ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 octombrie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 690 din 19.05.2023, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis excepția de necompetență material - funcțională a secției a III-a Civilă a Tribunalului București invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către petentul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea secției I Penale a Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București, secția a III-a civilă a reținut că prin cererea/contestația la executare înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 20.01.2023, sub nr. x/2023, petentul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat constatarea caracterului nelegal al măsurilor preventive privative de libertate și acordarea de daune morale în cuantum de 5000 de RON.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 541 alin. (3), art. 597-599 C. proc. pen., art. 954 C. proc. civ.

Analizând excepția invocată din oficiu prin prisma motivelor formulate, a dovezilor existente la dosar și a dispozițiilor legale incidente, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 539 alin. (2) C. proc. pen. "Privarea nelegală de libertate trebuie să fie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți sau a judecătorului de cameră preliminară, precum și prin încheierea definitivă sau hotărârea definitivă a instanței de judecată învestită cu judecarea cauzei".

Potrivit dispozițiilor art. 540. C. proc. pen., (1) La stabilirea întinderii reparației se ține seama de durata privării nelegale de libertate, precum și de consecințele produse asupra persoanei, asupra familiei celui privat de libertate ori asupra celui aflat în situația prevăzută la art. 538. (2) Reparația constă în plata unei sume de bani sau în constituirea unei rente viagere ori în obligația ca, pe cheltuiala statului, cel reținut sau arestat nelegal să fie încredințat unui institut de asistență socială și medicală. (3) La alegerea felului reparației și la întinderea acesteia se va ține seama de situația celui îndreptățit la repararea pagubei și de natura daunei produse. (4) Persoanelor îndreptățite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate ori de încarcerare ca urmare a punerii în executare a unei pedepse ori măsuri educative privative de libertate erau încadrate în muncă, li se calculează, la vechimea în muncă stabilită potrivit legii, și timpul cât au fost private de libertate. (5) Reparația este în toate cazurile suportată de stat, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Or, la data de 22.08.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus asupra unei contestații formulate împotriva încheierii F/DL a Curții de Apel București pronunțată în dosarul nr. x/2017, iar, la data 23.07.2019 s-a pronunțat sentința penală nr. 138F/23.07.2019 de către Curtea de Apel București, secția I Penală în dosarul nr. x/2018 (conform verificărilor din oficiu rezultate din sistemul Ecris al instanțelor), împotriva acestei sentințe declarându-se apel, iar la dosar nu există nicio dovadă privind rămânerea definitivă a acestei hotărâri penale și, având în vedere dispozițiile art. 539 alin. (2) raportat la art. 404 alin. (4) C. proc. pen., Tribunalul a admis excepția de necompetență material - funcțională a secției a III-a Civilă a Tribunalului București invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Penale a Curții de Apel București.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I Penală la data de 30.05.2023, sub nr. x/2023.

Prin încheierea penală din data de 27 septembrie 2023, Curtea de Apel București, secția I penală a admis excepția de necompetență materială invocată de Statul Român - Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, iar, în temeiul art. 50 alin. (1) și (2) C. proc. pen. raportat la art. 541 alin. (3) C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cererii de constatare a caracterului nelegal al măsurii preventive privative de libertate și de obligare la plata daunelor morale în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Totodată, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen. a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Curtea de Apel București a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2023 din data de 20 ianuarie 2023 reclamantul A. în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a solicitat să se constate caracterul nelegal al măsurii preventive privative de libertate cu consecința obligării la achitarea daunelor morale în valoare de 5000 de RON.

Conform dosarului penal atașat, s-a constatat că prin rechizitoriul din data de 18 aprilie 2018, emis în dosarul de urmărire penală nr. 2956/D/P/2017 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus, în temeiul art. 327 lit. a) din C. proc. pen., trimiterea în judecată a inculpatului A. (avocat în cadrul Baroului București) sub acuzația săvârșirii, în concurs real, a unei infracțiuni de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și respectiv, a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., toate faptele în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen.

Potrivit actului de sesizare, acuzațiile aduse inculpatului anterior menționat se întemeiază pe următoarea situație de fapt, stabilită pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală:

