ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului în casație, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 9/F din 6 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală în Dosarul nr. x/2014, în baza art. 386 C. proc. pen., a fost respinsă sesizarea, formulată din oficiu de instanță, privind schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații A., B. și C.

I. În baza art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A., avocat, la două pedepse de câte 9 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată (falsificarea Împuternicirilor avocațiale nr. 23 din 16 decembrie 2010 și nr. 21 din 14 aprilie 2011) și la două pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i-au fost aplicate inculpatului două pedepse accesorii constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 2 ani închisoare și la două pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu.

În baza art. 65 C. pen., i-au fost aplicate inculpatului două pedepse accesorii constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, prevăzute de art. 66 alin. (2) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 2 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de înșelăciune (persoane vătămate Statul Român prin Municipiul Brașov, SC D. SRL și E.).

În baza art. 47 C. pen., raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 52 C. pen. raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual sub forma participației improprii.

În baza art. 323 C. pen., teza I, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de uz de fals a unui înscris oficial.

În baza art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. (două acte materiale), cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (falsificarea Împuternicirilor avocațiale nr. 23 și nr. 24 din 30 septembrie 2010, respectiv 16 decembrie 2010) și la pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) C. pen., raportat art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 ani și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 8 ani și 6 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani, pedeapsa complementară constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, prevăzută de art. 66 alin. (2) C. pen. și interzicerea dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

II. În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată sub forma complicității (complicitatea la falsificarea împuternicirilor avocațiale nr. 23 și nr. 21 din 16 decembrie 2010, respectiv din 14.04.2011).

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la două pedepse principale de câte 2 ani închisoare și la două pedepse complementare constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea a două infracțiuni de complicitate la abuz în serviciu.

În baza art. 65 C. pen., i-au fost aplicate inculpatului două pedepse accesorii constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, prevăzute de art. 66 alin. (2) C. pen.

În baza art. 52 C. pen. raportat la art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la patru pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de fals intelectual sub forma participației improprii.

În baza art. 323 C. pen., teza I, cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la trei pedepse de câte 1 an închisoare pentru săvârșirea a trei infracțiuni de uz de fals a unui înscris oficial.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., același inculpat a fost achitat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale (instigarea A.N. la falsificarea pașaportului nr. x) și uz de fals (fapta din data de 01 octombrie 2010 constând în folosirea pașaportului falsificat).

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele și i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 ani și 8 luni închisoare, inculpatul urmând a executa o pedeapsă principală rezultantă de 8 ani și 8 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, prevăzută de art. 66 alin. (2) C. pen.

III. În baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., notar public, la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani și a interzicerii dreptului de a exercita profesia de notar pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (fapta din data de 16 decembrie 2010).

În baza art. 65 C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen. și a dreptului de a exercita profesia de notar, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

În baza art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (fapta din data de 16 decembrie 2010).

În baza art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani și a interzicerii dreptului de a exercita profesia de notar pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (fapta din data de 14 aprilie 2011).

În baza art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual (fapta din data de 14 aprilie 2011).

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., a fost achitat același inculpat pentru cele două acuzații de complicitate la înșelăciune.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând a executa o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen., pe o durată de 2 ani și a interzicerii dreptului de a exercita profesia de notar pe o durată de 5 ani, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. și pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică, conform art. 66 alin. (2) C. pen. și a dreptului de a exercita profesia de notar, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

În baza art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei rezultante pe o durată de 4 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov la datele fixate de respectivul serviciu; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, serviciului indicat, orice schimbare de locuință și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov informații și documente de natură a putea fi verificate mijloacele lui de existență, iar în baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus acestuia obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții comunitare.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Brașov și Fundației pentru Promovarea Sancțiunilor Comunitare - Atelierul M.F.C. Brașov.

