ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală 9/F din 06 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2014, în baza art. 386 C. proc. civ. pen.. a fost respinsă sesizarea, formulată din oficiu de instanță, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., B. și C..

I. În baza art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., avocat, la 2 pedepse de câte 9 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată (falsificarea împuternicirilor avocațiale nr. 23 din 16.12.2010 și nr. 21 14.04.2011) și la două pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i-au fost aplicate inculpatului două pedepse accesorii constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzute de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani închisoare și la două pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu.

În baza art. 65 C. pen., i-au fost aplicate inculpatului două pedepse accesorii constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, prevăzute de art. 66 alin. (2) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune (persoane vătămate Statul Român prin Municipiul Brașov, S.C. D. S.R.L. și E.).

În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 52 C. pen. raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual sub forma participației improprii.

În baza art. 323 C. pen., teza I, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de uz de fals a unui înscris oficial.

În baza art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (două acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (falsificarea împuternicirilor avocațiale nr. 23 și nr. x din 30.09.2010, respectiv 16.12.2010) și la pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune (persoane vătămate F., G., H. și I.).

În baza art. 396 alin. (5) C. pen., raportat art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.., același inculpat a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen. și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, prevăzută de art. 66 alin. (2) C. pen. și interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen.

II. În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la 2 pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată sub forma complicității (complicitatea la falsificarea împuternicirilor avocațiale nr. 23 și nr. 21 din 16.12.2010, respectiv din 14.04.2011).

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 pedepse principale de câte 2 ani închisoare și la două pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu.

În baza art. 65 C. pen., i-au fost aplicate inculpatului două pedepse accesorii constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, prevăzute de art. 66 alin. (2) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune (persoane vătămate Statul Român prin Municipiul Brașov, S.C. D. S.R.L. și E.).

În baza art. 52 C. pen..raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la patru pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de fals intelectual sub forma participației improprii.

În baza art. 323 C. pen., teza I, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la trei pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de uz de fals a unui înscris oficial.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune (persoane vătămate F., G., H. și I.).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. civ. pen.., raportat art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. pen.., același inculpat a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale (instigarea A.N. la falsificarea pașaportului nr. x) și uz de fals (fapta din data de 01.10.2010 constând în folosirea pașaportului falsificat).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 ani și 8 luni închisoare, inculpatul urmând a executa o pedeapsă principală rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, prevăzută de art. 66 alin. (2) C. pen.

III. În baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C., notar public, la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani și a interzicerii dreptului de a exercita profesia de notar pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (fapta din data de 16.12.2010).

În baza art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., și a dreptului de a exercita profesia de notar, prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (fapta din data de 16.12.2010).

În baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani și a interzicerii dreptului de a exercita profesia de notar pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (fapta din data de 14.04.2011).

În baza art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., și a dreptului de a exercita profesia de notar, prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (fapta din data de 14.04.2011).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. civ. pen.., raportat art. 16 alin. (1) lit. b) teza a- II-a C. proc. civ. pen.., a fost achitat același inculpat pentru cele două acuzații de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani și a interzicerii dreptului de a exercita profesia de notar pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen. și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., și a dreptului de a exercita profesia de notar, prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei rezultante pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul, ca pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de respectivul serviciu; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, serviciului indicat, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov informații și documente de natură a putea fi verificate mijloacele lui de existență, iar, în baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus acestuia obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat- în colaborare cu instituții comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Brașov și J..

Totodată, în baza art. 404 alin. (2) C. proc. civ. pen.., s-a atras atenția inculpatului C. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere, iar, în baza art. 65 alin. (3) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

IV. În baza art. 397 C. proc. civ. pen.. și art. 25 C. proc. civ. pen.., a fost restabilită situația anterioară încheierii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la B.N.P. K. și C. sub nr. x/16.12.2010, respectiv sub nr. x/14.04.2011, în sensul că imobilul situat în Brașov, strada x, nr. x, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. x a localității Brașov), număr top x, compus din curți construcții în suprafață de 272 mp iar din C.F. de hârtie de 271,80 mp, a revenit în proprietatea extratabulară a Statului Român prin Municipiul Brașov și în administrarea S.C. D. S.R.L. Dispune efectuarea cuvenitelor modificări în Cartea Funciară.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. civ. pen.., au fost anulate contractele de vânzare-cumpărare autentificate la B.N.P. K. și C. sub nr. x/16.12.2010, respectiv sub nr. x/14.04.2011 și a procurii autentificate sub numărul X de către notarul L., înlocuitor al notarului M., la data de 17.08.2010 la Heilbronn, Germania.

