ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Garda Financiară, Comisariatul General să se contate nulitatea absolută a deciziei nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de pârâtă, ca urmare a faptului că aceasta nu a fost avizată de A.N.A.F., conform art. 2 din H.G. nr. 1583/2003, așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 1757/ 2007. Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 a fost emisă cu încălcarea art. 35 pct. 5 din H.G. nr. 1210/2003, fără a se nominaliza mai multe întârzieri în efectuarea lucrărilor sau îndatoririle legale care au fost încălcate.

Menționează că a răspuns cu întârziere solicitării Comisariatului General, transmisă cu adresa nr. 302387 din 11 mai 2006, întrucât la data primirii adresei se afla în concediu de odihnă, dar după discuția telefonică cu comisarul general a transmis documentele solicitate, astfel că sancțiunea disciplinară aplicată i se pare nejustificată. Prin sentința nr.73 din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea formulată, a constatat nulitatea deciziei nr. 14 din 15 februarie 2007 în ce privește sancționarea disciplinară a reclamantului. S-a reținut că pârâta nu a făcut dovada existenței avizului președintelui A.N.A.F.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Bacău a formulat recurs Garda Financiară, Comisariatul General, iar prin decizia nr. 4572 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr .51 din 5 mai 2008 a admis acțiunea reclamantului N.C., a anulat în parte decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de Garda Financiară, Comisariatul General în ceea ce privește sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului, obligând pârâta să plătească suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, instanța de fond a reținut ca întemeiate apărările reclamantului referitoare la faptul că în cuprinsul deciziei de sancționare nu sunt nominalizate alte întârzieri în efectuarea unor lucrări și nu se precizează când s-au mai constatat lucrări neconforme solicitărilor pârâtei. Instanța de fond a reținut că, prin decizia nr. 14 din 15 februarie 2007, reclamantul N.C., comisar șef secție al Gărzii Financiare, Secția Neamț, a fost sancționat disciplinar cu suspendarea dreptului de promovare în funcția publică pe o perioadă de doi ani, în baza art. 65 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 188/1999 pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. a), b) și j) din aceeași lege, pentru încălcarea îndatoririlor corespunzătoare funcției deținute și neglijență repetată în rezolvarea unor lucrări de importanță maximă ale Gărzii Financiare.

A fost înlăturată apărarea reclamantului referitoare la nulitatea deciziei atacate ca urmare a lipsei avizului președintelui A.N.A.F. Materialul probator administrat a evidențiat faptul că decizia atacată a fost avizată de D.C., președintele A.N.A.F. Instanța de fond a mai reținut că emitentul deciziei a considerat că fapta reclamantului reprezintă trei abateri disciplinare, deși s-a avut în vedere doar neefectuarea de verificări competente în legături cu o singură adresă, nr. 302387 din 11 mai 2006. Or, săvârșirea unei singure fapte nu întrunește elementele abaterilor disciplinare prevăzute la art. 65 lit. a) și b) din Legea nr. 188/1999, deoarece sintagmele „întârziere sistematică în efectuarea lucrărilor” și „neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor”, presupun săvârșirea mai multor fapte.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs pârâta Garda Financiară, Comisariatul General. Recurenta consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, se apreciază că în considerentele sentinței atacate s-a reținut în mod greșit că emitentul deciziei de sancționare disciplinară a considerat că fapta reclamantului ar constitui trei abateri disciplinare, fără a fi nominalizate faptele care au întrunit elementele acestor abateri. Mai arată recurenta că este greșită concluzia instanței de fond, potrivit căreia emitentul deciziei de sancționare disciplinară a reținut doar neefectuarea de verificări în legătură cu adresa nr. 302287 din 11 mai 2007, iar săvârșirea unei singure fapte nu întrunește elementele abaterilor disciplinare prevăzute la art. 65 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 188/1999.

Recurenta consideră că, prin conduita sa, intimatul-reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de textele de lege amintite, în ceea ce privește „întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor” și „neglijența repetată în efectuarea lucrărilor”. Astfel, se apreciază ca fiind relevante aspectele privitoare la verificările solicitate a se efectua la mai multe societăți comerciale, cu adresa nr. 302287 din 11 mai 2006, la care termenul de raportare a fost depășit cu 70 de zile, răspunzându-se cu un raport sumar la data de 3 august 2006, fiind necesare intervenții telefonice din partea Comisariatului General, care în final au condus la întocmirea unui nou raport, la data de 6 septembrie 2006. Aceste concluzii au fost reținute și de comisia de disciplină.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 constituie abateri disciplinare: a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; b) neglijența repetată în efectuarea lucrărilor; j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege pentru funcționarii publici. Aceste dispoziții legale au fost avute în vedere la emiterea de către Comisariatul General al Gărzii Financiare a deciziei nr. 14 din 15 februarie 2007, prin care intimatul-reclamant N.C., comisar șef al Gărzii Financiare, Secția Neamț a fost sancționat cu „suspendarea dreptului de promovare în funcția publică pe o perioadă de doi ani”, sancțiune prevăzută de art. 65 alin. (3) din legea menționată.

Se observă că instanța de fond a constatat în mod corect că fapta reținută în sarcina intimatului-reclamant N.C. și anume neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de conducere, prin nedispunerea măsurilor pentru realizarea unor verificări, de natură a releva aspectele solicitate de Garda Financiară, Comisariatul General prin adresa nr. 302387 din 11 mai 2006, nu poate conduce la concluzia că fapta respectivă poate fi circumscrisă dispozițiilor legale amintite și implicit să conducă la sancționarea disciplinară a celui în cauză cu cea mai severă sancțiune înaintea destituirii din funcția publică. Astfel, fapta săvârșită de funcționarul public în cauză nu poate fi considerată a fi nici „întârziere sistematică” și nici „neglijență repetată” în îndeplinirea atribuțiilor funcționale.

Actele și lucrările dosarului evidențiază că la emiterea deciziei de sancționare au fost avute în vedere doar împrejurările legate de neefectuarea la timp a verificărilor dispuse telefonic și ulterior, prin adresa nr. 302387/2006. Nu pot fi primite criticile recurentului, referitoare la elemente care ar justifica aplicarea sancțiunii, cum ar fi împrejurarea că verificările dispuse de Comisariatul General al Gărzii Financiare priveau mai multe societăți comerciale ori întârzierea cu care s-au raportat aceste verificări, în condițiile în care însuși recurentul recunoaște că la data transmiterii solicitării telefonice, intimatul-reclamant se aflat în concediu de odihnă. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, urmând ca recursul declarat să fie respins, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Garda Financiară, Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 51 din 5 mai 2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 noiembrie 2008.