Totodată, în baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului C. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere, iar în baza art. 65 alin. (3) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

IV. În baza art. 397 C. proc. pen. și art. 25 C. proc. pen., a fost restabilită situația anterioară încheierii contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la B.N.P. J. și C. sub nr. x din 16 decembrie 2010, respectiv sub nr. x din 14 aprilie 2011, în sensul că imobilul situat în Brașov, strada x, nr. 24, înscris în cartea funciară nr. x a municipiului Brașov (provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. x a localității Brașov), număr top x, compus din curți construcții în suprafață de 272 mp, iar din C.F. de hârtie de 271,80 mp, a revenit în proprietatea extratabulară a Statului Român prin Municipiul Brașov și în administrarea SC D. SRL. S-a dispus efectuarea cuvenitelor modificări în Cartea Funciară.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare autentificate la B.N.P. J. și C. sub nr. x din 16 decembrie 2010, respectiv sub nr. x din 14 aprilie 2011 și a procurii autentificate sub numărul x/2010 de către notarul K., înlocuitor al notarului L., la data de 17 august 2010 la Heilbronn, Germania.

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. anterior și art. 5 din O.G. nr. 9/2000, au fost obligați inculpații A., B. și C., în solidar, la plata către partea civilă E. a sumei de 60.000 de Euro (la cursul B.N.R. din data plății, reprezentând prețul plătit pe imobil), la care a fost adăugată dobânda legală calculată conform art. 3 din O.G. nr. 9/2000, începând cu data de 14 aprilie 2011 pentru contravaloarea în RON a sumei de 59.000 de Euro și de la data de 14 martie 2011 pentru contravaloarea în RON a sumei de 1.000 de euro și la plata sumei de 7.668 RON reprezentând impozitele plătite de partea civilă, onorariu notar și taxa către A.N.I., achitate la momentul autentificării contractului de vânzare-cumpărare, fiind respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă E.

În baza art. 17 lit. a) privind Statutul Casei de Asigurări a Notarilor Publici, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de obligare a Casei de Asigurări a Notarilor Publici în solidar cu inculpatul C. la plata daunelor materiale, formulată de partea civilă E.

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. anterior, a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă M., inculpații A., B. și C. fiind obligați, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 10.000 de RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 25 C. proc. pen., a fost restabilită situația anterioară încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 la B.N.P. N., în sensul că apartamentul situat în Brașov, strada x, nr. 10, înscris în C.F. nr. x Brașov, nr. top x, compus din 4 camere și dependințe, cu cota de 17/1150 din părțile de uz comun, a revenit în proprietatea părții civile I., acesta redobândind și dreptul de superficie asupra 17 mp reprezentând teren aferent construcției, astfel cum au fost dobândite aceste drepturi prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 decembrie 2002 la B.N.P. O., fiind dispusă efectuarea modificărilor necesare în Cartea Funciară.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a fost anulat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 octombrie 2010 la B.N.P. N.

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata către părțile civile F. și G. a sumei de 47.000 de Euro (la cursul B.N.R. din data plății, reprezentând prețul plătit pe imobil), la plata sumei de 15.000 Euro (la cursul B.N.R. din data plății), reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor efectuate de părțile civile la apartamentul cumpărat, la plata sumei de 3.617 RON reprezentând cheltuieli prilejuite de încheierea contractului de vânzare-cumpărare și la plata sumei de 10.000 de RON cu titlu de daune morale, fiind respinse celelalte pretenții formulate de părțile civile, ca nefondate.

În baza art. 397 C. proc. pen. și art. 25 C. proc. pen., a fost restabilită situația anterioară încheierii Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 22 decembrie 2010 la B.N.P. P., în sensul că apartamentul situat în Brașov, Bulevardul x, numărul 9, înscris în C.F. nr. x Brașov, nr. top x, compus din 3 camere și dependințe și cota de 19/266 din părțile de uz comun, revine în proprietatea părții civile I., acesta redobândind și dreptul de superficie asupra a 19 m.p. reprezentând teren aferent construcției, astfel cum au fost dobândite aceste drepturi prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 31 august 2000 la B.N.P. P., fiind dispusă efectuarea modificărilor necesare în Cartea Funciară.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., a fost anulat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 22 decembrie 2010 la B.N.P. P.

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligați inculpații A. și B., în solidar, la plata către partea civilă H. a sumei de 47.000 de Euro (la cursul B.N.R. din data plății, reprezentând prețul plătit pe imobil) și a sumei de 3.405 RON, reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, fiind respinse celelalte pretenții formulate de partea civilă H.