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. anterior și art. 5 din O.G. nr. 9/2000, au fost obligați inculpații A., B. și C., în solidar, la plata către partea civilă E. a sumei de 60.000 de Euro (la cursul B.N.R. din data plății, reprezentând prețul plătit pe imobil), la care a fost adăugată dobânda legală calculată conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000, începând cu data de 14.04.2011 pentru contravaloarea în RON a sumei de 59.000 de Euro și de la data de 14.03.2011 pentru contravaloarea în RON a sumei de 1.000 de euro și la plata sumei de 7.668 RON reprezentând impozitele plătite de partea civilă, onorariu notar și taxa către A.N.C.P.I. achitate la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare, fiind respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă E..

În baza art. 17 lit. a) privind Statutul Casei de Asigurări a Notarilor Publici, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de obligare a Casei de Asigurări a Notarilor Publici în solidar cu inculpatul C. la plata daunelor materiale, formulată de partea civilă E..

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. anterior, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă N., inculpații A., B. și C., fiind obligați, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 10.000 de RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 25 C. proc. civ. pen.., a fost restabilită situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/28.10.2010 la B.N.P. O. în sensul că apartamentul situat în Brașov, înscris în C.F. nr. x Brașov, nr. top xcompus din 4 camere și dependințe, cu cota de 17/1150 din părțile de uz comun, a revenit în proprietatea părții civile I., acesta redobândind și dreptul de superficie asupra 17 m.p. reprezentând teren aferent construcției, astfel cum au fost dobândite aceste drepturi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.12.2002 la B.N.P. P., fiind dispuse efectuarea modificărilor necesare în Cartea Funciară.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. civ. pen.., a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/28.10.2010 la B.N.P. O..

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata către părțile civile F. și G. a sumei de 47.000 de Euro (la cursul B.N.R. din data plății, reprezentând prețul plătit pe imobil), la plata sumei de 15.000 Euro (la cursul B.N.R. din data plății), reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de părțile civile la apartamentul cumpărat, la plata sumei de 3.617 RON reprezentând cheltuieli prilejuite de încheierea contractului de vânzare-cumpărare și la plata sumei de 10.000 de RON cu titlu de daune morale, fiind respinse celelalte pretenții formulate de părțile civile, ca nefondate.

În baza art. 397 C. proc. civ. pen.. și art. 25 C. proc. civ. pen.., a fost restabilită situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.12.2010 la B.N.P. Q. în sensul că apartamentul situat în Brașov, înscris în C.F. nr. x Brașov, nr. top x compus din 3 camere și dependințe și cota de 19/266 din părțile de uz comun, revine în proprietatea părții civile I., acesta redobândind și dreptul de superficie asupra a 19 mp reprezentând teren aferent construcției, astfel cum au fost dobândite aceste drepturi prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/31.08.2000 la B.N.P. Q., fiind dispusă efectuarea modificărilor necesare în Cartea Funciară.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. civ. pen.., a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/22.12.2010 la B.N.P. Q..

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata către partea civilă H. a sumei de 47.000 de Euro (la cursul B.N.R. din data plății, reprezentând prețul plătit pe imobil) și a sumei de 3.405 RON, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fiind respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă H..

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B. la plata către partea civilă I. a sumei de 5.000 de RON cu titlu de daune morale, fiind respinse, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate de partea civilă I..

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. civ. pen.., au fost anulate și desființate total procura autentificată sub nr. x/01.10.2010 la B.N.P. O., pașaportul emis pe numele I. nr. x, împuternicirile avocațiale emise de inculpatul A. nr. x/16.12.2010, nr. x/14.04.2011, nr. x/30.09.2010 și nr. x/16.12.2010 și certificatele fiscale nr. x/16.12.2010, nr. x/14.04.2011, nr. x/30.09.2010 și nr. x/16.12.2010.

În baza art. 162 alin. (5) C. proc. civ. pen.., a fost restituit către Ambasada Statului Kuwait din București modelul de pașaport kuwaitian și către partea civilă E. stick-ul depus la dosar și aflat la camera de corpuri delicte a instanței.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 542/P/2011 din 31.01.2014, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților:

- C., pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (1969) raportat art. 248

1

C. pen. (1969) - 2 fapte, fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) - 2 fapte și complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969) - 2 fapte;

- A., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în forma instigării, prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. (1969), fals intelectual în forma participației improprii, prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) - 2 fapte, fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. (1969), uz de fals, prevăzută de art. 291 teza 1 C. pen. (1969) - 2 fapte, fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 C. pen. (1969), înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 C. pen. (1969), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) - 2 fapte, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave sub forma complicității, prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (1969) și art. 248

