ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8031/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

Brașov la 24 septembrie 2007, sub nr. 6991/62/2007, reclamanții M.W., B.E., S.E.,

P.I., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov, anularea

dispoziției nr. 13288 din 24 august 2007, emisă de pârât, în ceea ce privește

acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul înscris în C.F. Brașov, trecut

ulterior în C.F. Brașov, în suprafață de 309,96 mp.

S-a mai solicitat obligarea

pârâtului să emită o nouă dispoziție, în conformitate cu prevederile sentinței

civile nr. 1042/2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, în sensul restituirii în

natură a terenului sus menționat, precum și obligarea la plata daunelor

cominatorii în cuantum de 500 lei pe fiecare zi de întârziere.

În motivarea cererii se

arată că potrivit sentinței civile nr. 1052/2005, rămasă irevocabilă, intimata

a fost obligată să emită o dispoziție prin care să acorde măsuri reparatorii în

echivalent pentru construcția demolată iar terenul să fie restituit

reclamanților în natură.

Pârâta ignorând dispozițiile

sentinței, a emis o dispoziție contrară în sensul că a dispus acordarea de

despăgubiri bănești și pentru teren, pe motiv că nu este posibilă restituirea

în natură, terenul fiind afectat de amenajări de utilitate publică.

Tribunalul Brașov prin

sentința civilă nr. 577 din 17 decembrie 2007 a respins contestația ca

nefondată.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut că, reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului revendicat, ce

a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 55/1985.

Inițial, notificarea

reclamanților de restituire în natură a terenului în suprafață de 310 mp, a

fost soluționată prin dispoziția nr. 2656 din 11 mai 2005, anulată prin

sentința civilă nr. 12/S/2006.

În considerentele hotărârii

s-a reținut că pârâta nu s-a pronunțat pe fondul cererii contestatorilor, fiind

respinsă doar cu motivarea că nu s-au depus acte doveditoare.

Rezultă din conținutul

dispozitivului sentinței menționate, că instanța a dispus doar cu privire la

soluționarea în fond a notificării nu și cu privire la modalitatea de

soluționare.

Pârâta s-a conformat

dispozițiilor sentinței civile în sensul că a soluționat pe fond notificarea

prin dispoziția nr. 13288 din 24 august 2007, propunând acordarea de

despăgubiri bănești atât pentru construcția demolată cât și pentru teren,

întrucât terenul este ocupat cu amenajări de utilitate publică.

A mai reținut tribunalul că

în mod corect s-a dispus acordarea de despăgubiri bănești și pentru teren

întrucât acesta nu poate fi restituit în natură fiind ocupat, potrivit

înscrisurilor depuse la dosar, cu amenajări de utilitate publică.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanții aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

Susțin reclamanții prin

motivele de apel că instanța fondului a ignorat autoritate de lucru judecat

față de dispozițiile sentinței civile nr. 12/2005 pronunțată de Tribunalul

Brașov.

Curtea de Apel Brașov prin Decizia

civilă nr. 78 din 4 septembrie 2008, a admis apelul, a schimbat în tot sentința

în sensul admiterii contestației formulate de reclamanți împotriva dispoziției nr.

13288/2007 emisă de Municipiul Brașov prin primar. A anulat această dispoziție,

în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în C.F. nr.

15170 Brașov, teren în suprafață de 309,96 mp.

A obligat pârâta să emită o

nouă dispoziție, conform sentinței civile nr. 1042/2005, în sensul restituirii

în natură a terenului.

A mai fost obligată pârâta

și la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de

întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii, până la conformare.

În considerentele deciziei

s-a reținut că dispozitivul sentinței civile nr. 12/S/2006 este clar în sensul

de restituire în natură a terenului.

