ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9922/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea nr. 909 din 9 iulie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei municipiului Brașov, numita B.V. a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 414 mp situat în Brașov, înscris în C.F. Brașov, top 8839/2, expropriat prin Decretul nr. 183 din 25 iulie 1987 și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor bănești, pentru construcțiile ce se aflau pe teren și demolate ulterior.

Prin dispoziția nr. 903 din 18 iunie 2002 Primăria municipiului Brașov a respins cererea de restituire în natură a terenului de 414 mp situat în Brașov, pe motiv că imobilul expropriat este ocupat de trotuar și parțial de clădirea bisericii existente pe acel teren și în temeiul art. 24 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, solicitantei i s-a făcut oferta de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, prevăzute de art. 11 alin. (8) din lege, respectiv titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital. La data de 9 iulie 2002 reclamanta B.V.A.

a contestat dispoziția emisă de Primăria municipiului Brașov, sens în care a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Brașov, prin Primar și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a se dispune anularea dispoziției, restituirea în natură a terenului în suprafață de 414 mp situat în Brașov, înscris în C.F. Brașov nr. 12096 top 8839/2 și ulterior transpus în C.F. nou înființată Brașov și rectificarea ambelor cărți funciare în sensul radierii dreptului statului asupra terenului. Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 27/S din 17 ianuarie 2003, a respins acțiunea formulată de reclamanta B.V.A., soluție confirmată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, care, prin decizia nr. 41/Ap din 19 mai 2003, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamantă și de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanțele au reținut, în esență, că pe terenul revendicat de reclamantă se găsește biserica ortodoxă „Înălțarea Domnului”, fiind ocupat parțial și de un trotuar, terenul fiind inclus, alături de alte terenuri expropriate, în planul de sistematizare al Municipiului Brașov intitulat „Centrul Civic” și avizat favorabil de Consiliul județean Brașov prin Decizia nr. 21 din 2 martie 1995. Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, a declarat recurs reclamanta B.V. Ana care a susținut că instanțele au încălcat principiile contradictorialității și dreptului la apărare, precum și prevederile art. 225 și art. 129 C. proc. civ.

și că au aplicat greșit dispozițiile art. 9 alin. (1), art. 10 alin. (3) și art. 11 din Legea nr. 10/2001, art. 35 din Legea nr. 33/1994, că instanțele au reținut o situație de fapt contrară probelor din dosar și că nu s-au pronunțat asupra motivelor de nulitate ale dispoziției atacate. În concret, reclamanta-recurentă a susținut că exproprierea s-a dispus în vederea construirii unui număr de 819 apartamente și a dotărilor comerciale și tehnico-edilitare aferente, or, aceste obiective pentru care s-a decis exproprierea nu au fost construite; pe terenul în litigiu, în anul 1990, a fost construită „o capelă cu caracter provizoriu”, Catedrala ortodoxă "Înălțarea Domnului" urmând să se construiască pe un teren învecinat, concesionat de Municipiul Brașov; este fără temei afirmația conform căreia o parte din teren ar fi afectată de trotuar, după cum nu s-a dovedit că „bisericuța din lemn” a fost inclusă în planul de sistematizare.

Recursul nu este fondat. Prin cererea nr. 5137 din 16 noiembrie 1991 Asociația Ortodoxă Română "Înălțarea Domnului" cu sediul în Brașov a solicitat eliberarea unei autorizații pentru construirea unei capele provizorii pe terenul din Brașov. Cererea a fost admisă fiind eliberate în acest sens de Primăria Municipiului Brașov autorizația de construcție nr. 500 din 25 noiembrie 1994 (fila 100 dosar de fond) și certificatul de urbanism nr. 151 din 17 februarie 1994 (fila 98 din același dosar). Consiliul Local al municipiului Brașov prin Hotărârea nr. 65 din 28 octombrie 1994 a „aprobat construirea unei capele cu caracter provizoriu în Centrul Civic lângă terenul concesionat în vederea construirii catedralei „"Înălțarea Domnului" (fila 92 dosar de fond).

În fine, potrivit adresei nr. T 6774 din 18 martie 2002 aparținând Direcției de Arhitectură și Urbanism, din compararea schiței de Carte funciară cu detaliul de sistematizare, rezultă că lotul înscris în C.F. Brașov, nr. top 8839/2 este ocupat de trotuar și parțial de clădirea bisericii existente (fila 119 dosar de fond). Întrucât reclamanta a refuzat în mai multe rânduri efectuarea unei expertize pentru identificarea terenului (filele 104, 107 și 117 dosar de fond), în mod justificat instanțele au acordat forța probantă înscrisurilor prezentate de pârâtul Municipiul Brașov, astfel că reproșul potrivit căruia instanțele ar fi încălcat principiile contradictorialității și dreptului la apărare ori prevederile art. 129 și art. 225 C. proc.

civ., se constată a fi neîntemeiat. Este adevărat că în decretul de expropriere din anul 1987 s-a prevăzut că exproprierea avea drept scop construirea de apartamente, de dotări comerciale și tehnico-edilitare aferente și chiar dacă acestea nu au fost construite integral datorită evenimentelor istorice și sociale ulterioare, nu se poate susține că, în prezent, exproprierea nu și-a atins scopul cât timp construcția ridicată pe terenul revendicat, chiar provizorie, se circumscrie în ansamblul planului de sistematizare al localității, aprobat de autoritățile locale, plan menit să îndeplinească în continuare o funcție de utilitate publică. Văzând că dispoziția emisă de Primăria municipiului Brașov este în acord cu prevederile art. 11 alin. (4) și (8) din Legea nr. 10/2001, recursul declarat în cauză de reclamantă se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.V. Ana împotriva deciziei nr. 41/Ap din 19 mai 2003 a Curtea de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2005.