1

C. pen. (1969) - 2 fapte și înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969) - 2 fapte;

- B., pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale în forma instigării, prevăzută de art. 25 raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., fals intelectual în forma participației improprii, prevăzută de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) - 2 fapte, uz de fals, prevăzută de art. 291 teza 1 C. pen. (1969) - 4 fapte, înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 C. pen. (1969), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), complicitate la fals intelectual, prevăzută de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. (1969) - 2 fapte, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor cu consecințe deosebit de grave sub forma complicității, prevăzută de art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (1969) și art. 248

1

C. pen. (1969) - 2 fapte și înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. (1969) - 2 fapte.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, la data de 16.12.2010, inculpatul C., notar public, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x având ca obiect imobilul situat în Brașov, (datele din C.F. dar și identificarea suprafeței locuinței și a terenului aferent ce apar în contractul de vânzare-cumpărare, ca obiect al vânzării, aparțin imobilului situat la adresa strada x) avându-i ca vânzători pe R. (decedată în anul 2009), în nume propriu și mandatar al altor coproprietari (decedați la data emiterii procurii) și cumpărător pe inculpatul B.. Certificatul de atestare fiscală ce a stat la baza acestei tranzacții viza însă o altă persoană decât proprietarii vânzători și a fost obținut prin falsificarea unei împuterniciri avocațiale de către inculpatul A., fiind folosit la încheierea contractului în mod nelegal de către notar.

În locul vânzătorului R. s-a prezentat o altă persoană la notar, adusă de inculpatul A., iar procura, prin care R. era mandatată de ceilalți coproprietari, să vândă imobilul era falsă. Cu privire la aceste falsuri, procurorul a disjuns cauza pentru efectuarea de cercetări privindu - l pe inculpatul A. pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, fără a-l trimite în judecată pentru fals material în înscrisuri oficiale sau uz de fals, relativ la procura nr. x emisă de notarul L., înlocuitorul notarului M. din Germania, Heilbronn.

După ce inculpatul B. a devenit proprietar, a vândut imobilul persoanei vătămate E., contractul de vânzare-cumpărare nr. x/14.04.2011 fiind autentificat tot de inculpatul notar C., folosind un certificat fiscal fals, identic cu primul, obținut de inculpatul A. prin falsificarea unei împuterniciri avocațiale.

Deși obiectul vânzării în raport cu descrierea datelor de identificare a imobilului din C.F., a suprafețelor vândute și a proprietarilor din C.F. era cel situat la adresa strada x, în fapt, predarea către cumpărătoare a avut ca obiect imobilul aflat la adresa strada x, ce se afla în proprietatea numitei N., ce nu a figurat în contractul de vânzare - cumpărare inițial, ci numai pe certificatul fiscal obținut fraudulos de inculpatul A..

La data de 01.10.2010, inculpații A. și B. s-au prezentat la biroul notarial O. însoțiți de o persoană neidentificată ce s-a recomandat I., au prezentat un pașaport fals aparent emis de statul Kuwait pe numele acestuia și au întocmit o procură autentică prin care I. îl împuternicea pe inculpatul B. să-i vândă două apartamente situate în Brașov, strada x.

Inculpatul A. a falsificat două împuterniciri avocațiale ce i-au permis să obțină două certificate fiscale pentru cele două apartamente în vederea înstrăinării acestora.

La data de 25.11.2010, sub nr. x, notarul public S. a autentificat un antecontract de vânzare - cumpărare la care inculpatul B. s-a folosit de procura falsă obținută, în prealabil, pentru apartamentul situat pe Bulevardul x, promitent vânzător fiind I. prin mandatar B., iar promitenți - cumpărători soții T., promisiune ce a fost ulterior revocată, iar contractul de vânzare-cumpărare nu s-a mai încheiat, dispunându-se disjungerea cauzei pentru cercetarea inculpaților B. și A. pentru infracțiunea de înșelăciune.

Cu actele false, anterior menționate, inculpații A. și B. s-au deplasat la notarul public O. unde s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare nr. x/28.10.2010 cu dobânditorii de bună - credință soții NNN., pentru apartamentul situat pe strada x și la notarul public Q. unde s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. x/22.12.2010 cu dobânditorul de bună-credință H., pentru apartamentul situat pe Bulevardul x, în ambele cazuri vânzător fiind I., prin mandatar B.. Persoana vătămată I., la întoarcerea în România, în momentul în care a încercat să pătrundă în cele două apartamente, a constatat că fuseseră înstrăinate, fiind ocupate de dobânditorii de bună - credință.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: înscrisuri, declarațiile persoanelor vătămate E., N., I., H., G., F., declarațiile martorilor U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., T., KK., LL., MM., NN., O., OO., K., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., declarațiile învinuiților B., A., C., înscris intitulat raport de consultanță criminalistică întocmit de persoana vătămată E., procese-verbale de cercetare la fața locului și procese-verbale de confruntare.