În baza art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ. anterior, au fost obligați, în solidar, inculpații A. și B., la plata către partea civilă I. a sumei de 5.000 de RON cu titlu de daune morale, fiind respinse, ca nefondate, celelalte pretenții civile formulate de partea civilă I.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., au fost anulate și desființate total Procura autentificată sub nr. x din 1 octombrie 2010 la B.N.P. N., pașaportul emis pe numele I. nr. x, Împuternicirile avocațiale emise de inculpatul A. nr. 23 din 16 decembrie 2010, nr. 21 din 14 aprilie 2011, nr. 23 din 30 septembrie 2010 și nr. 24 din 16 decembrie 2010 și Certificatele fiscale nr. x din 16 decembrie 2010, nr. x din 14 aprilie 2011, nr. x din 30 septembrie 2010 și nr. x din 16 decembrie 2010.

În baza art. 162 alin. (5) C. proc. pen., a fost restituit către Ambasada Statului Kuwait din București modelul de pașaport kuwaitian și către partea civilă E. stick-ul depus la dosar și aflat la camera de corpuri delicte a instanței.

Prin Decizia penală nr. 78/A din 10 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2014, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul C. împotriva Sentinței penale nr. 9/F din 6 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și, în rejudecare:

Au fost înlăturate pedepsele complementare și accesorii constând în interzicerea dreptului de a exercita profesia de notar, aplicate inculpatului C. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prevăzute de art. 297 alin. (1) C. pen., precum și pe lângă pedeapsa rezultantă de 3 (trei) ani închisoare.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea cărții de identitate emise pe numele Q. cu nr. x.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A. și B. și de părțile civile H., E., F. și G. împotriva aceleiași sentințe penale.

A fost respins, ca tardiv, apelul declarat de partea civilă M.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Cheltuielile ocazionate cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul C. au rămas în sarcina statului.

S-a dispus obligarea apelantelor părți civile M., H., E., F. și G. și a apelanților intimați inculpați A. și B. la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru apelanții intimați inculpați B. și C., până la prezentarea apărătorilor aleși, în sumă de câte 90 RON și pentru apelantul intimat inculpat A., în sumă de 360 RON, s-a dispus a se plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba arabă s-a dispus a fi suportat din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Astfel, s-a apreciat că fapta inculpatului C. de a autentifica contractul de vânzare - cumpărare nr. x/16 decembrie 2010 cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, în sensul că a acceptat un certificat de atestare fiscală, pentru un alt imobil, care nu dovedea că vânzătorii menționați în contract achitaseră taxele și impozitele la zi și a acceptat asigurarea traducerii din limba română în limba germană și traducerea procurii autentice nr. 1 UR 1119/2010 de către o persoană care nu deținea autorizație de traducător, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

Totodată, s-a apreciat că fapta inculpatului C. de a autentifica Contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 14 aprilie 2011, cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, în sensul că a acceptat un certificat de atestare fiscală care nu dovedea că vânzătorul B., pe care l-a trecut în contract, își achitase taxele și impozitele la zi și viza un alt imobil, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen.

S-a stabilit de către instanța de apel că inculpatul C., cu ocazia autentificării Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 16 decembrie 2010 și nr. y din 14 aprilie 2011, a încălcat dispozițiile art. 113 alin. (4) și (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare la data săvârșirii faptelor, precum și obligațiile prevăzute de art. 45 alin. (1) și (2), art. 58 și art. 80 din Legea nr. 36/1995.

În acest sens, s-a reținut că inculpatul C. în exercitarea atribuțiilor ce-i reveneau în calitate de notar conform dispozițiilor art. 45 alin. (1) și (2) și art. 58 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, pentru autentificarea unui act avea obligația să stabilească, în prealabil, identitatea părților, să deslușească raporturile reale dintre acestea, precum și să le solicite documente justificative pentru încheierea actului, sau la cererea acestora, să obțină documentația necesară.

S-a mai reținut că, art. 113 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 instituie la înstrăinarea dreptului de proprietate a unui imobil, obligația pentru contribuabil (vânzător) de a prezenta certificatul de atestare fiscală prin care să ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată administrației publice locale.

Pe de altă parte, art. 113 alin. (5) din același act normativ sancționează cu nulitatea absolută actele prin care se înstrăinează imobile în condițiile în care obligațiile fiscale nu sunt achitate.

Ca atare, autentificarea celor două contracte de vânzare - cumpărare nu se putea face decât pe baza documentelor justificative, adică a titlului de proprietate al vânzătorului, extrasului de carte funciară și certificatului de atestare fiscală.

