ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 317/2019

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 31 martie 2017 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrată, sub nr. x/2017, cererea de revizuire formulată de petenții A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 9F din 6 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2014, și a Deciziei penale nr. 78 din 10 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în același dosar, prin care revizuenții au solicitat anularea în parte a acestora, exclusiv cu privire la latura civilă, prin înlăturarea dispoziției de restabilire a situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., în sensul că apartamentul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x Brașov, nr. top. x, compus din 4 camere și dependințe, cu cota de 17/1150 din părțile de uz comun, să revină în proprietatea părții civile D., acesta redobândind și dreptul de superficie asupra terenului aferent construcției de 17 mp, drepturi dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 decembrie 2002 de Biroul Notarului Public E. și efectuarea modificărilor în cartea funciară; înlăturarea dispoziției de anulare și desființare totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C. Ca o consecință a anularii acestor mențiuni, revizuenții au solicitat anularea dispoziției privind obligarea, în solidar, a inculpaților F. și G. la plata sumelor de 47.000 euro, 15.000 euro și 3.617 RON, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, revizuenții au arătat că, la data de 28 octombrie 2010, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1039, autentificat de BNP C., prin care au achiziționat de la intimatul D. apartamentul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov, înscris în CF nr. x Brașov, nr. top. x, compus din 4 camere și dependințe. Contractul a fost încheiat în numele vânzătorului de intimatul G., în calitate de mandatar, în baza procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., dreptul de proprietate dobândit fiind înscris în cartea funciară.

Ulterior finalizării tranzacției, s-a constatat că vânzătorul D. nu a avut cunoștință despre încheierea contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat. Ca atare, acesta a formulat plângere penală, iar, urmare cercetărilor efectuate de organele de urmărire penală, s-a reținut că procura autentificată sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., prin care intimatul G. a fost împuternicit să vândă imobilul, era falsă, în fața notarului public prezentându-se o altă persoană sub identitatea intimatului D.. Organele de urmărire penală au stabilit că activitatea infracțională a fost inițiată de intimatul F.

Pe lângă imobilul astfel achiziționat, a mai existat unul similar, vândut în aceleași condiții altor persoane de bună credință, bună credință care, de altfel, a fost reținută și în privința revizuenților.

Față de complexitatea cauzei și de faptul că cercetările organelor de urmărire penală au durat până în anul 2014, intimatul D. a introdus, pe rolul instanțelor civile, mai multe cereri de chemare în judecată în vederea anulării procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C. și constatării nulității contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu alte persoane, în aceleași condiții.

Astfel, prin cererea formulată în Dosarul nr. x/2011, reclamantul D. a solicitat constatarea nulității absolute a procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., precum și a unui alt contract de vânzare-cumpărare încheiat cu alte persoane în aceleași condiții. Prin Sentința civilă nr. 6104 din 27 aprilie 2012, Judecătoria Brașov a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, însă doar în ceea ce privește constatarea nulității absolute a procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C.. Referitor la contractul de vânzare-cumpărare, acțiunea a fost respinsă, reținându-se buna credință a cumpărătorilor. Deși reclamantul a formulat apel, acesta a fost respins prin Decizia civilă nr. 306 din 23 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Brașov, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 947 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Brașov.

Pe rolul Judecătoriei Brașov a fost înregistrată, sub nr. x/2011, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu revizuenții A. și B., având ca obiect constatarea nulității absolute a procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., precum și a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2010, prin care petenții au dobândit imobilul situat în municipiul Brașov, str. x, jud. Brașov.

Acțiunea a fost respinsă prin Sentința nr. 10754 din 2 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia civilă nr. 417 din 11 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul Brașov și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 885 din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, reținându-se că, în ceea ce privește procura, aceasta a fost deja anulată în Dosarul nr. x/2011 al aceleiași instanțe de fond; referitor la contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2010, s-a apreciat că nu este supus anularii, dată fiind buna-credință a cumpărătorilor la încheierea acestuia.