Pe latură civilă, în faza de urmărire penală, s-au constituit părți civile E., N., I., F., G. și H..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția penală la data de 30.01.2014, sub nr. x/2014.

Pe parcursul cercetării judecătorești au fost readministrate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpaților C., A. și B., declarațiile părților civile N., E., I., F., G. și declarațiile martorilor OO., O., DDD., K., MM., BBB. și RR..

Totodată, la solicitarea inculpatului A., a fost administrată proba cu expertiză criminalistică, fiind întocmite de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Brașov și depuse la dosar, rapoartele de expertiză criminalistică nr. x/05.12.2014 și nr. x/16.02.2015.

Pe latură civilă, în faza de judecată, părțile civile și-au precizat pretențiile, astfel:

- partea civilă N. a solicitat restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor. Ulterior, pe parcursul procesului penal și-a modificat pretențiile, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 25.000 RON cu titlu de daune morale, suma de 19.127 RON, reprezentând daune materiale constând în contravaloarea reparațiilor necesare în vederea remedierii degradării imobilului ca urmare a pătrunderii fără drept și a deschiderii acestuia, respectiv suma de 1.200 RON, reprezentând contravaloarea expertizei extrajudiciare specialitatea construcții.

- partea civilă H. a solicitat menținerea contractului de vânzare - cumpărare nr. x/22.12.2010, autentificat la B.N.P. Q., invocând autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 6104/27.04.2012 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia civilă nr. 306/23.11.2012 a Tribunalului Brașov, irevocabilă prin decizia civilă nr. 947/30.04.2013 a Curții de Apel Brașov, arătând că prin aceste hotărâri judecătorești, pronunțate în materie civilă, s-a soluționat cu putere de lucru judecat litigiul dintre părți sub aspectul pretențiilor civile.

- partea civilă I. a solicitat, în principal, restituirea în natură a celor două imobile înstrăinate de inculpați, situate în Brașov, strada x și Bulevardul x prin restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor iar, în subsidiar, în măsura în care nu se va dispune restituirea în natură a celor două apartamente, a solicitat obligarea inculpaților la plata contravalorii celor două apartamente, la prețul de circulație, respectiv 90.000 de euro apartamentul cu patru camere și 80.000 de euro apartamentul cu trei camere. Totodată, a solicitat plata contravalorii lipsei de folosință a celor două apartamente, respectiv contravaloarea chiriei pe care ar fi încasat - o începând cu data înstrăinării apartamentelor și până la data restituirii lor, în cuantum de 400 de euro lunar, respectiv 300 de euro lunar, repararea prejudiciului moral suferit prin pierderea celor două apartamente, evaluat la suma de 60.000 de euro și desființarea totală a procurii autentificate sub nr. x/01.10.2010 la B.N.P. O. și a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. x/28.10.2010 la B.N.P. O., respectiv sub nr. x/22.12.2010 la B.N.P. Q..

- partea civilă E. a solicitat plata de despăgubiri în cuantum de 60.000 de euro, reprezentând prețul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. x/2011 la B.N.P. C., la care se va calcula dobânda legală de 6% pe an, începând cu data de 14.04.2011 pentru suma de 59.000 de euro și de la data de 14.03.2011 pentru suma de 1.000 de euro, suma de 6481,65 de RON reprezentând toate cheltuielile aferente dobândirii imobilului și întreținerii acestuia și suma de 6.000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

- părțile civile F. și G. au solicitat, în principal, să nu se constate nulitatea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/28.10.2010, invocând teoria aparenței în drept, respectiv faptul că buna - credință a acestora nu are doar un efect limitat în sensul de a paraliza acțiunea în revendicare sau pe cea în anulare, ci efectele ei merg atât de departe, încât ea acoperă practic în totalitate lipsa dreptului însuși, prin validarea definitivă a actului nul. S-a susținut că s-au aflat într-o eroare legitimă, comună și invincibilă întrucât le-a fost prezentată o procură autentificată de un notar public. Totodată, a fost invocată și autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 10754/02.07.2013 a Judecătoriei Brașov, definitivă prin decizia civilă nr. 417/11.07.2014 a Tribunalului Brașov și irevocabilă prin decizia nr. 885/17.09.2014 a Curții de Apel Brașov, pronunțate în materie civilă, prin care s-a soluționat litigiul civil dintre părți cu titlu irevocabil.

În subsidiar, în măsura în care se va constata nulitatea contractului de vânzare - cumpărare, părțile civile au solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 47.000 de euro, reprezentând prețul plătit pe apartament, 1500 de euro reprezentând cheltuieli ocazionate de cumpărare, 15.000 de euro reprezentând contravaloarea investițiilor realizate la imobil precum și daune morale în cuantum de 3.000 de euro pentru G. și 2.000 de euro pentru F..