Or, lipsa certificatelor de atestare fiscală emise pe numele vânzătorilor din contracte, echivalează cu o documentație incompletă, situație în care notarul public avea obligația să ceară părților, documentele necesare pentru încheierea actului sau să obțină el însuși documentația necesară.

Totodată, s-a mai constatat că, potrivit art. 80 alin. (4) din Legea nr. 36/1995 în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin, notarul are acces liber la Biroul de Publicitate Imobiliară și la alte instituții, pentru obținerea actelor și informațiilor necesare îndeplinirii procedurilor fiscale.

Ca urmare, s-a apreciat că, prin emiterea unei simple adrese către Administrația Fiscală notarul ar fi avut posibilitatea să afle cine este plătitorul de impozit pentru imobilul de pe str. x, respectiv că M. este proprietara imobilului și că, în această calitate plătește taxele și impozitele către bugetul de stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație inculpatul C., invocând incidența dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 25 aprilie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen. a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C. și a trimis cauza în vederea judecării recursului în casație.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul C., în limitele prevăzute în art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în majoritate, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele următoare:

Prin criticile de recurs în casație formulate, recurentul inculpat C. a susținut, în esență, că în mod greșit instanța de apel a menținut soluția de condamnare pentru infracțiunea de abuz în serviciu, ulterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016. Astfel, fapta săvârșită nu mai este prevăzută de legea penală, întrucât atribuțiile de serviciu încălcate de acesta nu sunt prevăzute de dispoziții din legislația primară, fiind reglementate de Ordinul Ministrului Justiției nr. 710/C din 5 iulie 1995.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile definitive sunt supuse casării " dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Acest caz de casare are în vedere acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a infracțiunii.

Sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elemente constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege."

Drept urmare, verificarea tipicității faptei în calea extraordinară a recursului în casație implică analizarea întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii sub aspect obiectiv, respectiv dacă se realizează o corespondență deplină între fapta comisă și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.

Având în vedere că recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, deci care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică doar corespondența formală între elementele faptice reținute în hotărârile recurate și conținutul constitutiv al infracțiunii, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

În fapt, în sarcina inculpatului C. s-a reținut că, în calitate de notar public, prin încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, la data de 16 decembrie 2010, a autentificat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1355, având ca obiect imobilul situat în Brașov, str. x (datele din Cartea Funciară, identificarea suprafeței locuinței și a terenului aferent ce figurează în contractul de vânzare - cumpărare aparținând imobilului situat pe strada x, nr. 24), avându-i ca vânzători pe Q. (decedată în anul 2009), în nume propriu și mandatar al altor coproprietari (decedați la data emiterii procurii) și cumpărător pe inculpatul B., acceptând un certificat de atestare fiscală emis pentru un alt imobil decât cel care făcea obiectul vânzării și care nu făcea dovada că vânzătorii menționați în contract achitaseră taxele și impozitele la zi, acceptând, totodată, cu prilejul încheierii aceluiași contract, ca traducerea din limba română în limba germană și traducerea procurii autentice nr. 1 UR 1119/2010 să fie asigurate de către o persoană care nu deținea autorizație de traducător, martora R., legitimându-se cu actul de identitate al martorei S. și prezentând autorizația de traducător a acesteia din urmă.

Totodată, s-a mai reținut că, la data de 14 aprilie 2011, inculpatul C. a autentificat, în aceleași condiții, sub nr. x un al doilea contract de vânzare-cumpărare, ce avea ca vânzător pe inculpatul B. și cumpărător pe partea civilă E., ocazie cu care a făcut trimitere la un certificat de atestare fiscală emis tot pe numele M. pentru un alt imobil decât cel care făcea obiectul tranzacției, bazându-se atât pe susținerile inculpaților A. și B. potrivit cărora urma să fie eliberat certificat de atestare fiscală pe numele lui B., cât și pe un bon fiscal care atesta că inculpatul B. formulase cerere în vederea deschiderii de rol fiscal.

Pentru faptele anterior menționate, inculpatul C. a fost condamnat, în temeiul art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu și în temeiul art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că infracțiunea de abuz în serviciu este definită de art. 297 alin. (1) din C. pen. ca fiind " fapta funcționarului public care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice."

Prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 246 C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Curtea Constituțională a statuat că principiul legalității incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancțiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înțeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum și ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanțe și ordonanțe de urgență).

Așa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului. În esență, instanța de control constituțional a reținut că orice acuzație având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc prin încălcarea legii, în accepțiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislația primară, legi și ordonanțe simple sau de urgență.

Din perspectiva condiției de tipicitate a elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, constând în încălcarea unei îndatoriri de serviciu, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că trebuie identificată obligația de serviciu care a fost încălcată, implicit, dispoziția legală care prevede conduita corespunzătoare ce trebuia urmată de către inculpat.

Suplimentar, urmare a Deciziei Curții Constituționale nr. 518/2017, atribuția de serviciu în exercitarea căreia se afla inculpatul și pe care acesta a încălcat-o trebuie să fie prevăzută expres de lege, noțiune înțeleasă ca act adoptat de Parlamentul României sau ordonanță (simplă sau de urgență) emisă de Guvernul României.

Procedând la analiza dispozițiilor legale invocate ca temei al obligațiilor corelative nerespectate de către inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele prevederi:

Legea notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 - forma în vigoare la data săvârșirii faptelor

Art. 45. - alin. (1), (2) și (4)

1) Notarul public are obligația să deslușească raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea și să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.

2) De asemenea, el trebuie să ceară părților, ori de câte ori este cazul, documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obține el însuși documentația necesară.

4) În vederea îndeplinirii obligațiilor ce-i revin potrivit alin. (2) și (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară și imobiliară.

Art. 58. alin. (1): Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică și stabilește, în prealabil, identitatea părților.

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 - forma în vigoare la data săvârșirii faptelor

Art. 113 alin. (1), (4) și (5)

(1) Certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent al autorității administrației publice locale, la solicitarea contribuabilului sau a notarului, respectiv a împuternicitului acestuia, conform delegării date de către contribuabil.

(4) Pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează.

(5) Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor alin. (4), sunt nule de drept.

Se constată că atribuțiile de serviciu stabilite în sarcina notarului public, cu privire la care se reține comiterea infracțiunii de către inculpatul C. - respectiv de a verifica și stabili identitatea părților la autentificarea unui act; de a solicita părților și autorităților înscrisurile și informațiile necesare pentru încheierea actelor cu respectarea cerințelor legale - sunt prevăzute expres în acte normative care pot constitui temei al răspunderii penale pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută în art. 297 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost reconfigurată prin decizia Curții Constituționale.

Activitatea infracțională desfășurată de inculpatul C., excede îndatoririlor de serviciu ale notarilor publici, reglementate în legislația secundară referitoare la activitatea notarială.

Astfel, cu știință, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu prevăzute în legislația primară, inculpatul a autentificat succesiv acte de vânzare-cumpărare a unui imobil, în baza unor înscrisuri care se refereau la un alt imobil decât cel care se vindea, cauzând o vătămare a intereselor și drepturilor legitime ale părților civile.

Pe de altă parte, se observă că toate criticile formulate în calea de atac a recursului în casație au fost invocate și analizate în calea de atac a apelului, astfel încât reiterarea acestora conduce, în esență, la transformarea unei căi extraordinare de atac, recursul în casație, într-o cale ordinară de atac, apelul, ceea ce este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în majoritate, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 10 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, și onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A. și B., în sumă de câte 627 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 10 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 160 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați A. și B., în sumă de câte 627 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 iunie 2019.

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

În opinie separată, se apreciază ca fiind întemeiate criticile formulate de recurentul inculpat C., în temeiul cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., întrucât în mod greșit instanța de apel a menținut soluția de condamnare a acestuia pentru infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., ulterior pronunțării Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016.