Cât privește cercetarea penală, revizuenții au arătat că aceasta s-a finalizat prin trimiterea în judecată a făptuitorilor, pe rolul Curții de Apel Brașov formându-se Dosarul nr. x/2014, în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 9/F din 6 aprilie 2015, prin care s-a dispus condamnarea acestora.

În cadrul acestui dosar s-a constituit parte civilă intimatul D., solicitând restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C. și anularea acestuia. Deși această chestiune a fost tranșată definitiv de instanțele civile, prin sentința penală mai sus citată Curtea de Apel Brașov, secția penală a admis cererea părții civile, dispunând restabilirea situației anterioare și anularea contractului de vânzare-cumpărare menționat. Prin Decizia penală nr. 78 din 10 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins apelul formulat de revizuenți împotriva Sentinței penale nr. 9/F din 6 aprilie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, menținând soluția cu privire la latura civilă a instanței de fond.

În acest context, revizuenții au susținut contrarietatea hotărârilor supuse revizuirii cu Sentința civilă nr. 10754 din 2 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/2011, definitivă și irevocabilă, în sensul că prin hotărârea instanței civile a fost menținută valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, în timp ce prin cea a instanței penale s-a dispus anularea acestuia. De asemenea, au specificat că hotărârile pretins potrivnice au fost pronunțate în aceeași pricină, chiar dacă cea de-a doua hotărâre a fost dată într-un dosar penal, contractul fiind anulat urmare soluționării acțiunii civile, alăturate celei penale. Cât privește procesele în care au fost pronunțate cele două hotărâri, revizuenții au susținut că acestea s-au derulat între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Referitor la pretinsa contrarietate, revizuenții au arătat că aceasta vizează atât dispozitivul, cât și considerentele hotărârilor judecătorești. În ceea ce privește considerentele, au învederat că, în cadrul procesului civil, atât instanța de fond, cât și cea de apel au stabilit că respectivul contract de vânzare-cumpărare rămâne valabil chiar dacă a fost anulată procura vânzătorului, întrucât revizuenții sunt cumpărători de bună-credință, astfel că principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis" nu este aplicabil. În cadrul procesului penal, cu ocazia soluționării acțiunii civile, instanța a apreciat că excepția de la anularea contractului, în cazul cumpărătorului de bună-credință, nu este prevăzută expres de C. civ., aceasta fiind o creație a practicii și a doctrinei, neputând fi aplicată. Pe de altă parte, instanța penală a reținut că nu este incident nici principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis", ci principiul efectelor nulității, al restabilirii situației anterioare, care reprezintă temei de drept distinct. De asemenea, instanța a mai reținut că principiul bunei-credințe este aplicabil doar în cazul subdobânditorului, ceea ce nu este cazul revizuenților, care sunt dobânditori.

În legătură cu încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în procesul civil de hotărârea instanței penale, referitor la efectul nulității constând în restabilirea situației anterioare revizuenții au susținut că, deși instanța penală a arătat că nu există niciun temei de drept prevăzut de C. civ. de la 1864, care să mențină un contract în cazul cumpărătorului de bună-credință, acesta fiind o creație a practicii, aceeași este situația și în ceea ce privește temeiurile de drept invocate de instanță pentru anularea contractului, respectiv, principiul efectelor nulității al restabilirii situației anterioare, care nu este prevăzut expres de niciun act normativ în vigoare în anul 2010. Au apreciat că, deși efectele nulității au fost definite expres de C. civ. de la 1864, principiul restabilirii situației anterioare nu reprezintă temei de drept distinct față de principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis", acestea fiind noțiuni similare, în sensul că anularea actului subsecvent reprezintă o modalitate de restabilire a situației anterioare. Au menționat că acest principiu a fost deja analizat de instanța civilă, fiind aplicat corect în cauză.