- părțile civile Statul Român prin Municipiul Brașov, prin Primar și S.C. D. S.R.L. au solicitat restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunilor prin anularea contractelor de vânzare - cumpărare nr. x/16.12.2010 și nr. y/14.04.2011, ambele autentificate de inculpatul notar C. și având ca obiect imobilul situat în Brașov, strada x. S-a învederat că datele de identificare consemnate de notar în cele două contracte de vânzare - cumpărare aparțin imobilului situat pe strada x, compus dintr-un spațiu cu o altă destinație decât cea de locuință și un număr de 7 apartamente, aflate în administrarea S.C. D. S.R.L., pentru care societatea are încheiate contracte de închiriere și percepe chirii, acest imobil fiind preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950 poziția 904, însă statul nu și-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară.

La solicitarea părții civile E., a fost introdusă în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente pentru inculpatul notar C., Casa de Asigurări a Notarilor Publici din România.

Analizând materialul probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut următoarele:

I. Soluționarea laturii penale și a laturii civile cu privire la imobilul situat în municipiul Brașov, str. x:

Astfel, sub aspectul situației de fapt, s-a reținut, în esență, că pe strada x din municipiul Brașov se află două imobile învecinate, având un zid comun, pe fațada celor două imobile fiind trecute nr. x, respectiv y, imobilul de la y fiind la data faptei nelocuit și aflat într-o stare evidentă de degradare, aspect ce rezultă atât din planșele fotografice aflate la d.u.p., cât și din declarația părții civile N., care a arătat că nu locuiește la imobilul din strada x, locuind cu părinții săi la o altă adresă, imobilul fiind cumpărat în temeiul Legii nr. 112/1995 de către N., aceasta fiind singurul proprietar al întregului imobil, ce se află înscris în C.F. nr. x la nr. TOP x, cu o suprafață de 154,80 mp, astfel cum rezultă din extrasul C.F (d.u.p.).

În schimb, imobilul vecin, situat la numărul poștal 24, era locuit la data faptei de către chiriași, în baza unor contracte de închiriere încheiate cu S.C. D. S.R.L. în calitate de administrator, imobilul compus din 7 apartamente și un spațiu cu o altă destinație decât cea de locuit, situat la parter, fiind preluat de Statul Român, în baza Decretului nr. 92/1950 poziția 904, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de partea civilă S.C. D. S.R.L., aflate la dosar instanță, Statul Român neîntabulându-și dreptul de proprietate, iar, după naționalizare, a fost dat în administrarea S.C. D. S.R.L. Brașov, figurând în calitate de proprietari mai multe persoane cu nume germane, printre care și R., iar în C.F nr. x fiind înscris sub nr. topografic x, cu o suprafață de 272 mp.

Imobilul aflat în proprietatea părții civile N. avea deschis rol fiscal pe numele acesteia, în calitate de proprietară, iar, imobilul aflat în proprietatea Statului Român prin Municipiul Brașov și în administrarea S.C. D. S.R.L. nu avea deschis rol fiscal, având în vedere că Statul nu plătește impozite pentru imobilele aflate în proprietatea sa (art. 251 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 573/2003, privind Codul fiscal).

Referitor la primul contract de vânzare - cumpărare autentificat de inculpatul C. sub nr. x din 16.12.2010 instanța a reținut că inculpații A. și B., însoțiți de o persoană rămasă neidentificată, s-au deplasat la notarul public C., la data de 16.12.2010, în vederea autentificării unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect vânzarea - cumpărarea imobilului situat, în fapt, pe strada x, vânzători fiind EEE., FFF., GGG., HHH., III., toți prin mandatar R. și R., iar cumpărător inculpatul B., prețul fiind de 269.309 RON.

Originalele actelor necesare pentru autentificarea contractului de vânzare-cumpărare au fost prezentate notarului public C. de către inculpatul A. cu o zi înainte de data încheierii contractului.

Curtea a considerat că această vânzare - cumpărare a fost în totalitate fictivă, menită să asigure transferul dreptului de proprietate asupra inculpatului B., care ulterior, urma să vândă unui alt cumpărător imobilul, acesta fiind câștigul obținut în final de inculpații A. și B..

În aceste sens, s-a făcut trimitere la declarațiile inculpaților B., A. și C., coroborate cu cele ale martorei RR. din care rezultă că inculpații s-au aflat, anterior încheierii contractului în posesia actelor originale, ocupându -se de traducerea acestora în vederea folosirii la notar.

Totodată, s-a reținut că vânzătoarea ce s-a recomandat în fața notarului ca fiind R. nu a avut decât un rol pur decorativ, de a fi prezentă în fața acestuia la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, nici inculpatul C. și nici tatăl său, martorul K., nu au precizat că ar fi fost contactați sau vizitați anterior autentificării contractului, de către vânzătoarea R., lucru care ar fi fost absolut firesc, în opinia instanței, din moment ce se afla în Brașov și dorea să-și vândă imobilul, venind special pentru acest lucru din Germania.