Astfel, în baza probatoriului administrat în cauză, în sarcina inculpatului C. s-a reținut că, în calitate de notar public, prin încălcarea atribuțiilor de serviciu, la data de 16 decembrie 2010, a autentificat Contractul de vânzare-cumpărare nr. 1355, având ca obiect imobilul situat în Brașov, str. x (datele din Cartea Funciară, identificarea suprafeței locuinței și a terenului aferent ce figurează în contractul de vânzare-cumpărare aparținând imobilului situat pe strada x, nr. 24), avându-i ca vânzători pe Q. (decedată în anul 2009), în nume propriu și mandatar al altor coproprietari (decedați la data emiterii procurii) și cumpărător pe inculpatul B., acceptând un certificat de atestare fiscală emis pentru un alt imobil decât cel care făcea obiectul vânzării și care nu făcea dovada că vânzătorii menționați în contract achitaseră taxele și impozitele la zi, acceptând, totodată, cu prilejul încheierii aceluiași contract, ca traducerea din limba română în limba germană și traducerea Procurii autentice nr. 1 UR 1119/2010 să fie asigurate de către o persoană care nu deținea autorizație de traducător, martora R., legitimându-se cu actul de identitate al martorei S. și prezentând autorizația de traducător a acesteia din urmă.

Totodată, s-a mai reținut că, la data de 14 aprilie 2011, inculpatul C. a autentificat, în aceleași condiții, sub nr. x un al doilea contract de vânzare-cumpărare, privind același imobil, ce avea ca vânzător pe inculpatul B. și cumpărător pe partea civilă E., ocazie cu care a făcut trimitere la un certificat de atestare fiscală emis tot pe numele M. pentru un alt imobil decât cel care făcea obiectul tranzacției, bazându-se atât pe susținerile inculpaților A. și B. potrivit cărora urma să fie eliberat certificat de atestare fiscală pe numele lui B., cât și pe un bon fiscal care atesta că inculpatul B. formulase cerere în vederea deschiderii de rol fiscal.

Pentru aceste fapte, inculpatul C. a fost condamnat, în temeiul art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu și, în temeiul art. 321 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., pentru săvârșirea a două infracțiuni de fals intelectual.

Cu privire la săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, actele de conduită imputate inculpatului C., în calitate de notar public, cu ocazia autentificării Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 16 decembrie 2010 și nr. y din 14 aprilie 2011, au fost următoarele:

- a acceptat un certificat de atestare fiscală care nu dovedea că vânzătorii pe care i-a menționat în contracte își achitaseră taxele și impozitele la zi;

- nu a solicitat el însuși un certificat de atestare fiscală pentru imobilul ce a făcut obiectul contractelor de vânzare - cumpărare;

- nu a verificat actele care au stat la baza încheierii celor două contracte;

- a acceptat asigurarea traducerii din limba română, în limba germană și traducerea Procurii autentice nr. 1 UR 1119/2010 de către o persoană care nu deținea autorizație de traducător.

Instanța de apel a reținut că, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, inculpatul C. a încălcat dispoziții din legislația primară, în vigoare la data săvârșirii faptelor - respectiv art. 113 alin. (4) și (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum și art. 45 alin. (1) și (2), art. 58 și art. 80 din Legea nr. 36/1995.

Se apreciază că atribuțiile concrete stabilite în sarcina notarului public, cu privire la care s-a reținut săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu de către inculpatul C., nu sunt prevăzute expres de dispozițiile legale invocate de către instanța de apel.

Referitor la dispozițiile art. 113 alin. (1), (4) și 5 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 - forma în vigoare la data săvârșirii faptelor - se constată că nu pot constitui temei al răspunderii penale a inculpatului, întrucât nu reglementează atribuții de serviciu ale notarului public, a căror nerespectare poate fi imputată inculpatului.

Astfel, art. 113 alin. (1) prevede un drept al notarului, respectiv acela de a solicita organului fiscal competent emiterea certificatului de atestare fiscală, iar nu o obligație a acestuia.

Art. 113 alin. (4) instituie în sarcina contribuabilului obligația de a prezenta certificatul de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate administrației publice locale la înstrăinarea unor bunuri.

Art 113 alin. (5) nu instituie nicio obligație în sarcina notarului public, ci prevede sancțiunea nulității de drept a actelor prin care se înstrăinează imobile în condițiile în care obligațiile fiscale ale imobilului nu sunt achitate.

Obligația de serviciu a notarului de a solicita, la autentificarea contractelor de vânzare-cumpărare, prezentarea (...) după caz a extrasului de carte funciară sau a certificatul de sarcini precum și a certificatului de atestare fiscală era prevăzută, la data autentificării celor două contracte, în art. 70 din Ordinul Ministrului Justiției 710/C din 05.07.1995.

Referitor la dispozițiile art. 58 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, se reține că acestea instituie obligația notarului public, la autentificarea unui act, de a verifica și stabili, în prealabil, identitatea părților.