În ceea ce privește efectul erorii comune și invincibile și principiul bunei-credințe, revizuenții au arătat că instanța penală a reținut că principiul "error communis facit jus" nu este incident în cauză, întrucât acesta nu era definit de vreun act normativ, fiind, eventual, aplicabil în materia actelor de stare civilă. Această concluzie este însă greșită, întrucât, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, art. 31 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 (tempus regit actum) prevedea că, cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se considera exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlu legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în cartea funciară. Alin. (2) al aceluiași articol stipula în sensul că "dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nicio acțiune prin care să se contesta cuprinsul cărții funciare sau dacă din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală".

Corelând acest text legal cu principiul "error communis facit jus", s-a dezvoltat noțiunea proprietății aparente, care este în strânsă legătură cu vânzarea bunului altuia. Or, în măsura în care operează proprietatea aparentă, terțul dobânditor care a încheiat actul juridic translativ de proprietate cu un neproprietar nu va putea fi evins de proprietarul inițial.

Revizuenții au susținut că efectul achizitiv al proprietății aparente nu se întemeiază doar pe buna-credință a cumpărătorului, fiind necesar să existe și o eroare comună și invincibilă cu privire la situația juridică a bunului. Această formă de eroare reprezintă convingerea eronată a dobânditorului că transmițătorul este adevăratul proprietar al imobilului. Concepția obiectivă cu privire la buna-credință impune ca dobânditorul să facă toate verificările necesare cu privire la calitatea de proprietar a transmițătorului, anume verificarea înregistrărilor din cartea funciară și a documentelor care au stat la baza acestor înregistrări.

Revizuenții au făcut referire la normele legale și la jurisprudența în materia principiului bunei-credințe, menționând dispozițiile art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, ale art. 1557 și art. 1558 din C. civ. de la 1864 și Deciziile Curții Constituționale nr. 191/2002, nr. 186/2004 și nr. 424/2006.

Raportat la cele de mai sus, revizuenții au susținut că, pentru menținerea valabilității contractului de vânzare-cumpărare, trebuie îndeplinite două condiții, respectiv, ca revizuenții să fi fost de bună-credință, iar, în al doilea rând, să fi existat o eroare comună cu privire la titlul înstrăinătorului. În ceea ce privește buna-credință, au arătat că aceasta nu a fost combătută în cauză. Referitor la procură, au arătat că autenticitatea acesteia nu putea fi verificată de către revizuenți.

Concluzionând, revizuenții au susținut că prin pronunțarea hotărârilor a căror anulare o solicită s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate anterior în Dosarul nr. x/2011.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 322 pct. 7 și art. 323 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. de la 1865, ale art. 453 alin. (2) din C. proc. pen. din 2010, ale art. 1554, art. 1557, art. 1558, art. 1899 alin. (2) din C. civ. de la 1865 și ale art. 31 din Legea nr. 7/1996.

Prin rezoluția din 6 aprilie 2017 s-a dispus comunicarea cererii de revizuire intimaților, cu mențiunea că au obligația de a formula întâmpinare, în condițiile prevăzute de art. 508 alin. (2) C. proc. civ.

La 5 mai 2017 (data depunerii la oficiul poștal), intimata SC H. SRL a depus întâmpinare, prin care a arătat că lasă la aprecierea instanței modalitatea de soluționare a cererii de revizuire, având în vedere că imobilul care a făcut obiectul litigiului nu s-a aflat în administrarea sau în proprietatea sa.

Prin întâmpinarea formulată la 4 mai 2017 (data depunerii la oficiul poștal), intimatul Municipiul Brașov, prin Primar, a învederat că nu a fost parte în cauzele deduse judecății.

La 21 decembrie 2017 (data depunerii la oficiul poștal), intimatul I. a depus o cerere prin care a solicitat admiterea cererii de revizuire.