Judecătorul fondului a constatat neconcordanțe între declarațiile date de inculpatul A. la urmărirea penală și cele date în fața instanței de judecată, în sensul că ar fi cunoscut-o pe R. abia la data de 16.12.2010 (data semnării contractului), însă, același inculpat, la data de 15.12.2010 a prezentat notarului public extrasul C.F. pentru imobil, procura prin care R. era împuternicită să vândă imobilul în numele celorlalți coproprietari, exemplare în limba germană în original traduse în limba română, precum și acte privind identitatea, toate aceste înscrisuri fiind normal să fie depuse de vânzătoare iar nu de către inculpați, cu atât mai mult cu cât, nu a existat niciun contact anterior dovedit între aceștia în care să se fi predat aceste acte, sau vreo procură prin care vânzătoarea să-i împuternicească pe inculpați să se ocupe de obținerea, traducerea și depunerea la notar a acestor documente.

De asemenea, martorul OO., prin intermediul căruia inculpatul B. a cunoscut-o pe persoana ce s-a recomandat a fi R., a confirmat faptul că inculpații A. și B. nu au avut documentele predate notarului C. de la adevăratul proprietar al imobilului înstrăinat, precizând că a solicitat actele de proprietate inculpatului B., însă acesta nu i le-a dat și că nu a văzut niciun moment procura prin care R. era împuternicită de ceilalți coproprietari să vândă imobilul.

În același context, al procurării actelor necesare autentificării contractului de vânzare - cumpărare din data de 16.12.2010, instanța a reținut implicarea directă a inculpaților A. și B. în obținerea certificatului de atestare fiscală necesar la autentificarea contractului.

Astfel, coroborând declarațiile inculpaților cu înscrisurile aflate la dosarul întocmit de administrația fiscală cu ocazia eliberării certificatului de neurmărire fiscală, instanța de fond a constatat că inculpatul A. s-a prezentat în fața acestei instituții ca avocat al părții civile N., falsificând o împuternicire avocațială în acest sens, determinând organele fiscale să emită un certificat de neurmărire fiscală pentru imobilul ce aparținea părții civile N., iar nu pentru imobilul care urma să fie vândut.

Instanța a mai avut în vedere că respectivul certificat de neurmărire fiscală (nr. x/16.12.2010), emis pe numele lui N., a fost depus la notarul public C. tot de către inculpatul A., cel care îl obținuse în prealabil, astfel cum rezultă din declarația notarului public.

Pe de altă parte, s-a reținut că inculpatul B., nu a făcut dovada că deținea suma de 64.000 de euro, pe care a susținut că ar fi plătit-o vânzătoarei R., acesta precizând că nu avea bani, dar că a împrumutat suma de 40.000 euro de la o persoană OOO. din București, precum și alte sume de bani de la alte persoane, instanța apreciind că această apărare nu poate fi primită în condițiile în care inculpatul B. nu deținea nicio sursă legală de venit în acel moment, fiind absolut necesară dovedirea sursei acelor bani, aspect pe care inculpatul nu l-a demonstrat.

Având în vedere înscrisurile aflate la dosar, instanța de fond a arătat că vânzătoarea R. era decedată la data efectuării vânzării și că procura prin care era împuternicită de ceilalți coproprietari să vândă imobilul era falsă, întrucât mandanții erau decedați la data eliberării procurii. Prin urmare, s-a reținut că imobilul situat pe strada x nu a fost vândut de adevărații proprietari, persoana care s-a prezentat la notarul public C. cu identitatea de R. avea o altă identitate, iar înscrisurile folosite de inculpați la autentificarea contractului de vânzare - cumpărare au un caracter fals.

Totodată, potrivit adresei emisă de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul de Contact Oradea s-a constatat că numita R., născută la data de 1936, nu figurează în fișierele informatizate germane la adresa menționată în documentul de identitate, iar cartea de identitate cu numerele x (cu care s-a legitimat persoana ce s-a recomandat R. în fața notarului) nu a fost eliberată de autoritățile competente din orașul Baden.

Instanța de fond a apreciat că nu pot fi primite apărările inculpaților A. și B., în sensul că o altă persoană s-a prezentat sub identitatea falsă de R., fără ca ei să aibă cunoștință, a negociat inițial vânzarea imobilului cu agentul imobiliar, martorul OO., acesta comunicându-le prietenilor săi oferta, pentru ca, ulterior, inculpatul B. să cumpere imobilul, considerând de bună - credință că a încheiat actul cu adevăratul proprietar, fiind neverosimil ca o persoană în vârstă, care nu cunoștea limba română, să vină din Germania în România, cu o procură și un act de identitate fals, pentru a vinde un imobil care nu-i aparținea, fără a se ocupa personal de întocmirea documentației necesare, înțelegând să-i lase tocmai pe cei doi inculpați, pe care nu-i cunoștea și pe care dorea să-i înșele, să se ocupe de efectuarea demersurilor pentru autentificarea actului de vânzare - cumpărare.

