Decizia nr. 1461/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 21.03.2016, reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. a chemat în judecată pe pârâții Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară Alba, Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București și Statul Român prin Ministerul Transporturilor și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța: - să constate că reclamanta este proprietara exclusivă și absolută asupra construcțiilor/clădirilor înscrise în CF cu nr. cadastral x (provenit din nr. cadastral de pe hârtie 9010) din Anexa nr. 1 la Partea I, la pozițiile de la A1.4, A1.14, A1.15, A1.16 și care au fost intabulate abuziv și nelegal în CF de către pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., pe numele acesteia; - să constate că reclamanta este proprietara exclusivă și absolută asupra construcțiilor sau clădirilor înscrise în CF cu nr. cadastral x (provenit din nr. cadastral de pe hârtie 9010) din Anexa nr. 1 la Partea I, la pozițiilor de la A1.46 până la A1.64 și A1.106 și care au fost notate abuziv și nelegal în CF de către pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A.. - să dispună obligarea pârâtei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Brașov să facă demersurile legale ce se impun la Oficiul de Cadastru competent pentru rectificarea CF nr. cadastral x provenită din CF nr. cadastral x, în sensul radierii înscrierii acesteia din foaia de avere ca proprietar la pozițiile de la A1.4, A1.14, A1.15, A1.16 și înscrierea reclamantei ca proprietar tabular al acestor construcții/clădiri; - obligarea pârâtei Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională CF Brașov să facă demersurile legale ce se impun la Oficiu de cadastru competent pentru rectificarea CF nr. cadastral x provenită din CF nr. cadastral x, în sensul radierii notării acesteia din foaia de avere la pozițiile de la A1.46-A1.64 și A1.106 și înscrierea reclamantei ca proprietar tabular al acestor construcții/clădiri;

Hotărârile pronunțate de prima instanță: Prin sentința civilă nr. 3270/25.11.2016, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba. Prin sentința civilă nr. 456/06.03.2017, Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Oficiu de Cadastru și Publicitate Imobiliară Alba și Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov și în consecință, a respins acțiunea reclamantei împotriva acestor pârâți ca fiind formulată împotriva unor persoane juridice lipsite de legitimare procesuală pasivă. A respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Transporturilor pentru pârâtul Statul Român, iar pe fond, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei, formulată împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București.

Hotărârile pronunțate în apel: Reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. și pârâtul Ministerul Transporturilor au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 456/06.03.2017 pronunțată de Tribunalul Alba. Prin decizia civilă nr. 1245/12.12.2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., a schimbat în parte hotărârea apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Transporturilor și Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București și, în consecință: A constatat că, anterior exproprierii operate prin Decizia nr. 1/4543/2014 emisă de Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., imobilele construcții notate în CF x Alba Iulia sub A1.46, A1.47 și A1.53, având nr. cad. x au constituit proprietatea reclamantei. A menținut în rest sentința apelată. A respins apelul declarat de Ministerul Transporturilor împotriva aceleiași sentințe. Prin decizia civilă nr. 113/12.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă a fost admisă cererea de completare a deciziei nr. 1245/12.12.2018 pronunțată de aceeași instanță, în sensul că a fost obligată pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. București să plătească reclamantei suma de 10.369,61 RON cheltuieli parțiale de judecată în fond și în apel.

Calea de atac exercitată în cauză: Pârâții Ministerul Transporturilor (a) și Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov (b) au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă. Pârâta Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov a declarat recurs și împotriva deciziei civile nr. 113/12.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă (c). a. Prin recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă recurentul-pârât Ministerul Transporturilor a formulat următoarele critici, pe care le-a încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: Instanța de apel a dat o dezlegare greșită excepției lipsei calității de reprezentant a Ministerului Transporturilor pentru Statul Român, încălcând astfel dispozițiile art. 865 C. civ., art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, art. 3 alin. (3) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, prevederile H.G. nr. 21/2015 și cele ale contractului de concesiune nr. x/24.01.2002. Potrivit dispozițiilor art. 865 C. civ. și ale art. 12, alin. (5) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, obligația apărării în justiție a proprietății publice revine titularului. Raportat la dispozițiile art. 3 alin. (3), pct. 81 din H.G. nr. 34/2009 pentru organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice. Prevederile H.G. nr. 21/2015 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, cu modificările și completările ulterioare, nu rețin atribuții de reprezentare a Statului Român în sarcina recurentului pentru litigiile ce pun în dezbatere dreptul de proprietate publică. Pe de altă parte, din contractul de concesiune nr. x/24.01.2002 rezultă fără echivoc că imobilele în speță se află în concesiunea Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A.. Or, deși, Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. se află în subordinea Ministerului Transporturilor, potrivit dispozițiilor art. 1 din H.G. nr. 581/1998 privind înființarea Companiei Naționale de Căi Ferate "CFR" S.A. prin reorganizarea Societății Naționale a Căilor Ferate Române, acesta are personalitate juridică proprie, distinctă de cea a instituției sub autoritatea căreia funcționează. b. Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă, și întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. (8) C. proc. civ., recurenta-pârâtă Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală întrucât nu este susținută de materialul probator administrat în cauză. Recurenta expune situația de fapt prin raportare la probele administrate și arată că, anterior exproprierii operate prin Decizia nr. 1/4543/2014 emisă de Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., imobilele construcții notate în CF x Alba Iulia, sub nr. A1.46. A1.47 si A1.53, având nr. cad. x nu au constituit proprietatea intimatei Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfă S.A, aceasta nedeținând documente în acest sens. Din cuprinsul extrasului de carte funciară nr. x Alba Iulia rezultă cu certitudine faptul că proprietar al imobilului înscris cu nr. cadastral/nr. topografic x este Statul Român prin Ministerul Transporturilor și Infrastructurii. În cuprinsul extrasului de carte funciară nr. x Alba Iulia, în ce privește construcțiile anexă de la pozițiile A1.46 la A.1.64 și A.1.106, este înscrisă mențiunea că acestea au fost înscrise fără acte, fără a se face vreo mențiune cu privire la proprietarul acestora. La data de 16.01.2014, prin încheierea de Carte Funciară nr. x/2014, s-a admis cererea formulată de Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A și de Statul Român și s-a procedat la actualizarea datelor imobilului cu nr. cadastral x (provenit din nr. cadastral de pe hârtie 9010) cu privire la construcții și la suprafața terenului. Prin Decizia nr. 1/4543/2014 emisă de Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A., imobilul situat în parcela x în lungime de 527 ml și imobilul construcție în suprafață de 1.643 mp au fost expropriate, iar transferul dreptului de proprietate a operat de drept la data emiterii deciziei deoarece sumele aferente despăgubirii au fost consemnate pe numele proprietarului/deținătorului. Faptul că intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfă S.A. deține certificatele de atestare a dreptului de proprietate, neintabulate - seria x nr. x/07.03.2006, seria x nr. x/17.01.2006, seria x nr. x/17.01.2006, seria x nr. x/17.01.2006 și seria x nr. x/15.10.2012 nu reprezintă un argument suficient pentru a determina radierea dreptului de proprietate al proprietarului tabular, nefiind îndeplinite condițiile art. 907 alin. (1) C. civ. deoarece certificatul de atestare a dreptului de proprietate are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drept, neconstituind prin el însuși titlu de proprietate. În continuare, recurenta indică actele normative care au stat la baza înființării Companiei Naționale de Căi Ferate C.F.R. S.A și reorganizării Societății Naționale a Căilor Ferate Române, arată care este obiectul de activitate și din ce este constituit patrimoniul societăților rezultate prin reorganizare. Recurenta arată că, la momentul înființării societății intimate, aceasta a preluat în proprietate bunurile imobile necesare desfășurării activității, eliberându-i-se certificate de atestare a dreptului de proprietate, însă acest drept nu este opozabil terților fără înscrierea în cartea funciară - așa cum, în mod eronat, reține instanța de apel - făcând trimitere la art. 28 alin. (2) și art. 29 din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la momentul dobândirii dreptului de proprietate. Or, din cuprinsul certificatelor de atestare a dreptului de proprietate, neintabulate, depuse de intimată în probațiune, nu rezultă toate informațiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 7/1996 și nici nu se poate identifica dacă construcțiile menționate în procesul-verbal nr. x/23.10.2014 încheiat între intimată și Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. se află pe terenurile pentru care intimata susține că a obținut certificatele de atestare a dreptului de proprietate emise de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului. Recurenta expune etapele procedurilor de expropriere efectuate prin H.G. nr. 558/2014 și formulează critici cu privire la raportul de expertiză efectuat în apel. Concluzionează în sensul că, atât expertul, cât și instanța de apel au constatat în mod eronat faptul că anterior exproprierii operate prin Decizia de expropriere nr. 1/4543/18.09.2014 emisă de Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., imobilele construcții notate în CF x Alba Iulia, sub nr. x, având nr. cad. x au constituit proprietatea intimatei Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. Recurenta precizează că, în mod corect instanța de apel a constatat faptul că la data emiterii deciziei de expropriere a operat transferul de drept în favoarea expropriatorului și că intimata a pierdut posesia prin predarea construcțiilor cuprinse în procesul-verbal de predare-primire nr. x. De asemenea, apreciază că sunt întemeiate și considerentele prin care instanța de apel a reținut că operațiunile de radiere a dreptului de proprietate a Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A. și de înscriere a dreptului de proprietate a intimatei nu mai pot fi efectuate având în vedere că imobilele au fost expropriate în anul 2014, iar în prezent acest drept aparține expropriatorului. Mai mult, așa cum a constatat și expertul, aceste construcții au și fost demolate în vederea realizării obiectivului stabilit prin H.G. nr. 558/2014. Totodată, recurenta arată că, în mod corect, instanța de apel a respins capetele de cerere vizând constatarea dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în CF x Alba Iulia sub x, A1.54 la Al. 64 și Al. 106, întrucât nu s-a făcut dovada identificării acestora cu imobilele expropriate, însă, în baza înscrisurilor depuse la dosar, instanța de apel ar fi trebuit să constate că nici imobilele construcții notate în CF x Alba Iulia, sub nr. x, având nr. cad. x nu au constituit proprietatea intimatei Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A. c. Cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov împotriva deciziei civile nr. 113/12.