Examinând cu prioritate îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de revizuire dedusă judecății, petenții A. și B. au solicitat anularea în parte a Sentinței penale nr. 9F din 6 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78 din 10 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în același dosar, exclusiv cu privire la latură civilă, prin înlăturarea dispoziției de restabilire a situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., în sensul că imobilul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov, compus din 4 camere și dependințe, cu cota de 17/1150 din părțile de uz comun, să revină în proprietatea părții civile D., acesta redobândind și dreptul de superficie asupra terenului aferent construcției de 17 mp, drepturi dobândite prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 decembrie 2002 de Biroul Notarului Public E., și efectuarea modificărilor în cartea funciară; anularea dispoziției de desființare totală a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C. Ca o consecință a anularii acestor dispoziții, revizuenții au solicitat anularea mențiunii privind obligarea, în solidar, a inculpaților F. și G. la plata sumelor de 47.000 euro, 15.000 euro și 3.617 RON.

În susținerea cererii de revizuire, au arătat că hotărârile penale a căror retractare o solicită, exclusiv cu privire la modalitatea de soluționare a laturii civile, referitoare la mențiunile din dispozitivul Sentinței penale nr. 9/F din 6 aprilie 2015 a Curții de Apel Brașov, secția penală (menținute prin Decizia penală nr. 78/A din 10 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), cu privire la restabilirea situației anterioare încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C., în sensul revenirii în patrimoniul vânzătorului D. a imobilului achiziționat de revizuenți, situat în Brașov, str. x, jud. Brașov, sunt contrare și încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 10754 din 2 iulie 2013, pronunțate de Judecătoria Brașov în Dosarul nr. x/2011, definitivă prin Decizia nr. 417/A din 11 iulie 2014 a Tribunalului Brașov, secția I civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 885/R din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte constată că, în ceea ce privește cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, legea procesuală civilă condiționează admisibilitatea acesteia de existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Astfel, pentru ca cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri să fie admisibilă, se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe hotărâri judecătorești definitive, acestea să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată excepția autorității de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanța să fi omis punerea acesteia în discuția contradictorie a părților.

Fundamentul acestei reglementări îl constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar care privesc aceeași pricină, având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

În speță, condițiile mai sus enumerate nu sunt îndeplinite.

Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la 11 aprilie 2011, sub nr. x/2011, reclamantul D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G., A. și B., constatarea nulității absolute a procurii autentificate sub nr. x/2010, emisă de Biroul Notarului Public C., și a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2010 de același notar public; să se dispună revenirea la situația anterioară de carte funciară, prin radierea dreptului pârâților A. și B., înscrierea dreptului reclamantului și obligarea pârâților să-i lase reclamantului în proprietate și posesie imobilul obiect al contractului.

Prin Sentința civilă nr. 10754 din 2 iulie 2013, Judecătoria Brașov a respins acțiunea formulată de reclamantul D., în contradictoriu cu pârâții G., A. și B., reținând, în esență, că prin Sentința civilă nr. 6104/2012 a Judecătoriei Brașov s-a constatat că procura autentificată sub nr. x/2010, emisă de Biroul Notarului Public C., era falsă. În ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2010 de același notar public s-a reținut că pârâții A. și B. au fost de bună credință la încheierea acestuia, aflându-se într-o eroare comună, invincibilă, iar, conform art. 1899 alin. (2) C. proc. civ., până la proba contrară, bună-credință se prezumă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul D., care a fost respins prin Decizia nr. 417 din 11 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Prin Decizia nr. 885R din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a anulat, ca netimbrat, recursul formulat de reclamantul D. împotriva Deciziei nr. 417 din 11 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, anterior inițierii demersului judiciar în fața instanțelor civile, intimatul D. a formulat plângere penală împotriva intimaților J., F. și G. pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, în legătură cu modalitatea de înstrăinare a unor imobile, printre care și cel situat în Brașov, str. x, jud. Brașov, achiziționat de revizuenții A. și B.