Totodată, a fost înlăturată declarația martorului OO., fiind apreciată ca fiind nesinceră, dată în scopul de a susține apărarea inculpaților, având în vedere că este contrazisă de restul materialului probator administrat în cauză. Astfel, declarația martorului în sensul că a fost contactat de o persoană mai tânără care vorbea limba română și care era însoțită de o persoană mai în vârstă care vorbea limba germană și care semăna cu cea din fotografia aflată pe actul de identitate prezentat în fața notarului pentru a vinde imobilul, este ilogică, în sensul că dacă o persoană ar fi venit din Germania să vândă cu acte false o locuință ce nu-i aparține, ar fi trebuit să cunoască locuința pe care vrea să o vândă, acesta fiind primul pas pe care trebuie să-l facă cineva care vrea să vândă locuința altuia.

Referitor la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. x din 14.04.2011 prin care inculpatul B. a vândut imobilul de pe strada x către partea civilă E., cu prețul de 60.000 de euro, autentificat la B.N.P. C., instanța de fond a reținut că această vânzare reprezintă modalitatea de finalizare a activității infracționale începută de inculpați în decembrie 2010, scopul urmărit fiind obținerea unei sume de bani pentru respectiva proprietate.

În acest sens, s-a făcut trimitere la declarațiile inculpatului B. și ale martorilor OO. și V. potrivit cărora, inculpatul B. a scos imediat la vânzare imobilul, la data de 11.01.2011, fiind încheiat și un antecontract de vânzare - cumpărare, avându-i ca promitent - vânzător pe inculpatul B., respectiv promitent - cumpărător pe martorul Z. prețul vânzării fiind de 46.000 euro.

În urma anunțurilor privind vânzarea imobilului, partea civilă E. a început negocierile cu inculpatul B. și, având în vedere scăderea prețului determinată de existența unei notări a unui proces în cartea funciară a imobilului, părțile au convenit asupra vânzării - cumpărării la prețul de 60.000 de euro. Instanța de fond a observat, astfel, că și acest preț, solicitat de inculpat și plătit în mod real de partea civilă, este mai mic decât cel cu care inculpatul B. dobândise imobilul cu 4 luni înainte (aproximativ 64.000 euro), și acesta fiind un indiciu care, coroborat cu toate celelalte probe, indică faptul că prețul de 64.000 euro nu a fost plătit în mod real de către inculpatul B..

Prin urmare, s-a arătat că, și cea de a doua vânzare s - a realizat în aceleași condiții ca și prima, la biroul notarial C., folosindu - se un certificat de atestare fiscală (nr. x/14.04.2011) identic cu primul, obținut pe numele N., de inculpatul A. tot prin falsificarea unei împuterniciri avocațiale (nr. 21 din data de 14.04.2011), instanța de fond apreciind că acțiunile inculpaților B. și A. s-au completat reciproc, respectiv au debutat cu dobândirea în mod fraudulos a imobilului la data de 16.12.2010, și au continuat cu vânzarea imobilului către partea civilă E., banii obținuți fiind folosiți conform înțelegerii dintre inculpați, în principal pentru restituirea datoriei pe care inculpatul B. o avea față de Z..

Cu privire la faptele săvârșite de inculpatul notar public C. la data de 16.12.2010, instanța de fond a reținut că inculpatul a acceptat să autentifice contractul de vânzare-cumpărare fără existența unui certificat de atestare fiscală emis pe numele vânzătorilor menționați în contractul de vânzare-cumpărare.

Totodată, s-a arătat că la încheierea contractului de vânzare-cumpărare din data de 16.12.2010, notarul public și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu în sensul că a atestat în cuprinsul încheierii de autentificare faptul că traducerea a fost asigurată de traducătorul autorizat DDD., deși, în realitate, s-a prezentat la notar o altă persoană fără autorizație de traducător, respectiv RR., aceasta fiind o prietenă a inculpatului B. care a fost solicitată pentru a fi prezentă la notar de către acesta, deși știa că nu are atestat de traducător, aceasta legitimându-se cu actul de identitate al traducătorului autorizat DDD., astfel cum rezultă din declarațiile celor două martore.

În contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x/16.12.2010, notarul public C. a menționat expres că taxele și impozitele au fost achitate la zi de vânzători astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. x din 16.12.2010. S-a constatat că mențiunea inserată de notar în cuprinsul actului este falsă, având în vedere că respectivul certificat de atestare fiscală dovedea că N., persoană ce nu avea calitatea de vânzător în cadrul contractului, fiind străină de actul juridic încheiat, își plătise taxele și impozitele la zi.

Argumentele invocate de apărare în sensul valabilității unui certificat de atestare fiscală emis pe numele unui chiriaș la efectuarea vânzării - cumpărării unui imobil nu au fost primite de către instanța de fond, reținându - se că N. nici nu avea calitatea de chiriaș în acel imobil, ci de proprietar al imobilului vecin, astfel încât, nici măcar situația premisă de la care pleacă apărarea inculpatului, nu este întrunită.

Cu privire la fapta săvârșită la data de 14.04.2011, s-a reținut că inculpatul C. a autentificat un al doilea contract de vânzare-cumpărare avându-i ca vânzător pe coinculpatul B. și cumpărător pe partea civilă E., acceptând și menționând în contract un certificat fiscal emis tot pe numele de N. și pentru un alt imobil decât cel ce se vindea, bazându-se nu numai pe susținerile inculpaților A. și B. în sensul că este o chestiune de timp până va ieși certificatul de atestare fiscală pe numele lui B., dar și pe un bon de înregistrare ce atesta că se înregistrase la administrația fiscală o cerere formulată de B., ce s-a dovedit în cele din urmă a fi o cerere pentru deschiderea rolului fiscal.

Au fost considerate lipsite de importanță în cauză, justificările inculpatului în sensul că ambele părți contractante s-au grăbit să încheie actul juridic, l-au sunat de mai multe ori, chiar și în zilele în care se afla bolnav la domiciliu, au acceptat să încheie actul fără a mai aștepta eliberarea certificatului de atestare fiscală pe numele lui B., respectiv a sunat personal la administrația fiscală, instanța apreciind că notarul public avea obligația de a asigura respectarea legii la încheierea actelor juridice și de a refuza autentificarea acelor acte ce nu întrunesc condițiile legale pentru autentificare.

S-a apreciat, de asemenea, că acceptând să încheie un contract de vânzare - cumpărare a unui imobil pentru care nu există dovada că vânzătorul ar fi plătit toate taxele și impozitele datorate, inculpatul a acceptat și că pot fi taxe și impozite neplătite, cauzându-se, încă din momentul autentificării contractului, o vătămare a drepturilor legitime ale autorităților publice locale de a încasa de la proprietarul imobilului taxele datorate până în momentul vânzării.

S-a mai reținut că, și cu această ocazie, inculpatul C. a inserat în mod nereal în cuprinsul contractului de vânzare - cumpărare autentificat, mențiunea că taxele și impozitele au fost achitate la zi de vânzător astfel cum rezultă din certificatul de atestare fiscală nr. x din 14.04.2011 (certificat emis pe numele N. și pentru un alt imobil).

Cu privire la acuzațiile de înșelăciune, aduse de procuror cu referire la faptele din decembrie 2010, respectiv aprilie 2011, instanța de fond a considerat că nu există suficiente probe care să dovedească înțelegerea frauduloasă intervenită între notar și inculpații A. și B. pentru inducerea în eroare a proprietarului inițial al imobilului și apoi a părții civile E..

Astfel, s-a apreciat că relația de prietenie pe care inculpatul C. o avea cu inculpatul A. nu conduce automat la concluzia că notarul a fost în înțelegere cu inculpatul A. pentru înșelarea adevăratului proprietar și apoi a părții civile E., iar din probatoriul administrat nu reiese că notarul public ar fi primit vreo sumă de bani de la inculpați în afara taxelor notariale și a onorariului cuvenit, inculpatului fiindu-i prezentate înscrisurile de către coinculpatul A..

Cu privire la aceste acuzații, s-a mai reținut că atâta timp cât actele false folosite la autentificarea actului au prezentat o aparență de veridicitate, fiind adusă în fața notarului o persoană ce s-a recomandat a fi vânzătoarea R., ce vorbea limba germană, a cărei identitate a fost verificată de notar, inculpatul C. nu a avut reprezentarea faptului că participă la săvârșirea unor infracțiuni de înșelăciune, fiind indus el însuși în eroare cu privire la acest aspect de către ceilalți doi inculpați.

În drept, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului A. de a întocmi în fals două împuterniciri avocațiale (nr. x/16.12.2010, respectiv nr. x/14.04.2011) ce atestau mincinos că este împuternicit de partea civilă N. să obțină certificatele de atestare fiscală și de a folosi aceste împuterniciri la administrația fiscală pentru obținerea certificatelor de atestare fiscală pe numele N. (nr. x/16.12.2010 și nr. x/14.04.2011), întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 C. pen.

Faptele inculpatului A., de a-i prezent