Inculpatul A., în vederea obținerii de date și informații de la inculpatul B. și din actele dosarului penal cu nr. x/2013 al DIICOT, pe parcursul lunii mai 2017, la intervale diferite de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procedat după caz, în mod direct sau prin determinarea intenționată a stagiarei sale C., precum și cu ajutorul determinant din partea numitului D., la falsificarea prin contrafacerea scrierii, subscrierii și atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului a mai mult înscrisuri sub semnătură privată, respectiv contract de asistență juridică, act adițional la acesta, precum și două împuterniciri avocațiale aferente, acte încheiate în mod aparent de către mama inculpatil B. pentru a-și putea justifica interesul legitim și pe care inculpatul le-a utilizat mai departe sau după caz le-a înmânat stagiarei spre utilizare, atât la arestul secției 15 poliție cât și la arhiva Curții de Apel București - faptă încadrată juridic în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul A., în continuare, la data de 29.05.2017, a determinat-o pe stagiara sa C. să-l substituie și să se prezinte la arhiva Curții de Apel București pentru a studia dosarul de instanță cu nr. x/2017 având ca obiect contestația formulată de B. împotriva prelungirii măsurii arestării preventive, iar ulterior a obținut de la stagiară mențiunile olografe (efectuate de aceasta fără vinovăție) privind datele și informațiile necesare din dosar, respectiv aspectele de fapt reținute în cauză, probele administrate, precum și date referitoare la persoanele cercetate, inclusiv datele care au reieșit din reaudierea în calitate de inculpat a numitului B. referitoare la implicarea în activități infracționale a numitului D., date pe care la rândul său, inculpatul le-a furnizat și predat persoanei interesate și astfel favorizate, respectiv numitul D., prin acest ajutor efectiv și concret, inculpatul A. acționând astfel în scopul îngreunării cercetărilor penale în dosarul nr. x/2013 instrumentat de DIICOT - S.C. și tragerii la răspundere penală a numitului D. - faptă încadrată juridic în infracțiunea de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen.

Inculpatul A., pe parcursul lunii iulie 2017, și în susținerea apărărilor sale făcute cu ocazia audierii din data de 29.06.2017 (de natură să confirme întâlnirile și discuțiile avute cu cei doi presupuși intermediari, pentru clientul B.) a procedat după caz, în mod direct sau prin determinarea intenționată a stagiarei sale C. (aflată în eroare de fapt) la contrafacerea prin plăsmuire a unui număr de cinci procese-verbale de discuții client ale căror rubrici erau completate olograf, acte antedatate după caz, din 18.05, 25.05 și respectiv 29.05.2017 și care ar fi redat în acele zile toate discuțiile purtate de către avocat cu numiții D. și E. cu ocazia întâlnirilor avute la sediul cabinetului, documente depuse în continuare la dosarul cauzei și care nu reprezintă altceva decât înscrisuri "pro causa" plăsmuite și folosite de către inculpatul A., în scopul susținerii apărărilor făcute de acesta cu ocazia audierii și îngreunării astfel a aflării adevărului judiciar - faptă încadrată juridic în infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen.

Prin sentința penală nr. 138/F din data de 23 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în baza art. 46 alin. (1) din C. proc. pen. s-a disjuns acțiunea penală formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigații a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva inculpatului E. și s-a dispus formarea unui nou dosar.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute prin actul de sesizare, formulată de inculpatul A..

În baza art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 din C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 din C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.

În baza art. 322 alin. (1) din C. pen. cu ref. la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.

În baza art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele 3 pedepse aplicate, de 1 an și 6 luni închisoare, de 9 luni închisoare și de 9 luni închisoare, dându-se în executare pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 6 luni închisoare, în final 2 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap. la art. 66, 67 din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de avocat, de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, pe o perioadă de 2 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. și art. 65 din C. pen. s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., pe durata executării pedepsei principale, acestea urmând a se executa în cazul în care se va dispune revocarea sau anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale aplicate.

În baza art. 91 din C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei principale de 2 ani închisoare pe durata termenului de supraveghere de 3 ani, care se calculează potrivit dispozițiilor. Art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze unul dintre programele de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituțiile din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta 60 de zile muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul F. sau în cadrul Poliției Locale a Sectorului 1 București, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) s-au comunicat Serviciului de Probațiune București.

În baza art. 91 alin. (4) din C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere, obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a luat act că inculpatul A. a fost reținut și arestat preventiv de la data de 11.08.2017 până la data de 22.08.2017, inclusiv.

Pentru a pronunța această sentință, în esență, Curtea a constatat, în esență, că faptele analizate și recunoscute în totalitate există și au fost săvârșite de inculpatul A. cu vinovăție, în forma intenției directe, acestea întrunind, atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunilor de favorizarea făptuitorului, prev. de art. 269 alin. (1) din C. pen., a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din C. pen. și art. 321 din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și respectiv, a unei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 320 din Codul și art. 321 din C. pen., toate faptele în condițiile art. 38 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul A. a fost condamnat, potrivit art. 396 alin. (2) din C. proc. pen.

Cu privire la inculpatul A. (în vârstă de 39 de ani), Curtea a constatat că infracțiunile reținute în sarcina sa au o gravitate deosebită, ce rezultă din săvârșirea lor prin folosirea într-un scop fraudulos a calității de avocat al Baroului București, pentru a favoriza un făptuitor prin obținerea de informații nepublice dintr-un dosar penal instrumentat de una dintre cele mai importante structuri de parchet din țară, D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, cauză în care se efectuau cercetări penale cu privire la infracțiuni care sunt la rândul lor grave - infracțiuni informatice.

Gravitatea infracțiunilor săvârșite a rezultat și din dezinvoltura și lipsa de scrupule cu care inculpatul a acționat, acesta dovedind îndrăzneală infracțională în condițiile în care, deși săvârșise 2 infracțiuni, dintre care una în formă continuată, a ales să nu se abată de la calea infracțională și a săvârșit o a treia infracțiune, care în opinia inculpatului, era de natură să evite tragerea sa la răspundere penală, și anume plăsmuirea unor înscrisuri, pe care le-a depus în continuare la dosar pentru a-și susține apărările.