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă este întemeiată în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și cuprinde următoarele critici: Prin cererea înregistrată la data de 09.01.2019, Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfa "CFR Marfă" S.A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia cu acordarea cheltuielilor de judecată pe care le-a suportat atât Ia fond cât și în apel, în cuantum total de 17.564,08 RON. Recurenta arată că dispozițiile art. 444 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât, prin hotărârea dată, instanța nu a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Așa cum reiese din cuprinsul paragrafului 9 din decizia civilă nr. 1245/12.12.2018, Curtea de Apel Alba Iulia a reținut că "apelanta reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată". În plus, potrivit art. 452 C. proc. civ., partea care pretinde cheltuielile de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existentei și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Or, așa cum reiese din cuprinsul cererii de apel, intimata a menționat generic admiterea apelului "cu cheltuieli de judecată", însă acest fapt nu este suficient pentru acordarea cheltuielilor de judecată, atâta timp intimata nu a precizat care este cuantumul acestora, nu a arătat din ce sume sunt reprezentate cheltuielilor solicitate și nu a făcut dovada acestora. Mai mult, deși instanța de apel a reținut în cuprinsul deciziei recurate că aceste cheltuielile de judecată constau în taxa de timbru achitată la fond și în apel, proporțional cu pretențiile admise și onorariul achitat expertului topograf, nu s-a raportat la onorariul expertului proporțional cu pretențiile admise. Recurenta susține că, în mod greșit, instanța a obligat Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. la plata cheltuielilor de judecată și nu pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor, deși conform dispozițiilor art. 455 C. proc. civ. "dacă în cauză sunt mai mulți reclamanți sau mai mulți pârâți, ei vor putea ii obligați să plătească cheltuielile de judecată în mod egal, proporțional sau solidar, potrivit cu poziția lor în proces ori cu natura raportului juridic existent între ei".

Apărările formulate în cauză La 25.05.2019, recurenta-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov a depus întâmpinare la recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor, comunicată, solicitând respingerea recursului declarat de acesta ca nefondat. La 16.05.2019 și, respectiv 03.06.2019, intimata-reclamantă a depus întâmpinări, comunicate, solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. La 06.06.2019, recurenta-pârâtă Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-reclamantă, precizând că își menține poziția procesuală anterior exprimată.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din data de 05.12.2019, completul de filtru a admis, în principiu, recursurile declarate de pârâții Ministerul Transporturilor și Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă și recursul declarat de pârâta Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov împotriva deciziei civile nr. 113/12.02. 2019, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă și a fixat termen, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării recursurilor. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând deciziile atacate în limita criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursurile nu sunt fondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente: a. Recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă Pârâtul Ministerul Transporturilor a formulat o singură critică de nelegalitate care poate fi încadrată în prevederile art. 488 pct. (8) C. proc. civ. și anume aceea prin care a susținut că instanța de apel a soluționat greșit excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Transporturilor pentru Statul Român. În opinia recurentului, confirmând soluția primei instanțe în privința acestei excepții, curtea de apel a încălcat dispozițiile art. 865 C. civ., art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998, art. 3 alin. (3) pct. 81 din H.G. nr. 34/2009, prevederile H.G. nr. 21/2015, întrucât, în baza acestor prevederi legale, Ministerul Finanțelor Publice reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturile juridice. În consecință, susține recurentul, Ministerul Transporturilor nu are atribuții ce țin de reprezentarea Statului Român pentru litigiile ce pun în dezbatere dreptul de proprietate publică. În plus, arată recurentul, din contractul nr. x/24.01.2002, rezultă că imobilele în speță se află în concesiunea Companiei Naționale de Căi Ferate CFR S.A.. care, deși se află în subordinea Ministerului Transporturilor, are personalitate juridică proprie. Criticile nu sunt fondate. Instanța de apel a reținut că, în prezentul litigiu, pârâtul are calitatea de reprezentant pentru Statul Român deoarece din extrasul de carte funciară nr. x Alba Iulia rezultă