ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1522/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin dispoziția nr. 965 din 24 iunie 2002

Primarul municipiului Brașov a respins solicitarea formulată în baza Legii nr. 10/2001,

pe cale de notificare, de numita W.C.J. privind restituirea în natură a

terenului în suprafață de 631,08 mp înscris în C.F. 24649 Brașov nr.top 8782/1/a/53.

Prin aceeași dispoziție, în temeiul art. 24 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001,

notificatoarei i s-a făcut oferta de despăgubiri prin echivalent

corespunzătoare valorii imobilului, urmând ca în termen de 60 de zile de la

primirea ofertei, să opteze pentru acordarea de titluri de valoare nominală

folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile

comerciale tranzacționate pe piața de capital.

În motivarea dispoziției s-a arătat că din

expertiza efectuată de ing. C.S., referent cadastral, rezultă că terenul

solicitat a fi restituit în natură este situat, în parte, între blocurile de

locuințe din str. P. și B-dul A., iar în parte, terenul este ocupat de blocuri,

trotuare, zonă verde și alte amenajări exterioare acestora.

La data de 24 iulie 2002 W.C.J. a atacat în

justiție dispoziția Primarului municipiului Brașov, solicitând anularea actului

și obligarea primarului să emită decizie de restituire în natură a suprafeței

de 581,94 mp din terenul total de 631,08 mp înscris în C.F. nr. 24649 Brașov

sub nr.top 8782/1/a/53, adică terenul neafectat de construcții sau alte detalii

de sistematizare. În caz de refuz, s-a cerut obligarea pârâtului la plata unor

daune cominatorii de 5.000.000 lei/zi de întârziere.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul

Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 491/S din 25 octombrie 2002, a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Primarul municipiului

Brașov și a respins acțiunea reclamantei pentru acest considerent.

Soluția tribunalului a fost confirmată de Curtea

de Apel Brașov, secția civilă, care, prin decizia nr. 6/Ap din 6 februarie

2003, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamanta W.C.J.

Pentru a hotărî astfel instanțele au reținut și

motivat că potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001 privind administrația

publică locală, unitatea administrativ-teritorială este aceea care își exercită

drepturile procedurale și își îndeplinește obligațiile procesuale ca reclamant

sau pârât, sau, în alți termeni, își valorifică capacitatea procesuală de

exercițiu prin primar sau președintele consiliului județean, după caz.

Aceasta înseamnă că parte în proces și deci

calitate procesuală activă sau pasivă vor avea comuna, orașul, municipiul sau

județul, iar nu primarul sau președintele consiliului județean, care sunt doar

organele (autoritățile executive) prin care unitatea administrativ-teritorială

își exercită drepturile și obligațiile procesuale.

Instanțele au considerat că cererea în justiție

trebuia formulată direct împotriva municipiului în calitate de pârât, iar nu

împotriva primarului care nu are calitate procesuală.

Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a

păstrat sentința tribunalului în termen legal a declarat recurs reclamanta W.C.J.

care a criticat hotărârile pronunțate în cauză în temeiul următoarelor motive:

instanțele au interpretat greșit prevederile art. 24 alin. (7) și art. 26 din

Legea nr. 10/2001, precum și dispozițiile art. 61 și art. 71 din Legea nr. 215/2001

a administrației publice locale; reclamanta a îndreptat acțiunea împotriva

emitentului dispoziției, respectiv a Primarului municipiului Brașov; dacă

instanțele au apreciat că dispoziția trebuia emisă de municipiul Brașov și nu

de primar, trebuiau să procedeze la anularea actului pentru depășirea competențelor

primarului și nu să respingă acțiunea.

Soluția adoptată de instanțe este păgubitoare

pentru recurenta-reclamantă, care, nu mai poate în prezent să formuleze o nouă

acțiune împotriva Municipiului Brașov deoarece este depășit termenul de 30 de

zile stipulat de Legea nr. 10/2001.

Recursul este fondat.

Art. 20 din Legea nr. 10/2001 prevede că

restituirea în natură, soluție cerută de recurenta-reclamantă în prezentul

demers judiciar, se va face direct de către unitatea care deține imobilul

solicitat. Prin unitate deținătoare se înțelege orice persoană juridică de

drept public sau de drept privat creată de stat sau, după caz, de autoritățile

administrației publice centrale ori locale, precum și organizațiile

cooperatiste care dețin cu orice titlu imobilele preluate în mod abuziv în

condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

„în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana

îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a

primarului general al municipiului București”.

Art. 23 din legea citată reglementează procedura

administrativă de restituire în natură a imobilelor, alin.6 al articolului

arătând că „prevederile alin. (1)-(5) sunt aplicabile și dispozițiilor emise de

primari potrivit art. 20 alin. (3)”.

Art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 reglementează

situația în care restituirea în natură a imobilului solicitat nu este aprobată

sau nu este posibilă, caz în care deținătorul nemișcătorului este obligat ca

prin decizie sau dispoziție motivată să facă în termen de 60 de zile persoanei

îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii

imobilului, iar alin. (7) al articolului arată că în situația în care oferta

este refuzată, persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia emisă în

condițiile alin. (1).

În fine, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea

nr. 215/2001 privind administrația publică locală „primarul reprezintă comuna

sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau

juridice române sau străine, precum și în justiție”.

Textul folosește noțiunea de „primarul

reprezintă”, reprezentarea desemnând instituția prin care o persoană numită

reprezentant îndeplinește acte procedurale în numele și interesul altei

persoane care este parte în procesul civil. Legislația noastră procesuală

cunoaște două forme ale reprezentării judiciare: reprezentarea legală (sau

necesară) și reprezentarea convențională (sau voluntară). Reprezentarea legală

operează doar în cazurile anume determinate de lege, exempli gratia fiind art. 67

alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Din prevederile legale mai sus menționate

rezultă că, în situațiile în care imobilele solicitate au ca persoană juridică

deținătoare primăria, dispozițiile date în temeiul Legii nr. 10/2001 se emit de

către primar. Mutatis mutandis, acțiunea în justiție va fi deschisă și va fi

îndreptată de persoana îndreptățită nemulțumită de soluția adoptată prin

dispoziție împotriva primarului ce a emis dispoziția și care reprezintă, în

temeiul legii comuna, orașul și municipiul atât în faza procedurii

administrative instituită de Legea nr. 10/2001, cât și, ulterior, în justiție,

legiuitorul neînțelegând, sub aspectul reprezentării unităților

administrativ-teritoriale, să facă vreo deosebire între fază, obligatorie, a

procedurii administrative și cea judiciară.

Față de cele ce preced, se constată că prin

interpretarea eronată a legii cele două instanțe au respins acțiunea pentru

lipsa calității procesuale pasive, motiv pentru care se va admite recursul

reclamantei cu consecința reluării judecății la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta W.C.J. împotriva deciziei nr. 6/Ap din 6 februarie 2003 a Curții de

Apel Brașov, secția civilă.

Casează decizia recurată, precum și

sentința nr. 491/s din 25 octombrie 2002 a Tribunalului Brașov, secția civilă,

și trimite cauza la același tribunal pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2004.