ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5957/2004

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la

data de 21 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Brașov, reclamanții A.A. și A.M.

au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 1515 din 25 octombrie 2001

emisă de Primarul municipiului Brașov prin care le-a fost respinsă cererea de

atribuire a unui alt teren în schimbul celui în suprafață de 595,47 mp deținut

în orașul Brașov.

În motivarea acțiunii, se arată că

terenul respectiv a fost preluat de Statul Român de la proprietarii tabulari A.A.

și A.E., în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 434/1971, fără acordarea de

despăgubiri.

În urma notificării adresate

Primăriei municipiului Brașov în baza art. 21 din Legea nr. 10/2001, a fost

emisă dispoziția nr. 1515 din 25 octombrie 2001 prin care a fost respinsă cererea

reclamanților de atribuire a unui alt teren în schimbul celui expropriat, cu

motivarea că Municipiul Brașov nu deține terenuri în proprietate care să poată

fi atribuite în schimb.

Prin sentința civilă nr. 529/S din 8

noiembrie 2002, Tribunalul Brașov a respins acțiunea, astfel cum a fost

completată, în contradictoriu cu intimatul Municipiul Brașov. De asemenea, a

fost respinsă acțiunea în contradictoriu și cu intimații Primăria municipiului

Brașov și Consiliul Local Brașov, ca urmare a admiterii excepției lipsei

capacității de folosință a acestor intimați.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarele:

În urma expertizei efectuate în

cauză, s-a constatat că terenul în litigiu este ocupat de un bloc de locuințe,

suprafața construită fiind de 266,5 mp, iar zona verde aferentă ocupă o

suprafață de 329 mp.

Instanța a considerat că solicitarea

reclamanților de a li se atribui un alt teren în compensarea celui care a fost

expropriat este lipsită de temei legal întrucât nu există nici o prevedere în

Legea nr. 10/2001 care să oblige Statul Român să atribuie terenuri în

compensare.

Împotriva acestei sentințe și a

încheierilor prin care s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a

intimaților Primăria municipiului Brașov și Consiliul Local Brașov au declarat

apel A.A. și A.M., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, în

sensul că Legea nr. 10/2001 prevede ca regulă restituirea în natură a

imobilelor preluate abuziv, reparațiile prin echivalent fiind doar o măsură cu

caracter secundar.

Referitor la lipsa capacității de

folosință a Primăriei municipiului Brașov și a Consiliului Local Brașov,

apelanții au susținut că excepția a fost admisă în mod greșit, invocând în

acest sens dispozițiile art. 34 din Decretul nr. 31/1954, art. 38 lit. f) și h),

art. 66, art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.

Totodată, au susținut că trebuia să

se constate nulitatea deciziei contestate, emise de Primarul municipiului

Brașov, atâta vreme cât s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a

acestuia, ca autoritate publică.

Prin decizia civilă nr. 21/AP din 13

martie 2003, Curtea de Apel Brașov a respins apelul, menținând sentința

Tribunalului Brașov.

În motivarea acestei decizii, Curtea

a arătat că restituirea în natură se face atunci când acest lucru este posibil,

în speță dovedindu-se însă că terenul expropriat este integral ocupat de un

bloc și zona aferentă acestuia.

În această situație, soluția este ca

măsura reparatorie să se stabilească prin echivalent, respectiv titluri de

valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare sau în acțiuni la

societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, funcție de opțiunea

persoanei îndreptățite.

Curtea a mai arătat că în speță nu

se aplică dispozițiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât acestea

reglementează situația imobilelor cu altă destinație decât aceea de locuințe,

iar nu imobile teren.

Referitor la critica admiterii

excepției lipsei capacității de folosință a Primăriei Brașov, prin primar și a

Consiliului Local Brașov, s-a reținut că dispozițiile art. 66 și art. 67 din

Legea nr. 215/2001 nu sunt incidente în cauză, primarul Brașovului nefiind

parte în proces, motiv pentru care și problema nulității deciziei contestate

rămâne fără obiect.

S-a mai motivat că, potrivit art. 19

și art. 21 din Legea nr. 215/2001, consiliile locale sunt organe fără

personalitate juridică, aparținând unităților administrativ-teritoriale. De

asemenea, nici primăriile nu au personalitate juridică și reprezintă doar o

structură funcțională, cu activitate permanentă.