Curtea a arătat că această gravitate a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului nu poate fi contrabalansată nici de conduita procesuală adoptată (determinată de conștientizarea, din postura de avocat, a avantajelor oferite, în acea situație, de colaborarea cu organele de urmărire penală, după ce inițial nu recunoscuse săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa - reducerea semnificativă a limitelor speciale ale pedepsei prevăzute în norma de incriminare a faptelor sale), nici de datele personale aparent favorabile, întrucât lipsa antecedentelor penale nu constituie un merit personal, ce ar trebui recompensat, ci o stare de normalitate, iar studiile superioare, pregătirea profesională și situația familială (este căsătorit și are doi copii minor) ar fi trebuit să constituie factori inhibanți, care să îl determine la un alt tip de comportament social decât cel infracțional.

Sentința penală menționată a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A., prin decizia nr. 72/A din data de 05.03.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

În cursul urmăririi penale inculpatul A. a fost reținut și arestat preventiv în perioada 11.08.2017 până la 22.08.2017, când, în această dată, prin încheierea nr. 763 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

Astfel, în raport cu obiectul cererii și a dispozițiilor art. 541 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora "Pentru obținerea reparării pagubei, persoana îndreptățită se poate adresa tribunalului în a cărei circumscripție domiciliază, chemând în judecată civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanțelor Publice", s-a apreciat că instanței civile îi aparține competența de soluționare a cauzei.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține următoarele:

În primul rând, Înalta Curte observă că petentul A. a fost condamnat prin sentința penală nr. 138/F din data de 23 iulie 2019 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2018, care a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de inculpatul A., prin decizia nr. 72/A din data de 05.03.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală la pedeapsa de 2 închisoare, fiind dispusă suspendarea executării acestei pedepse.

De asemenea, se mai observă că petentul fost reținut și arestat preventiv în perioada 11.08.2017 până la 22.08.2017, iar prin încheierea nr. 763 din 22.08.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2017, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar.

Prin decizia nr. 15 din 18 septembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 539 alin. (2) din C. proc. pen., caracterul nelegal al măsurilor preventive privative de libertate trebuie să fie constatat explicit prin actele jurisdicționale prevăzute în cuprinsul acestuia. Hotărârea judecătorească de achitare, prin ea însăși, nu poate constitui temei al stabilirii caracterului nelegal al măsurii privative de libertate".

Se constată, totodată, că prin decizia nr. 136 din 3 septembrie 2021 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de G. în Dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Dolj, secția I civilă și s-a constatat că soluția legislativă din cuprinsul art. 539 din C. proc. pen. care exclude dreptul la repararea pagubei în cazul privării de libertate dispuse în cursul procesului penal soluționat prin clasare, conform art. 16 alin. (1) lit. a) -d) din C. proc. pen., sau achitare este neconstituțională.

Ulterior acestei decizii, prin Legea nr. 201/2023, dispozițiile art. 539 C. proc. pen. au fost modificate, având următorul conținut:

"1) Are dreptul la repararea pagubei și persoana față de care, în cursul procesului penal, s-a dispus o măsură preventivă privativă de libertate, dacă:

a) măsura a fost constatată ca nelegală;

b) pentru infracțiunea care a justificat luarea măsurii s-a dispus în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) -d) clasarea sau achitarea, cu excepția cazului în care soluția s-a dispus ca urmare a dezincriminării faptei săvârșite.

(2) Situațiile prevăzute la alin. (1) se dovedesc prin ordonanța procurorului de revocare a măsurii reținerii ori de clasare, prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară ori a instanței de judecată de revocare a măsurii preventive privative de libertate ori prin care s-a constatat încetarea de drept a acesteia sau, după caz, prin hotărârea definitivă de achitare".

Potrivit art. 541 alin. (2) C. proc. pen., "Acțiunea poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, a ordonanței sau, după caz, a încheierilor organelor judiciare prin care s-a constatat eroarea judiciară, privarea nelegală sau injustă de libertate, respectiv caracterul nelegal al măsurii de supraveghere tehnică".

Din interpretarea acestor texte rezultă că numai în aceste situații, respectiv atunci când prin încheierea definitivă a judecătorului de drepturi și libertăți, a judecătorului de cameră preliminară ori a instanței de judecată s-a dispus revocarea măsurii preventive privative de libertate ori prin care s-a constatat încetată de drept aceasta, după caz, prin hotărârea definitivă s-a dispus achitarea, revine instanței penale competența de a stabili caracterul nelegal al măsurii preventive privative de libertate.

Or, în cazul de față, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile menționate mai sus, pe de o parte, măsura arestului preventiv a fost înlocuită cu măsura controlului judiciar, iar, pe de altă parte, s-a dispus condamnarea față de petent, competența de soluționare a cererii privind acordarea despăgubirilor revine instanței civile potrivit art. 541 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul petent A. în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, instanță căreia i se trimite dosarul, iar cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul petent A. în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 octombrie 2023.