ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8031/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 24 septembrie 2007, sub nr. 6991/62/2007, reclamanții M.W., B.E., S.E., P.I., au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brașov, anularea dispoziției nr. 13288 din 24 august 2007, emisă de pârât, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri bănești pentru terenul înscris în C.F. Brașov, trecut ulterior în C.F. Brașov, în suprafață de 309,96 mp. S-a mai solicitat obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție, în conformitate cu prevederile sentinței civile nr. 1042/2005 pronunțată de Tribunalul Brașov, în sensul restituirii în natură a terenului sus menționat, precum și obligarea la plata daunelor cominatorii în cuantum de 500 lei pe fiecare zi de întârziere.

În motivarea cererii se arată că potrivit sentinței civile nr. 1052/2005, rămasă irevocabilă, intimata a fost obligată să emită o dispoziție prin care să acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția demolată iar terenul să fie restituit reclamanților în natură. Pârâta ignorând dispozițiile sentinței, a emis o dispoziție contrară în sensul că a dispus acordarea de despăgubiri bănești și pentru teren, pe motiv că nu este posibilă restituirea în natură, terenul fiind afectat de amenajări de utilitate publică. Tribunalul Brașov prin sentința civilă nr. 577 din 17 decembrie 2007 a respins contestația ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că, reclamanții sunt proprietarii tabulari ai imobilului revendicat, ce a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 55/1985.

Inițial, notificarea reclamanților de restituire în natură a terenului în suprafață de 310 mp, a fost soluționată prin dispoziția nr. 2656 din 11 mai 2005, anulată prin sentința civilă nr. 12/S/2006. În considerentele hotărârii s-a reținut că pârâta nu s-a pronunțat pe fondul cererii contestatorilor, fiind respinsă doar cu motivarea că nu s-au depus acte doveditoare. Rezultă din conținutul dispozitivului sentinței menționate, că instanța a dispus doar cu privire la soluționarea în fond a notificării nu și cu privire la modalitatea de soluționare. Pârâta s-a conformat dispozițiilor sentinței civile în sensul că a soluționat pe fond notificarea prin dispoziția nr. 13288 din 24 august 2007, propunând acordarea de despăgubiri bănești atât pentru construcția demolată cât și pentru teren, întrucât terenul este ocupat cu amenajări de utilitate publică.

A mai reținut tribunalul că în mod corect s-a dispus acordarea de despăgubiri bănești și pentru teren întrucât acesta nu poate fi restituit în natură fiind ocupat, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, cu amenajări de utilitate publică. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții aducând critici de nelegalitate și netemeinicie. Susțin reclamanții prin motivele de apel că instanța fondului a ignorat autoritate de lucru judecat față de dispozițiile sentinței civile nr. 12/2005 pronunțată de Tribunalul Brașov. Curtea de Apel Brașov prin Decizia civilă nr. 78 din 4 septembrie 2008, a admis apelul, a schimbat în tot sentința în sensul admiterii contestației formulate de reclamanți împotriva dispoziției nr. 13288/2007 emisă de Municipiul Brașov prin primar.

A anulat această dispoziție, în ceea ce privește acordarea de despăgubiri pentru terenul înscris în C.F. nr. 15170 Brașov, teren în suprafață de 309,96 mp. A obligat pârâta să emită o nouă dispoziție, conform sentinței civile nr. 1042/2005, în sensul restituirii în natură a terenului. A mai fost obligată pârâta și la plata de daune cominatorii în cuantum de 500 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data pronunțării hotărârii, până la conformare. În considerentele deciziei s-a reținut că dispozitivul sentinței civile nr. 12/S/2006 este clar în sensul de restituire în natură a terenului.

S-a mai reținut, în soluționarea celui de-al doilea motiv de apel că și în ipoteza inexistenței autorității de lucru judecat, se impune interpretarea Normelor metodologice prin principiul primordial al Legii nr. 10/2001 și anume prevalența restituirii în natură, iar terenul în litigiu față de cele reținute în expertiza tehnică efectuată în cauză poate fi restituit în natură. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivele de recurs vizează următoarele: - Terenul în suprafață de 309,96 mp, înscris în C.F. Brașov, nu poate fi restituit în natură, întrucât este afectat de calea de acces ce face legătura între str. Z. și str. D. - Nu s-a efectuat în cauză o expertiză judiciară, iar din documentația topografică depusă la dosar, la care face referire instanța de apel, nu rezultă că terenul este liber și că ar putea fi restituit în natură.

Această documentație nu constituie schiță de carte funciară și suprapunerea acesteia pe planul cadastral. Din conținutul documentației nu reiese amplasamentul terenului față de vecinătăți. - Dispozițiile aplicabile speței sunt cele ale art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 unde se arată că terenurile ocupate cu construcții nu pot fi restituite în natură ci pentru acestea se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, la fel, și celor afectate servituților legale. - Terenul în litigiu face parte din domeniul public al localității și conform art. 11 din Legea nr. 213/1998 și art. 136 alin. (4) din Constituție este inalienabilă, insesizabilă și imprescriptibilă.

- Greșit s-a admis capătul de cerere având ca obiect plata daunelor cominatorii întrucât modul de punere în executare a obligațiilor de a face este reglementat de dispozițiile Codului de procedură civilă, art. 580 3 , unde arată că pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor de a face, din categoria cărora face parte și obligația stabilită în sarcina pârâților, nu se pot acorda daune cominatorii. Examinând criticile deduse judecății prin intermediul celor două cereri, Înalta Curte a constatat următoarele: Potrivit art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

În speța supusă analizei nu s-a lămurit situația juridică a terenului a cărui restituire în natură a dispus-o, făcând imposibilă verificarea aplicării legii. Pentru adoptarea unei asemenea măsuri, în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este necesar ca terenul să fie liber nu numai în sensul reținut de instanță (doar pe baza înscrisurilor aflate la dosar). Având în vedere susținerile părților și înscrisurile depuse la dosar, este necesar a se suplimenta probatoriul administrat în cauză și cu efectuarea unei expertize de specialitate în domeniu, în cadrul căreia expertul va verifica: - amplasamentul terenului în suprafață de 309,96 mp, înscris în C.F. Brașov; - dacă acest teren este afectat de calea de acces ce face legătura între str. Z. și str. D. – așa cum susține constant recurenta; - prin verificarea și suplimentarea documentației topografice aflată la dosar se va stabili dacă terenul este liber atât subteran cât și suprateran.

Numai după lămurirea acestei împrejurări de fapt se poate face o corectă aplicare a legii și, cum în recurs nu se pot produce probe noi, cauza va fi trimisă spre rejudecare instanței de apel, pentru efectuarea expertizei cu obiectivele mai sus stabilite. În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează obligarea recurentei la plata unor daune cominatorii, se va reține următoarele: Legea nr. 10/2001 este o lege specială și vizează restituirea în natură sau măsuri reparatorii în ceea ce privește imobilele preluate abuziv, stabilind și procedura de urmat pentru realizarea scopului legii. În cadrul acestei legi nu sunt prevăzute sancțiuni pentru nerespectarea termenului de soluționare a cererilor.

Ca urmare, în mod greșit instanța de apel a dispus obligarea recurentei la plata daunelor cominatorii pentru nerespectarea termenului rezonabil de soluționare a cererilor. Așa fiind, Înalta Curte în baza art. 312 C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Brașov prin Primar împotriva Deciziei civile nr. 78/A din 4 septembrie 2008 a Curții de Apel Brașov. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2009.