Prin urmare, neavând personalitate

juridică, nu pot avea capacitate de folosință.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții A.A. și A.M., considerând că decizia este lipsită de

temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

În susținerea recursului au fost

reiterate motivele de apel, făcându-se trimitere la aceleași dispoziții legale

invocate în apel și invocându-se aceeași greșită aplicare și interpretare a

legii.

Intimații Primăria municipiului

Brașov, Consiliul Local Brașov și Municipiul Brașov, prin primar, au formulat

întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea

hotărârii atacate ca legală și temeinică.

Recursul declarat de reclamanții A.A.

și A.M. este nefondat.

Prin notificarea adresată Primăriei

municipiului Brașov la data de 19 iulie 2001, A.A. și A.M. au solicitat

restituirea unui alt teren în schimbul celui în suprafață de 597,47 mp,

expropriat prin Decretul Consiliului de Stat nr. 434 din 22 noiembrie 1971,

fără acordarea de despăgubiri.

Prin dispoziția nr. 1515 din 25

octombrie 2001, s-a respins cererea de atribuire a unui alt teren în schimbul

celui expropriat, cu motivarea că Municipiul Brașov nu deține terenuri în

proprietate care să poată fi atribuite în natură.

La prima zi de înfățișare a

judecății în fond, reclamanții au completat acțiunea, solicitând introducerea

în cauză, în calitate de intimați, a Consiliului Local Brașov și a Municipiului

Brașov, prin primar.

Ulterior, s-a formulat o nouă

completare a acțiunii, solicitându-se introducerea în cauză și a Primarului

municipiului Brașov, cerere pe care Tribunalul a judecat-o separat, fiind

formulată după prima zi de înfățișare.

După cum în mod corect au stabilit

instanța de fond și instanța de apel, reclamanților nu li se putea atribui un

alt teren în locul celui expropriat (ocupat integral de un bloc de locuințe și

zona verde aferentă), întrucât nu există nici o prevedere în Legea nr. 10/2001

care să oblige la atribuirea de terenuri în compensare.

Potrivit art. 11 alin. (4) din Legea

nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea

ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc prin

echivalent pentru întreg imobilul.

Alin. (8) al aceluiași articol arată

că pentru situația prevăzută la alin. (4), măsurile reparatorii prin echivalent

constau în acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în

procesul de privatizare sau în acțiuni la societăți comerciale tranzacționate

pe piața de capital, în funcție de opțiunea persoanei îndreptățite.

Invocarea de către recurenți a

dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora

restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se putea face prin

compensarea cu alte bunuri sau servicii (un alt teren la schimb, cum au

solicitat prin notificare), nu are relevanță în cauză întrucât acest text de

lege reglementează situația imobilelor construcții cu altă destinație decât

aceea de locuință (de exemplu, bunuri imobile aflate în patrimoniul unor

întreprinderi, afectate unei activități economice sau sedii ale acestora,

etc.), iar nu imobile teren.

Referitor la excepția lipsei

capacității de folosință a Primăriei Brașov, prin primar și a Consiliului Local

Brașov, în mod corect instanța de fond a admis această excepție, soluție

menținută și de instanța de apel.

Invocarea de către recurenți a

dispozițiilor art. 66 și art. 67 din Legea nr. 215/2001 privind administrația

publică locală nu au incidență în cauză întrucât Primarul municipiului Brașov

nu a fost parte în proces. Prin urmare, nu se poate reține nici critica

referitoare la nulitatea deciziei contestate, aceasta rămânând fără obiect.

În ceea ce privește consiliile

locale, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, acestea sunt autorități ale

administrației publice locale cu caracter deliberativ și nu au personalitate

juridică, aceasta aparținând, conform art. 19 din aceeași lege, unităților

administrativ-teritoriale (comune, orașe, județe).

De asemenea, potrivit art. 91 din

Legea nr. 215/2001, primăriile nu au nici ele personalitate juridică, ci

reprezintă doar o structură funcțională, cu activitate permanentă.

Prin urmare, neavând personalitate

juridică, consiliile locale și primăriile nu pot avea nici capacitate de

folosință.

Așadar, în mod corect s-a admis

excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei Brașov și a Consiliului

Local Brașov.

Având în vedere considerentele

expuse anterior, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A.A.

și A.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții A.A. și

A.M. împotriva deciziei civile nr. 21 Ap din 23 martie 2003 a Curții de Apel

Brașov, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2004.