ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4297/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ, reclamantul N.C. a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta Garda Financiară, Comisariatul General să se contate nulitatea

absolută a deciziei nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de pârâtă, ca urmare a

faptului că aceasta nu a fost avizată de A.N.A.F., conform art. 2 din H.G. nr. 1583/2003,

așa cum a fost modificată prin H.G. nr. 1757/ 2007.

Motivându-și acțiunea, reclamantul a

arătat că decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 a fost emisă cu încălcarea art. 35

pct. 5 din H.G. nr. 1210/2003, fără a se nominaliza mai multe întârzieri în

efectuarea lucrărilor sau îndatoririle legale care au fost încălcate.

Menționează că a răspuns cu întârziere solicitării Comisariatului General,

transmisă cu adresa nr. 302387 din 11 mai 2006, întrucât la data primirii

adresei se afla în concediu de odihnă, dar după discuția telefonică cu

comisarul general a transmis documentele solicitate, astfel că sancțiunea

disciplinară aplicată i se pare nejustificată.

Prin sentința nr.73 din 4 iunie 2007,

Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea formulată, a constatat nulitatea deciziei

nr. 14 din 15 februarie 2007 în ce privește sancționarea disciplinară a

reclamantului. S-a reținut că pârâta nu a făcut dovada existenței avizului

președintelui A.N.A.F.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea

de Apel Bacău a formulat recurs Garda Financiară, Comisariatul General, iar

prin decizia nr. 4572 din 27 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis

recursul, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza spre rejudecare

aceleiași instanțe.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bacău, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr .51 din

5 mai 2008 a admis acțiunea reclamantului N.C., a anulat în parte decizia nr. 14

din 15 februarie 2007 emisă de Garda Financiară, Comisariatul General în ceea

ce privește sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului, obligând pârâta să

plătească suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție,

instanța de fond a reținut ca întemeiate apărările reclamantului referitoare la

faptul că în cuprinsul deciziei de sancționare nu sunt nominalizate alte întârzieri

în efectuarea unor lucrări și nu se precizează când s-au mai constatat lucrări

neconforme solicitărilor pârâtei.

Instanța de fond a reținut că, prin

decizia nr. 14 din 15 februarie 2007, reclamantul N.C., comisar șef secție al

Gărzii Financiare, Secția Neamț, a fost sancționat disciplinar cu suspendarea

dreptului de promovare în funcția publică pe o perioadă de doi ani, în baza

art. 65 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 188/1999 pentru săvârșirea abaterilor

disciplinare prevăzute de art. 65 alin. (2) lit. a), b) și j) din aceeași lege,

pentru încălcarea îndatoririlor corespunzătoare funcției deținute și neglijență

repetată în rezolvarea unor lucrări de importanță maximă ale Gărzii Financiare.

A fost înlăturată apărarea reclamantului

referitoare la nulitatea deciziei atacate ca urmare a lipsei avizului

președintelui A.N.A.F. Materialul probator administrat a evidențiat faptul că

decizia atacată a fost avizată de D.C., președintele A.N.A.F.

Instanța de fond a mai reținut că

emitentul deciziei a considerat că fapta reclamantului reprezintă trei abateri

disciplinare, deși s-a avut în vedere doar neefectuarea de verificări

competente în legături cu o singură adresă, nr. 302387 din 11 mai 2006. Or,

săvârșirea unei singure fapte nu întrunește elementele abaterilor disciplinare

prevăzute la art. 65 lit. a) și b) din Legea nr. 188/1999, deoarece sintagmele

„întârziere sistematică în efectuarea lucrărilor” și „neglijență repetată în

rezolvarea lucrărilor”, presupun săvârșirea mai multor fapte.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea

de Apel Bacău a declarat recurs pârâta Garda Financiară, Comisariatul General.

Recurenta consideră că hotărârea

pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, se apreciază că în considerentele

sentinței atacate s-a reținut în mod greșit că emitentul deciziei de

sancționare disciplinară a considerat că fapta reclamantului ar constitui trei

abateri disciplinare, fără a fi nominalizate faptele care au întrunit

elementele acestor abateri.

