ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3433/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 58/2007 Curtea de Apel

Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată

de reclamantul N.C. în contradictoriu cu pârâta G.F. – C.G. și a dispus

anularea Deciziei nr. 20 din 7 martie 2007 emisă de pârâtă, precum și

suspendarea executării respectivei decizii până la soluționarea irevocabilă a

cauzei.

În motivarea sentinței se

reține că prin Decizia nr. 20 din 7 martie 2007 reclamantul N.C., comisar șef

secție al G.F., secția Neamț a fost sancționat disciplinar cu retrogradarea din

funcția publică pe o perioadă de un an, în baza art. 65 alin. (3) lit. d) din

Legea nr. 188/1999, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 65

alin. (2) lit. i) și j) din aceeași lege, fapta constând în aceea că

reclamantul nu s-a prezentat la sediul Comisariatului General la data de 20

octombrie 2006, până la ora 12

00

, refuzând astfel să dea curs

ordinului care i-a fost transmis la data de 19 octombrie 2006, de către C.G.,

prin secretara G.F. - P.G.

Instanța de Fond a stabilit

că această decizie este nelegală, deoarece lipsește avizul președintelui A.N.A.F.,

aviz cerut de art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1538/2003 pentru organizarea și

funcționarea G.F., fapta nu a fost corect încadrată în dispozițiile art. 65 alin.

(2) din Legea nr. 188/1999 (reținându-se aplicarea lit. i) și j) de la acest

articol deși este descrisă o singură faptă), iar sancțiunea aplicată nu a fost

individualizată, în sensul că nu se specifică funcția publică pe care urmează

să o ocupe reclamantul după retrogradare.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs pârâta G.F. – C.G., susținând că hotărârea a fost dată cu

aplicarea greșită a legii, motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, recurenta - pârâtă arată

că decizia de sancționare poartă semnătura Președintelui A.N.A.F., fapt ce se

poate observa prin simpla lecturare a actului, iar împrejurarea că nu sunt

arătate numele și calitatea semnatarului nu conduc la concluzia inexistenței

acestui aviz, semnătura nefiind contestată pe parcursul procesului.

Totodată, din considerentele

Deciziei nr. 20/2007 rezultă că reclamantul - intimat a fost sancționat pentru

o singură faptă, respectiv refuzul executării unui ordin dat de șeful ierarhic.

În ceea ce privește precizarea

funcției în care a fost retrogradat reclamantul - intimat, recurenta susține că

potrivit art. 33 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003 nu avea această obligație, ci

numai obligația de a specifica durata sancțiunii.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este întemeiat.

Cu privire la primul motiv

de recurs se reține că, într-adevăr, potrivit art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1538/2003

pentru organizarea și funcționarea G.F., sancționarea personalului cu funcții

de conducere din structura G.F. se face cu avizul Președintelui A.N.A.F.

Decizia de sancționare

contestată poartă o semnătură indescifrabilă la rubrica avizat, semnătură care

în contextul deciziei și în lipsa contestării autenticității ei de către

reclamant, trebuia interpretată de Instanță ca fiind un aviz valabil; H.G. nr. 1538/2003

nu reglementează o formă anume pentru acest aviz, astfel că numai inexistența

sa poate atrage nulitatea actului.

Referitor la al doilea motiv

de recurs, ce vizează temeinicia deciziei de sancționare, se constată că în mod

corect comisia de disciplină și pârâta - recurentă au reținut în sarcina d-lui

N.C. refuzul executării unui ordin dat de șeful ierarhic, fapta constând în

aceea că funcționarul public nu s-a conformat ordinului transmis în data de 19

octombrie 2006, de a se prezenta la C.G. a doua zi, în data de 20 octombrie

2006, la orele 10

00

– 10

30

, invocând în apărarea sa

motive subiective (lipsa unui mijloc de transport pentru efectuarea deplasării,

aprecieri cu privire la importanța și urgența convocării, antecedente

medicale).

În ceea ce privește

încadrarea în drept decizia de sancționare este legal emisă, fapta constituind

o „încălcare a prevederilor legale referitoare la îndatoriri” (art. 65 alin.

(2) din Legea nr. 188/1999), ce poate constitui temei al sancțiunii

retrogradării în funcția publică.

De asemenea, este întemeiat

motivul de recurs referitor la legalitatea sancțiuni aplicate.

Art. 65 alin. (3) lit. d)

din Legea nr. 188/1999 prevede „retrogradarea în funcția publică pe o perioadă

de până la un an”, astfel că obligația individualizării se referă la durata

sancțiunii, în acest sens fiind și art. 33 alin. (4) din H.G. nr. 1210/2003,

reglementarea neprevăzând posibilitatea retragerii mai multor grade.

Pentru considerentele

menționate Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, iar în baza art. 304

pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. acesta va fi admis,

modificându-se hotărârea Instanței de Fond în sensul respingerii acțiunii ca

neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul

declarat de G.F. – C.G. împotriva sentinței civile nr. 58 din 7 mai 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în

sensul că respinge acțiunea reclamantului N.C. ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2007.