ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4156/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

3943/62 din 20 noiembrie 2006 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul C.A. a

chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Municipiul Brașov prin Primar și Consiliul Local al municipiului Brașov, pentru

ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună restituirea în natură a

imobilului, teren în suprafață de 540 mp, situat în Brașov, înscris în C.F.

23815 Brașov, iar dacă acest lucru nu este posibil, acordarea de teren în

compensare, ca măsură reparatorie prin echivalent, conform Legii nr. 10/2001,

precum și intabularea dreptului acestuia de proprietate în cartea funciară.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, prin dispoziția nr.

3841/2006 a Primarului municipiului Brașov, s-a dispus acordarea de titluri de

despăgubiri în condițiile legii speciale de reparație pentru imobilul – teren

în suprafață de 540 mp, situat în Brașov, nr.top. 9230/4/b/2, trecut ulterior

în C.F. 29723 Brașov, preluat de Statul Român în baza Decretului Consiliului de

Stat nr. 434/1971.

A arătat reclamantul, în motivarea

cererii de chemare în judecată, că, din adresa nr. 51254 din 26 februarie 2004

a Direcției de Arhitectură și Urbanism, rezultă că terenul în litigiu a fost

ocupat de incinta liceului de științe ale naturii, iar potrivit HCL Brașov nr.

688 din 14 noiembrie 2005, pentru imobilele care nu pot fi restituite în

natură, întrucât sunt ocupate de instituții de învățământ, se aprobă acordarea

de teren în compensare.

Prin sentința civilă nr. 323 /S din

17 mai 2007, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată de

reclamantul C.A. în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, Municipiul Brașov prin Primar și Consiliul local al

municipiului Brașov, a anulat dispoziția nr. 3841 din 11 octombrie 2006 emisă

de Primarul municipiului Brașov, a dispus restituirea în natură către reclamant

a imobilului – teren în suprafață de 540 mp, situat în Brașov, înscris în C.F.

nr. 23815 Brașov, nr. top. 9230/4/B/2, trecut ulterior în C.F. 29725 Brașov, cu

obligarea corelativă a reclamantului să mențină afectațiunea actuală a

imobilului restituit pe o perioadă de până la 5 ani de la emiterea prezentei și

a respins cererile formulate în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin

Ministerul Finanțelor și Consiliul local al municipiului Brașov ca urmare a

admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive.

Apelul declarat de pârâtul

Municipiul Brașov prin Primar împotriva sentinței civile nr. 323/S din 17 mai

2007 a Tribunalului Brașov a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.

160/Ap din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov.

Pentru a se pronunța astfel,

instanțele au reținut, în esență, următoarele:

Terenul ce a făcut obiectul

notificării formulate de reclamant este în prezent situat în incinta liceului

de științe ale naturii Brașov, fiind folosit pentru terenul de sport și curte.

Nu se poate reține incidența în

speță a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cum pretinde

pârâtul Municipiul Brașov, întrucât acest text este unul general, a cărui arie

de aplicare s-a restrâns prin reglementarea introdusă ulterior prin art. 16, în

urma modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, text de

lege care, în mod explicit și fără echivoc, instituie regula restituirii în

natură a imobilelor, terenuri și construcții, afectate instituțiilor de

învățământ.

Dispozițiile art. 1 alin. (1) și ale

art. 7 din Legea nr. 10/2001 instituie regula restituirii în natură, iar

potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (2) din același act normativ, doar în

cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri

reparatorii prin echivalent.

Împotriva deciziei civile nr. 160 Ap

din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov a declarat recurs pârâtul

Municipiul Brașov invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

susținând următoarele:

Restituirea în natură nu este

posibilă având în vedere faptul că, potrivit adresei nr. 51524 din 26 februarie

2004 emisă de Direcția Arhitectură Urbanism, terenul situat la fosta adresă ( a

fost afectat de incinta liceului de științe ale naturii.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea

nr. 10/2001, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții

preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana

îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă,

iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților

legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și

rurale măsurile se stabilesc în echivalent.

Atât instanța de fond, cât și cea de

apel, în mod eronat au reținut că ar fi incidente dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 10/2001, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005.

Dispozițiile acestui articol se referă la restituirea în natură a imobilelor

construcții ocupate de instituții de învățământ, în timp ce imobilul ce face

obiectul prezentului litigiu este o suprafață de teren, imobil de utilitate

publică, întrucât este afectat de incinta liceului de științe ale naturii fiind

folosit pentru teren de sport și curte și este indispensabil desfășurării în

condiții optime a activității în această instituție de învățământ, motiv pentru

care restituirea nu se poate face decât prin echivalent.

Dispoziția primarului, atașată în

prezenta cauză, este legală și temeinică, fiind un răspuns la solicitarea

formulată de C.A. în cuprinsul notificării nr. 118 din 9 noiembrie 2001 privind

acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în Brașov, înscris în

C.F. 23815, în suprafață de 540 mp.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, în varianta în vigoare la data pronunțării hotărârii

atacate, text preluat integral după modificarea acesteia prin Legea nr.

247/2005, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile

cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22

decembrie 1989, se restituie în natură, în condițiile acestei legi. Tot astfel,

art. 7 alin. (1) din lege dispune că, de regulă, imobilele preluate în mod

abuziv se restituie în natură.

Potrivit alin. (2) al textului, în

cazurile când restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri

reparatorii prin echivalent.

Rezultă cu pregnanță, din

interpretarea acestor texte, prioritatea restituirii în natură față de

restituirea prin echivalent

Față de această soluție legislativă,

ce a fost accentuată ca urmare a modificării prin Legea nr. 247/2005 a

prevederilor art. 16 și având în vedere că, în speță, la momentul emiterii

deciziei contestate (anul 2006), aceste modificări legislative prevedeau

prioritatea restituirii în natură față de restituirea prin echivalent, în mod

corect au reținut instanțele că imobilul în litigiu, teren afectat de incinta

liceului de științe ale naturii, folosit în fapt ca teren de sport și curte, se

restituie în natură.

Potrivit dispozițiilor art. 16 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, republicată, în situația imobilelor având

destinațiile arătate în anexa 2 lit. a) (unde, la punctul 1 sunt identificate

imobilele ocupate de unități instituții de învățământ din sistemul de stat,

respectiv grădinițe, școli, licee, colegii, școli profesionale, școli

postliceale, instituții de învățământ superior), necesare și afectate exclusiv

și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori

social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora,

li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține

afectațiunea pe o perioadă de până la trei ani, pentru cele arătate la pct. 3

din anexa nr. 2, lit. a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii

deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1, 2 și 4 din anexa nr.

2, lit. a).

Având în vedere aceste dispoziții

legale, se constată că, în mod corect au reținut instanțele că nu se poate

reține incidența în speță a dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr.

10/2001, a cărui arie de aplicare s-a restrâns prin reglementarea introdusă

ulterior prin art. 16, text de lege care, în mod explicit și fără echivoc,

instituie regula restituirii în natură a imobilelor, terenuri și construcții,

afectate instituțiilor de învățământ.

Astfel fiind, constatând că

susținerile recurentului-pârât nu sunt fondate se reține neincidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea urmând a face aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva deciziei nr. 160 Ap

din 14 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și cauze cu minori

și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2008.