că proprietar al imobilului înscris cu nr. cadastral/nr. topografic x - este Statul Român prin Ministerul Transporturilor. Prin urmare, față de această situație de fapt, nu pot fi considerate ca fiind fondate criticile formulate de recurent. În cazul de față, Ministerul Transporturilor reprezintă Statul Român deoarece, în raport de situația juridică rezultată din cartea funciară, recurentul are această calitate, iar nu Ministerul Finanțelor ori Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A.. b. Cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov împotriva deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă Deși întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 pct. (8) C. proc. civ., recursul declarat de pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov cuprinde o serie de afirmații care nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. deoarece vizează fie situația de fapt, fie probele administrate în cauză (raportul de expertiză), fie aspecte irelevante în raport cu decizia pronunțată de instanța de apel. Din acest motiv, ele nu vor fi analizate de instanța de recurs, Înalta Curte apreciind că nu este legal învestită cu exercitarea controlului de legalitate în temeiul acelor critici care nu pot fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Singurele critici care pot fi încadrate în art. 488 pct. (8) C. proc. civ. sunt cele prin care recurenta susține că instanța de apel a încălcat prevederile art. 907 alin. (1) C. civ. deoarece faptul că intimata deține certificate de atestare a dreptului de proprietate, neintabulate, nu constituie un argument suficient pentru a determina radierea dreptului de proprietate al proprietarului tabular (i), respectiv cele prin care recurenta arată că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are caracter declarativ, iar nu constitutiv de drept, astfel încât nu constituie prin el însuși titlul de proprietate (ii). Criticile sunt nefondate în raport de considerentele instanței de apel. (i) Instanța de apel nu a dispus radierea dreptului de proprietate. Dimpotrivă, a constatat prin considerentele deciziei atacate că "operațiunile de radiere a dreptului de proprietate al pârâtei CN CF "CFR" S.A. București și de înscriere a dreptului de proprietate al reclamantei nu mai pot fi efectuate, având în vedere că imobilele au fost expropriate în 2014, iar în prezent acest drept aparține expropriatorului. De astfel, așa cum a constatat expertul topograf, aceste construcții au fost și demolate în vederea realizării obiectivului stabilit prin H.G. nr. 558/2014". Prin urmare, criticile vizând încălcarea prevederilor art. 907 alin. (1) C. civ. nu sunt fondate. (ii) Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei recurate că "dreptul de proprietate al reclamantei, dobândit în temeiul legii, este opozabil terților fără înscriere în cartea funciară, astfel cum prevede art. 28 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 în forma în vigoare la momentul dobândirii dreptului de proprietate." Prin urmare, curtea de apel a considerat că dreptul de proprietate la reclamantei a fost dobândit în temeiul legii, astfel încât criticile vizând natura juridică a certificatului de atestare a dreptului de proprietate ca fiind un act declarativ, iar nu constitutiv de drepturi, precum și cele întemeiate pe prevederile art. 28 alin. (2) și art. 29 din Legea nr. 7/1996 nu pot fi primite. c. Cererea de recurs formulată de recurenta-pârâtă Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov împotriva deciziei civile nr. 113/12.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția I civilă Înalta Curte apreciază că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 444 C. proc. civ. atunci când a admis cererea reclamantei Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfa "CFR Marfă" S.A. de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 a Curții de Apel Brașov cu soluționarea capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată. Împrejurarea că, în ultimul paragraf al deciziei a cărei completare se cere, instanța de apel a menționat că apelanta reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată reprezintă o simplă eroare materială. O astfel de cerere, de acordare a cheltuielilor de judecată a fost formulată de apelanta reclamantă în cuprinsul cererii de apel. În consecință, dispozițiile art. 444 C. proc. civ. au fost corect aplicate de instanța de apel câtă vreme, prin hotărârea pronunțată, aceasta a omis să se pronunțe asupra unei cereri formulate în cuprinsul cererii de apel. Dovada cheltuielilor de judecată acordate a fost făcută în condițiile art. 452 C. proc. civ. Cheltuielile acordate au reprezentat taxa de timbru și onorariul expertului, iar proba existenței și întinderii lor a fost făcută până la închiderea dezbaterilor, așa cum impune norma de drept menționată. În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor acordate și părțile care au fost obligate să le suporte, Înalta Curte constată că instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 453 C. proc. civ. care au la bază ideea de culpă procesuală. În raport de acest temei, coroborat cu dispozițiile art. 455 C. proc. civ. și de împrejurarea că apelul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor a vizat numai calitatea sa procesuală pasivă și calitatea de reprezentant al statului, stabilirea în sarcina pârâtei Compania de Căi Ferate CFR S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov a cheltuielilor de judecată determinate proporțional cu pretențiile admise reprezintă o justă soluționare a cererii de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 1245/12.12.2018 a Curții de Apel Brașov. În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate. PENTRU ACESTE MOTIVE,