S-a mai reținut, în

soluționarea celui de-al doilea motiv de apel că și în ipoteza inexistenței

autorității de lucru judecat, se impune interpretarea Normelor metodologice

prin principiul primordial al Legii nr. 10/2001 și anume prevalența restituirii

în natură, iar terenul în litigiu față de cele reținute în expertiza tehnică

efectuată în cauză poate fi restituit în natură.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri a declarat recurs pârâta, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Motivele de recurs vizează

următoarele:

- Terenul în suprafață de

309,96 mp, înscris în C.F. Brașov, nu poate fi restituit în natură, întrucât

este afectat de calea de acces ce face legătura între str. Z. și str. D.

- Nu s-a efectuat în cauză o

expertiză judiciară, iar din documentația topografică depusă la dosar, la care

face referire instanța de apel, nu rezultă că terenul este liber și că ar putea

fi restituit în natură. Această documentație nu constituie schiță de carte

funciară și suprapunerea acesteia pe planul cadastral. Din conținutul documentației

nu reiese amplasamentul terenului față de vecinătăți.

- Dispozițiile aplicabile

speței sunt cele ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 unde se arată că

terenurile ocupate cu construcții nu pot fi restituite în natură ci pentru

acestea se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, la fel, și celor

afectate servituților legale.

- Terenul în litigiu face

parte din domeniul public al localității și conform art. 11 din Legea nr. 213/1998

și art. 136 alin. (4) din Constituție este inalienabilă, insesizabilă și

imprescriptibilă.

- Greșit s-a admis capătul

de cerere având ca obiect plata daunelor cominatorii întrucât modul de punere

în executare a obligațiilor de a face este reglementat de dispozițiile Codului

de procedură civilă, art. 580

3

, unde arată că pentru aducerea la

îndeplinire a obligațiilor de a face, din categoria cărora face parte și

obligația stabilită în sarcina pârâților, nu se pot acorda daune cominatorii.

Examinând criticile deduse

judecății prin intermediul celor două cereri, Înalta Curte a constatat

următoarele:

Potrivit art. 314 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în

toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării

corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

În speța supusă analizei nu

s-a lămurit situația juridică a terenului a cărui restituire în natură a

dispus-o, făcând imposibilă verificarea aplicării legii.

Pentru adoptarea unei

asemenea măsuri, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este necesar

ca terenul să fie liber nu numai în sensul reținut de instanță (doar pe baza

înscrisurilor aflate la dosar).

Având în vedere susținerile

părților și înscrisurile depuse la dosar, este necesar a se suplimenta

probatoriul administrat în cauză și cu efectuarea unei expertize de

specialitate în domeniu, în cadrul căreia expertul va verifica:

- amplasamentul terenului în

suprafață de 309,96 mp, înscris în C.F. Brașov;

- dacă acest teren este

afectat de calea de acces ce face legătura între str. Z. și str. D. – așa cum

susține constant recurenta;

- prin verificarea și

suplimentarea documentației topografice aflată la dosar se va stabili dacă

terenul este liber atât subteran cât și suprateran.

Numai după lămurirea acestei

împrejurări de fapt se poate face o corectă aplicare a legii și, cum în recurs

nu se pot produce probe noi, cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței de

apel, pentru efectuarea expertizei cu obiectivele mai sus stabilite.

În ceea ce privește motivul

de recurs ce vizează obligarea recurentei la plata unor daune cominatorii, se

va reține următoarele:

Legea nr. 10/2001 este o

lege specială și vizează restituirea în natură sau măsuri reparatorii în ceea

ce privește imobilele preluate abuziv, stabilind și procedura de urmat pentru realizarea

scopului legii.

În cadrul acestei legi nu

sunt prevăzute sancțiuni pentru nerespectarea termenului de soluționare a

cererilor.

Ca urmare, în mod greșit

instanța de apel a dispus obligarea recurentei la plata daunelor cominatorii pentru

nerespectarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor.

Așa fiind, Înalta Curte în

baza art. 312 C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 78/A din 4

septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia atacată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2009.