Mai arată recurenta că este greșită

concluzia instanței de fond, potrivit căreia emitentul deciziei de sancționare

disciplinară a reținut doar neefectuarea de verificări în legătură cu adresa

nr. 302287 din 11 mai 2007, iar săvârșirea unei singure fapte nu întrunește

elementele abaterilor disciplinare prevăzute la art. 65 alin. (1) lit. a) și b)

din Legea nr. 188/1999.

Recurenta consideră că, prin conduita sa,

intimatul-reclamant se încadrează în ipoteza prevăzută de textele de lege

amintite, în ceea ce privește „întârzierea sistematică în efectuarea

lucrărilor” și „neglijența repetată în efectuarea lucrărilor”.

Astfel, se apreciază ca fiind relevante

aspectele privitoare la verificările solicitate a se efectua la mai multe

societăți comerciale, cu adresa nr. 302287 din 11 mai 2006, la care termenul de

raportare a fost depășit cu 70 de zile, răspunzându-se cu un raport sumar la

data de 3 august 2006, fiind necesare intervenții telefonice din partea

Comisariatului General, care în final au condus la întocmirea unui nou raport,

la data de 6 septembrie 2006.

Aceste concluzii au fost reținute și de

comisia de disciplină.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (2)

din Legea nr. 188/1999 constituie abateri disciplinare:

a)

întârzierea sistematică în

efectuarea lucrărilor;

b)

neglijența repetată în

efectuarea lucrărilor;

j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri,

incompatibilități, conflicte de interese și interdicții stabilite prin lege

pentru funcționarii publici.

Aceste dispoziții legale au fost

avute în vedere la emiterea de către Comisariatul General al Gărzii Financiare

a deciziei nr. 14 din 15 februarie 2007, prin care intimatul-reclamant N.C.,

comisar șef al Gărzii Financiare, Secția Neamț a fost sancționat cu

„suspendarea dreptului de promovare în funcția publică pe o perioadă de doi

ani”, sancțiune prevăzută de art. 65 alin. (3) din legea menționată.

Se observă că instanța de fond a

constatat în mod corect că fapta reținută în sarcina intimatului-reclamant N.C.

și anume neîndeplinirea corespunzătoare a atribuțiilor de conducere, prin

nedispunerea măsurilor pentru realizarea unor verificări, de natură a releva

aspectele solicitate de Garda Financiară, Comisariatul General prin adresa nr. 302387

din 11 mai 2006, nu poate conduce la concluzia că fapta respectivă poate fi

circumscrisă dispozițiilor legale amintite și implicit să conducă la

sancționarea disciplinară a celui în cauză cu cea mai severă sancțiune înaintea

destituirii din funcția publică.

Astfel, fapta săvârșită de

funcționarul public în cauză nu poate fi considerată a fi nici „întârziere

sistematică” și nici „neglijență repetată” în îndeplinirea atribuțiilor

funcționale.

Actele și lucrările dosarului

evidențiază că la emiterea deciziei de sancționare au fost avute în vedere doar

împrejurările legate de neefectuarea la timp a verificărilor dispuse telefonic

și ulterior, prin adresa nr. 302387/2006.

Nu pot fi primite criticile

recurentului, referitoare la elemente care ar justifica aplicarea sancțiunii,

cum ar fi împrejurarea că verificările dispuse de Comisariatul General al

Gărzii Financiare priveau mai multe societăți comerciale ori întârzierea cu

care s-au raportat aceste verificări, în condițiile în care însuși recurentul

recunoaște că la data transmiterii solicitării telefonice, intimatul-reclamant

se aflat în concediu de odihnă.

Rezultă că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre temeinică și legală, urmând ca recursul declarat să fie

respins, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Garda

Financiară, Comisariatul General împotriva sentinței civile nr. 51 din 5 mai

2008 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

noiembrie 2008.