Norma legală menționată, nu are relevanță sub aspectul acuzației formulată în cauză, întrucât nu s-a reținut în sarcina notarului public că nu ar fi identificat vânzătorul și cumpărătorul - părți în actele autentificate.

În ceea ce privește identificarea traducătorului - care nu are calitatea de parte în actele autentificate de notarul public - norma invocată este inaplicabilă, fiind incidente dispozițiile din Ordinul Ministrului Justiției 710/C din 5 iulie 1995, în vigoare la data săvârșirii faptelor, astfel:

Art. 38 alin. (2) - Traducerile se efectuează de persoane autorizate de Ministerul Justiției (...).

Art. 100 - Notarul public este autorizat să efectueze traduceri cu respectarea condițiilor arătate la art. 38 alin. (2) din prezentul Regulament.

Art. 102 - Traducătorul care efectuează traducerea va întocmi formula de certificare cu următorul cuprins:

"Subsemnatul ... certific exactitatea traducerii cu textul înscrisului (...) în limba ... care a fost vizat de mine, TRADUCĂTOR."

Referitor la dispozițiile art. 45 - alin. (1) din Legea nr. 36/1995 - care prevăd obligația notarului public de a desluși raporturile reale dintre parți cu privire la actul pe care vor să-l încheie - și ale art. 45 - alin. (2) din Legea nr. 36/1995 - care prevăd obligația notarului de a solicita parților, ori de câte ori este cazul, documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului - invocate de instanța de apel, ca fiind încălcate de către inculpatul C., se apreciază că nu pot fi reținute în cauză, întrucât cuprind obligații cu caracter general și nu prevăd conduita concretă ce trebuia urmată de către inculpat.

Astfel, obligațiile încălcate de inculpat la autentificarea celor două contracte de vânzare-cumpărare sunt reglementate expres, prin dispoziții clare, neechivoce, în cuprinsul art. 70 din Ordinul Ministrului Justiției 710/C din 5 iulie 1995, în vigoare la data săvârșirii faptelor, astfel:

Art. 70 alin. (1) - În actele de transmisiuni sau constituiri de drepturi reale imobiliare notarul public este obligat să verifice situația proprietății și sarcinile bunului. În acest scop notarul public va pretinde prezentarea titlurilor de proprietate ale înstrăinătorului și, după caz, extrasul de carte funciară sau certificatul de sarcini, precum și certificatul de atestare fiscală.

Referitor la dispozițiile art. 80 din Legea nr. 36/1995, în vigoare la data săvârșirii faptelor, se apreciază că au fost menționate în mod eronat de către instanța de apel, întrucât se referă la procedura succesorală:

"Dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale și clasează cauza ca fără obiect".

Față de cele expuse, se apreciază că atribuțiile de serviciu încălcate de inculpatul C. cu ocazia autentificării Contractelor de vânzare-cumpărare nr. x din 16 decembrie 2010 și nr. 584 din 14 aprilie 2011, privind imobilului situat în Brașov, str. x, nu sunt prevăzute în acte normative din legislația primară, ci într-un act normativ cu putere inferioară legii - respectiv Ordinul Ministrului Justiției 710/C din 5 iulie 1995, privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, în vigoare la data săvârșirii faptelor - care nu se încadrează în categoria actelor care pot constitui temei al răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, astfel cum s-a statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016.

Prin decizia menționată, instanța de control constituțional a stabilit că, neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară (legi și ordonanțe ale Guvernului), și nu prin acte de nivel inferior (hotărâri ale Guvernului, ordine, coduri etice și deontologice, regulamente de organizare internă, fișa postului).

Astfel, faptele inculpatului C. nu îndeplinesc condiția de tipicitate a elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, constând în încălcarea unei îndatoriri de serviciu, prevăzută expres de lege, fiind incident cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, în opinie separată, se apreciază că, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se impune:

Admiterea recursului în casație declarat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 78/A din 10 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2014.

Casarea, în parte, a deciziei penale atacate și a Sentinței penală nr. 9/F din 6 aprilie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală și, rejudecând, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achitarea inculpatului C. pentru săvârșirea a două infracțiuni de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen.

Menținerea celorlalte dispoziții ale hotărârilor.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare