ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4156/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 3943/62 din 20 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul C.A. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov prin Primar și Consiliul Local al municipiului Brașov, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea în natură a imobilului, teren în suprafață de 540 mp, situat în Brașov, înscris în C.F. 23815 Brașov, iar dacă acest lucru nu este posibil, acordarea de teren în compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001, precum și intabularea dreptului acestuia de proprietate în cartea funciară.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, prin dispoziția nr. 3841/2006 a Primarului municipiului Brașov, s-a dispus acordarea de titluri de despăgubiri în condițiile legii speciale de reparație pentru imobilul – teren în suprafață de 540 mp, situat în Brașov, nr.top. 9230/4/b/2, trecut ulterior în C.F. 29723 Brașov, preluat de Statul Român în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 434/1971. A arătat reclamantul, în motivarea cererii de chemare în judecată, că, din adresa nr. 51254 din 26 februarie 2004 a Direcției de Arhitectură și Urbanism, rezultă că terenul în litigiu a fost ocupat de incinta liceului de științe ale naturii, iar potrivit HCL Brașov nr. 688 din 14 noiembrie 2005, pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, întrucât sunt ocupate de instituții de învățământ, se aprobă acordarea de teren în compensare.

Prin sentința civilă nr. 323 /S din 17 mai 2007, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Municipiul Brașov prin Primar și Consiliul local al municipiului Brașov, a anulat dispoziția nr. 3841 din 11 octombrie 2006 emisă de Primarul municipiului Brașov, a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului – teren în suprafață de 540 mp, situat în Brașov, înscris în C.F. nr. 23815 Brașov, nr. top. 9230/4/B/2, trecut ulterior în C.F. 29725 Brașov, cu obligarea corelativă a reclamantului să mențină afectațiunea actuală a imobilului restituit pe o perioadă de până la 5 ani de la emiterea prezentei și a respins cererile formulate în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor și Consiliul local al municipiului Brașov ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

Apelul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva sentinței civile nr. 323/S din 17 mai 2007 a Tribunalului Brașov a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 160/Ap din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov. Pentru a se pronunța astfel, instanțele au reținut, în esență, următoarele: Terenul ce a făcut obiectul notificării formulate de reclamant este în prezent situat în incinta liceului de științe ale naturii Brașov, fiind folosit pentru terenul de sport și curte.

Nu se poate reține incidența în speță a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cum pretinde pârâtul Municipiul Brașov, întrucât acest text este unul general, a cărui arie de aplicare s-a restrâns prin reglementarea introdusă ulterior prin art. 16, în urma modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, text de lege care, în mod explicit și fără echivoc, instituie regula restituirii în natură a imobilelor, terenuri și construcții, afectate instituțiilor de învățământ. Dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale art. 7 din Legea nr. 10/2001 instituie regula restituirii în natură, iar potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din același act normativ, doar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

Împotriva deciziei civile nr. 160 Ap din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov a declarat recurs pârâtul Municipiul Brașov invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și susținând următoarele: Restituirea în natură nu este posibilă având în vedere faptul că, potrivit adresei nr. 51524 din 26 februarie 2004 emisă de Direcția Arhitectură Urbanism, terenul situat la fosta adresă ( a fost afectat de incinta liceului de științe ale naturii. Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale măsurile se stabilesc în echivalent.

Atât instanța de fond, cât și cea de apel, în mod eronat au reținut că ar fi incidente dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005. Dispozițiile acestui articol se referă la restituirea în natură a imobilelor construcții ocupate de instituții de învățământ, în timp ce imobilul ce face obiectul prezentului litigiu este o suprafață de teren, imobil de utilitate publică, întrucât este afectat de incinta liceului de științe ale naturii fiind folosit pentru teren de sport și curte și este indispensabil desfășurării în condiții optime a activității în această instituție de învățământ, motiv pentru care restituirea nu se poate face decât prin echivalent.

Dispoziția primarului, atașată în prezenta cauză, este legală și temeinică, fiind un răspuns la solicitarea formulată de C.A. în cuprinsul notificării nr. 118 din 9 noiembrie 2001 privind acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Brașov, înscris în C.F. 23815, în suprafață de 540 mp. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în varianta în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate, text preluat integral după modificarea acesteia prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, se restituie în natură, în condițiile acestei legi.

Tot astfel, art. 7 alin. (1) din lege dispune că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură. Potrivit alin. (2) al textului, în cazurile când restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Rezultă cu pregnanță, din interpretarea acestor texte, prioritatea restituirii în natură față de restituirea prin echivalent Față de această soluție legislativă, ce a fost accentuată ca urmare a modificării prin Legea nr. 247/2005 a prevederilor art. 16 și având în vedere că, în speță, la momentul emiterii deciziei contestate (anul 2006), aceste modificări legislative prevedeau prioritatea restituirii în natură față de restituirea prin echivalent, în mod corect au reținut instanțele că imobilul în litigiu, teren afectat de incinta liceului de științe ale naturii, folosit în fapt ca teren de sport și curte, se restituie în natură.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa 2 lit. a) (unde, la punctul 1 sunt identificate imobilele ocupate de unități instituții de învățământ din sistemul de stat, respectiv grădinițe, școli, licee, colegii, școli profesionale, școli postliceale, instituții de învățământ superior), necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la trei ani, pentru cele arătate la pct. 3 din anexa nr. 2, lit. a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1, 2 și 4 din anexa nr. 2, lit. a). Având în vedere aceste dispoziții legale, se constată că, în mod corect au reținut instanțele că nu se poate reține incidența în speță a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, a cărui arie de aplicare s-a restrâns prin reglementarea introdusă ulterior prin art. 16, text de lege care, în mod explicit și fără echivoc, instituie regula restituirii în natură a imobilelor, terenuri și construcții, afectate instituțiilor de învățământ.

Astfel fiind, constatând că susținerile recurentului-pârât nu sunt fondate se reține neincidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva deciziei nr. 160 Ap din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008.