Conform rechizitoriului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 542/P/2011, înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală la data de 31 ianuarie 2014, în faza de urmărire penală, intimatul D. s-a constituit parte civilă, solicitând, în ceea ce privește imobilul mai sus menționat, în principal, restituirea în natură a acestuia, prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor, iar în subsidiar, obligarea inculpaților la plata contravalorii acestuia, la prețul de circulație, respectiv 90.000 euro. De asemenea, a solicitat contravaloarea lipsei de folosință a imobilului, respectiv a contravalorii chiriei pe care ar fi încasat-o începând cu data înstrăinării acestuia, până la data restituirii, în cuantum de 400 euro lunar, repararea prejudiciului moral suferit prin pierderea apartamentului și desființarea totală a procurii autentificate sub nr. x/2010, emisă de Biroul Notarului Public C. și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2010 de același notar public.

La rândul lor, părțile civile A. și B. au solicitat, în principal, respingerea cererii formulate de D. privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2010 de Biroul Notarului Public C., invocând teoria aparenței în drept, respectiv buna-credință la încheierea acestuia. Totodată, au invocat autoritatea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 10754 din 2 iulie 2013 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia nr. 417 din 11 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, irevocabilă prin Decizia nr. 885R din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a soluționat litigiul civil dintre părți. În subsidiar, în măsura constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare, au solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 47.000 euro, reprezentând prețul plătit pentru apartament, 1.500 euro, constând în contravaloarea investițiilor realizate la imobil, precum și daune morale în cuantum de 3.000 euro pentru B. și 2.000 euro pentru A.

Prin Sentința penală nr. 9/F din 6 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, definitivă prin Decizia penală nr. 78/a din 10 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, urmare soluției de condamnare a inculpaților F., G. și J., în ceea ce privește latura civilă referitoare la contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/2010 de Biroul Notarului Public C., în baza dispozițiilor art. 25 C. proc. pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare încheierii contractului, în sensul că apartamentul situat în Brașov, str. x, jud. Brașov, compus din 4 camere și dependințe, cu cota de 17/1150 din părțile de uz comun, să revină în proprietatea părții civile D., acesta redobândind și dreptul de superficie asupra terenului aferent construcției, în suprafață de 17 mp, astfel cum au fost dobândite aceste drepturi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.12.2002 la Biroul Notarului Public E. Totodată, s-a dispus efectuarea cuvenitelor modificări în cartea funciară. În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea și desființarea totală a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 la Biroul Notarului Public C.

În baza art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., instanța penală a dispus obligarea inculpaților F. și G., în solidar, la plata către părțile civile A. și B. a sumei de 47.000 de euro (la cursul B.N.R. din data plății, reprezentând prețul plătit pe imobil), a sumei de 15.000 euro (la cursul B.N.R. din data plății), reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de părțile civile la apartamentul cumpărat, a sumei de 3.617 RON, constând în cheltuieli prilejuite de încheierea contractului de vânzare-cumpărare și a sumei de 10.000 de RON, cu titlu de daune morale. A respins celelalte pretenții formulate de părțile civile, ca nefondate.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus anularea și desființarea totală a procurii autentificate sub nr. x din 1 octombrie 2010 de Biroul Notarului Public C.

Referitor la puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțele civile, invocată de părțile civile A. și B., Curtea de Apel Brașov a reținut că, în cuprinsul acestora, s-a analizat cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare și de restituire a apartamentului, formulată de partea civilă D. prin prisma principiilor de drept "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis" sau "error communis facit jus", considerând instanțele civile se află în prezența acestor principii ale efectelor nulității și în prezența unei excepții de la primul temei de drept, privind subdobânditorul de bună-credință și cu titlu oneros ai apartamentului în cauză, iar desființarea actului juridic primar (în speță, procura nr. 905/01.10.2010) nu ar produce efectul desființării și contractului de vânzare-cumpărare contestat, operând această excepție.

Instanța penală a analizat solicitarea formulată de partea civilă D. și de procuror, privind incidența unui alt temei de drept pentru a dispune anularea contractului și restituirea apartamentului către primul proprietar, respectiv principiul efectelor nulității la restabilirii situației anterioare.

Examinând acest principiu de drept, Curtea de Apel Brașov a constatat incidența lui în speță, reținând că analiza cauzei, prin prisma principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", care s-a făcut în fața instanțelor civile, nu își găsește aplicarea în speță. Totodată, a apreciat că acest din urmă principiu presupune existența a două acte juridice succesive, din care cel puțin primul este translativ de drepturi, iar anularea primului act juridic atrage anularea actului subsecvent. Cum transmițătorului din cel de-al doilea act juridic i s-a desființat dreptul, acesta nu putea transmite un drept pe care nu-l avea.

Pornind de la noțiunea acestui principiu, a constatat că nu este incidentă o astfel de ipoteză, din moment ce primul act juridic constă într-o procură autentică prin care un fals proprietar a împuternicit un mandatar, pe inculpatul G., să vândă apartamentul. A reținut că, în cauză, se pune problema existenței unui singur act juridic translativ de drepturi, respectiv cel prin care s-a vândut imobilul. Prin urmare, părțile civile A. și B. nu sunt subdobânditori ai apartamentului, ci dobânditori.

Astfel, instanța penală a apreciat că se impune a se analiza latura civilă prin prisma principiului restabilirii situației anterioare, iar nu prin cea a principiului "resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis", primul fiind considerat un alt temei de drept pentru care se putea dispune anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare și repunerea părților în situația anterioară. Față de această analiză, a respins apărarea privind existența puterii de lucru judecat, invocată de părțile civile A. și B..

Față de cele ce preced, se constată, astfel, că în cauza penală care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2014, în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 9F din 6 aprilie 2015, dată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78 din 10 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în același dosar, a căror anulare se solicită, a fost invocată excepția autorității de lucru judecat a Sentinței civile nr. 10754 din 2 iulie 2013 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia nr. 417 din 11 iulie 2017, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, și irevocabilă prin Decizia nr. 885R din 17 septembrie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, asupra căreia instanța s-a pronunțat.

Așadar, în cel de-al doilea litigiu instanța s-a pronunțat asupra excepției autorității de lucru judecat, iar acest aspect nu mai poate fi reanalizat de instanța de revizuire.

Or, una dintre condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiate pe contrarietate de hotărâri constă în neinvocarea în cel de-al doilea proces a excepției autorității de lucru judecat ori dacă a fost ridicată, instanța să fi omis punerea acesteia în discuția contradictorie a părților.

În cazul invocării excepției autorității de lucru judecat se impune verificarea triplei identități de elemente, respectiv părți, obiect și cauză, în raport cu cel de-al doilea litigiu, în cel de-al doilea proces opunându-se efectul pozitiv al dezlegărilor primei instanțe învestite, neputându-se contesta ceea ce a fost deja soluționat.

În acest context trebuie arătat că, potrivit principiului securității raporturilor juridice, hotărârea judecătorească, având autoritate de lucru judecat, părțile au obligația de se supune efectelor obligatorii ale actului jurisdicțional, fără posibilitatea de a mai pune în discuție ceea ce s-a stabilit deja pe calea judecății.

Acest aspect a fost statuat și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, stabilind că respectarea dreptului la un proces echitabil și a principiului securității raporturilor juridice presupun ca nicio parte să nu aibă posibilitatea de a solicita revizuirea unei decizii definitive și executorii cu unicul scop de a obține o reexaminare a situației de fapt din speță. Admiterea cererii de revizuire în aceste condiții înseamnă o reexaminare a unor aspecte deja judecate, ceea ce ar conduce la încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (cauza SC K. SRL împotriva României - cererea nr. x/09, Brumărescu împotriva României).

În concluzie, pentru toate argumentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 9F din 6 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78 din 10 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în același dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A. și B. împotriva Sentinței penale nr. 9F din 6 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 78 din 10 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în același dosar.

Cu recurs în 30 zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV