la dosarul cauzei, s-a solicitat, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., introducerea în cauză în calitate de pârât, a Municipiului Brașov prin Primar, însă instanța de judecată nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect. Se evocă prevederile art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, art. 5 lit. h) din O.U.G. nr. 57/2019, art. 154 alin. (6) din O.U.G. nr. 57/2019 și art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019. Se susține că doar unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, având capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, astfel că se impunea introducerea în prezenta cauză în calitate de pârât a Municipiului Brașov prin Primar, cu consecința admiterii cererii reconvenționale formulată de către acesta. Reiterează conținutul cererii reconvenționale și menționează că nu contestă dreptul de proprietate asupra construcțiilor a CENAFER, reclamat de acesta, și nici dreptul de proprietate al Statului Român (concesiune/administrare a CNCF CFR SA) asupra suprafețelor de teren ce rezultă din H.G. nr. 1740/2006. Solicită instanței să dispună anularea înscrierilor efectuate în cartea funciară (și pe cale de consecință revenirea, provizorie, până la refacerea documentațiilor cadastrale, la situația inițială de CF pentru imobilul cu nr. top. x) pentru care s-au emis încheierile de carte funciară de către OCPI Brașov cu nr. x/03.11.2020, coroborat cu încheierea nr. 14914/28.012021 respectiv încheierea nr. 182240/13.10.2021 și refacerea documentațiilor care au stat la baza acestor înscrieri, cu respectarea prevederilor legale, și astfel Municipiului Brașov să nu-i fie afectat dreptul de proprietate asupra suprafețelor ce-i revin conform H.G. nr. 1740/2006. Mai precizează că nu solicită dispunerea înscrierii dreptului de proprietate în favoarea Municipiului asupra întregii suprafețe a imobilului cu nr. top. x, ci doar asupra suprafeței majoritare din imobil, ce-i revine acestuia, conform H.G. nr. 1740/2006. În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză S-au depus întâmpinări de către intimații-pârâți, intimata-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. invocând excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale active a Primăriei Municipiului Brașov și a Municipiului Brașov prin Primar. De asemenea, s-a depus răspuns la întâmpinări de către intimatul-reclamant, iar intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor prin AJFP Brașov a arătat că susține apărarea formulată de intimata-pârâtă prin întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate, prin raportare la actele și lucrările dosarului, precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează. Cu titlu prealabil, se constată că, în faza procesuală a recursului, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria Municipiului Brașov și excepția lipsei calității procesuale active a Municipiului Brașov prin primar au fost invocate prin întâmpinare de către intimata-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. Înalta Curte constată că aceste excepții au fost invocate în faza judecății în primă instanță, fiind admise de Tribunalul Brașov prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 16.06.2022. Prin sentința primei instanțe a fost anulată cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu Primăria Municipiului Brașov, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale a acestei pârâte și a fost respinsă cererea reconvențională a Municipiului Brașov prin primar, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală. Aceste soluții pronunțate de tribunal au fost apelate doar de către pârâta Primăria Municipiului Brașov și de Municipiul Brașov prin primar iar intimata-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. nu a făcut uz de niciuna dintre formele de procedură puse la dispoziție de normele procedurale (apel principal sau apel incident) pentru a deduce controlului judiciar soluționarea acestor excepții de către prima instanță. În acest sens, instanța de apel, învestită cu soluționarea apelului declarat de pârâta Primăria Municipiului Brașov și de Municipiul Brașov prin primar, a constatat că "prin încheierea din 16.06.2023, instanța de apel a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință și excepția lipsei calității procesuale active a apelantei, întrucât prin încheierea din 16.06.2022 a fost soluționată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Brașov, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului reconvențional Municipiul Brașov, iar aceste excepții formează obiectul criticilor în apel." Astfel, obiectul judecății în apel a fost limitat la criticile formulate de pârâta Primăria Municipiului Brașov și de Municipiul Brașov cu privire la modul în care prima instanță a soluționat excepțiile arătate. Regula este aceea că, dacă o excepție procesuală a fost invocată în fața primei instanțe, chiar o excepție absolută fiind, aceasta nu poate fi repusă în discuție în fața instanțelor de control judiciar decât prin promovarea căii de atac, după finalizarea judecării în primă instanță, împotriva actului de procedură prin care instanța s-a pronunțat asupra acesteia (încheiere sau sentință). O atare regulă reprezintă aplicarea particulară a dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., având în vedere că soluționarea unei excepții dobândește autoritatea de lucru judecat provizorie încă de la data pronunțării instanței care a soluționat-o. Partea interesată poate împiedica dobândirea autorității de lucru judecat în mod definitiv asupra soluției date unei excepții procesuale prin promovarea căii de atac. În cauză însă, deși prin intermediul întâmpinării formulate în recurs, intimata a invocat excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Brașov, precum și a lipsei calității procesuale active a reclamantului reconvențional Municipiul Brașov, ea nu tinde la modificarea soluției pronunțate. Astfel, în realitate, intimata nu a formulat critici privind modul de soluționare a excepțiilor, ci a arătat, în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria municipiului Brașov, că se impune admiterea excepției și cu privire la calea de atac a recursului, respectiv menținerea soluției primei instanțe în acest sens. Cu privire la cererea reconvențională, intimata a arătat că instanța a stabilit corect cadrul procesual și a solicitat respingerea recursului întrucât a fost introdus de o persoană fără calitate procesuală. Se observă astfel că, deși intimata a înțeles formal să invoce excepțiile cu referire la calea de atac a recursului, în realitate, aceasta dorește menținerea soluției pronunțate în cauză, argumentele sale fiind în sensul celor deja reținute de instanțe. În ceea ce privește analiza recursului, se impune precizarea că, deși recurenții se prevalează de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., unele dintre criticile formulate se circumscriu motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., anume cele prin care se critică modalitatea de aplicare a normelor de drept procesual referitoare la introducerea forțată în cauză, din oficiu, a altor persoane, la încălcarea rolului activ și cele referitoare la calitatea procesuală activă în formularea unei cereri reconvenționale, toate aceste aspecte vizând aplicarea unor norme de procedură. Prin demersul judiciar pendinte, reclamantul Centrul Național de Calificare și Instruire Feroviară a chemat în judecată, în calitate de pârâți, Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. și Primăria Municipiului Brașov, solicitând recunoașterea dreptului de proprietate al Statului Român și al dreptului de administrare al reclamantului; anularea și rectificarea înscrierilor de carte funciară existente la data formulării acțiunii, prin radiere, și înscrierea dreptului de proprietate al Statului Român cu drept de administrare al reclamantei; să se dispună dreptul de întabulare astfel constatat asupra imobilului: construcție C1 P+1 în suprafață de 558,93 mp, construcție C2 cămin P+2 în suprafață de 869,51 mp, stație poligon în suprafață de 161,34 mp și Anexă în suprafață de 188,44 mp, din Fundătura Hărmanului nr. 12A Brașov. Pârâta Primăria Municipiului Brașov a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității sale de folosință și, alături de Municipiul Brașov prin primar, a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta și pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., solicitând revenirea la situația inițială de carte funciară pentru imobilul cu nr. top. x, anularea înscrierilor efectuate conform act. nr. 14914/28.01.2021, precum și înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Municipiului Brașov. La termenul de judecată din 21 aprilie 2022, față de modalitatea în care a fost formulată și precizată cererea de chemare în judecată, tribunalul a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârât, a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, având în vedere că se solicită recunoașterea dreptului de proprietate al Statului Român și a dreptului de administrare al reclamantei; prin precizările înregistrate pe rolul Tribunalului Brașov la 15 iunie 2022, reclamantul a arătat că este oportună introducerea în cauză a Statului Român. Prin încheierea de ședință din 16.06.2022, prima instanță a dispus, în temeiul art. 78 alin. (2) C. proc. civ., introducerea în cauză a Statului Român, în calitate de pârât, a admis excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Brașov, invocată de către aceasta prin întâmpinare, și a admis excepția lipsei calității procesuale active a Municipiului Brașov în formularea cererii reconvenționale. Astfel, ulterior termenului de judecată din 16.06.2022 cadrul procesual a fost constituit între reclamant și pârâții Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A și Statul Român. Prin urmare, cum prin încheierea din 16.06.2022 instanța a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Primăriei Municipiului Brașov, în mod just instanța nu a procedat la analizarea cererii formulate de aceasta în cadrul notelor scrise din data de 20.10.2022, prin care Primăria Brașov, ulterior termenului de judecată indicat, a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât a Municipiului Brașov, în temeiul art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea prevăzută de lege pentru actele de procedură îndeplinite de o entitate lipsită de capacitate procesuală de folosință fiind nulitatea absolută, astfel cum prevede art. 56 alin. (3) din C. proc. civ. Referitor la cererea reconvențională, se constată că instanța a constatat lipsa capacității procesuale de folosință în privința cererii formulate de Primăria Municipiului Brașov, soluție care nu este criticată în recurs; de asemenea, nu a fost criticată soluția pronunțată în privința cererii reconvenționale formulate de Municipiul Brașov ca urmare a faptului că acesta nu avea calitatea de pârât, ci ca urmare a faptului că, în contextul arătat, acesta nu a fost introdus în cauză. Argumentele recurenților în sensul că instanța ar fi încălcat dispozițiile art. 22 din C. proc. civ. întrucât era obligată să pună în discuția părților necesitatea introducerii în cauză în calitate de pârât a municipiului Brașov prin primar nu pot fi reținute. Art. 78 alin. (2) noul C. proc. civ. reglementează situația generică în materie contencioasă, și anume aceea a dreptului instanței de a pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane, dacă raportul juridic dedus judecății o impune. Acest text vizează situația în care cadrul procesual din punctul de vedere al părților este incomplet, fiind incidente ipoteze de coparticipare procesuală obligatorie. Ipoteza art. 78 alin. (2) C. proc. civ. nu este o situație derogatorie de la principiul disponibilității procesului civil, părților inițiale revenindu-le dreptul de a hotărî dacă se judecă sau nu în contradictoriu și cu persoana arătată de instanță. Înțelegerea deplină a sensului, condițiilor și efectelor introducerii în cauză a unui terț conform art. 78 alin. (2) C. proc. civ. presupune lămurirea unei cerințe cheie pentru această instituție: necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este impusă de raportul juridic dedus judecății. Astfel, textul de lege nu este menit a suplini deficiențele cererii de chemare în judecată, ci permit judecătorului să pună în discuție o completare a cadrului procesual atunci când raportul juridic dedus judecății o impune (respectiv în situațiile în care în judecată, prin prisma raportului juridic, ar trebui să figureze și alți pârâți decât cel indicat în acțiune), și nu să reformuleze cadrul procesual pasiv pentru a acoperi viciile cererii de chemare în judecată, acesta fiind un demers care ar afecta echilibrul procesual dintre părți. Cerința legală are în vedere ipoteza în care raportul juridic dedus judecății nu ar putea fi dezlegat fără participarea terțului, consecința fiind aceea a respingerii cererii, care nu ar putea fi soluționată fără participarea la proces ca parte a terțului. În speță însă, se constată că, față de cererea reclamantului de recunoaștere a dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilelor indicate în cărțile funciare, instanța, în virtutea rolului activ, a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a Statului, fiind dedus judecății un drept despre care se pretinde că aparține acestuia. Astfel, corecta aplicare a art. 78 alin. (2) din C. proc. civ. presupune stabilirea în speță a situației premisă în care lipsa participării terțului este de natură a înlătura eficacitatea substanțială a hotărârii care este condiționată de participarea la proces a părților implicate în raportul juridic dedus judecății. Doar în astfel de situații și doar dacă efectele prezumate ale hotărârii judecătorești nu se pot produce datorită lipsei participării tuturor părților din raportul juridic dedus judecății se poate aprecia că "pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului", această concluzie nefiind permisă de textul legal în situația din cauză, în care o persoană tinde la valorificarea unui drept pentru care avea la îndemână alte căi procedurale, însă nu a înțeles să uzeze de acestea, astfel cum corect a reținut instanța de apel. Prin urmare, față de ansamblul considerentelor anterior arătate, Înalta Curte constată că nu poate fi decelată nicio încălcare a prevederilor art. 22 C. proc. civ., astfel cum susțin recurenții. De asemenea, ținând cont de dispozițiile art. 235 C. proc. civ., care dispun în sensul că: "Instanța nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acelea prin care, fără a se hotărî în totul asupra procesului, se soluționează excepții procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase", Înalta Curte constată că nu poate fi primită nici alegația în sensul că este eronată concluzia instanței de apel prin care s-a arătat că tribunalul era ținut de soluția pronunțată prin încheierea din 16.06.2022, prin care s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Municipiului Brașov. În contextul arătat, toate trimiterile din memoriul de recurs ce privesc fondul cererii reconvenționale formulate în fața primei instanțe nu pot face obiect al controlului judiciar, Înalta Curte nefiind legal învestită în acest sens, respectiva cerere fiind respinsă ca urmare a admiterii unor excepții procesuale. Pentru aceste considerente, văzând prevederile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-pârâți Municipiul Brașov prin Primar și Primăria Municipiului Brașov prin Primar împotriva deciziei nr. 1157Ap din 26 iunie 2023 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.