ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4427/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Curții de Apel Bacău, reclamantul A.M. a contestat Decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de M.F.P. – G.F. – C.G. prin care a fost sancționat disciplinar cu suspendarea dreptului de promovare în funcția publică pe o perioadă de doi ani, conform art. 65 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 188/1999. Curtea de Apel Bacău prin sentința nr. 94 din 13 august 2007, a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a admis acțiunea reclamantului și a constatat nulitatea parțială a deciziei nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de G.F. – C.G. în ce privește sancțiunea disciplinară aplicată reclamantului A.M.

În considerentele sentinței s-a reținut că prin Decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 a C.G.G.F. s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului cu suspendarea dreptului de promovare în funcții publice pe o perioadă de doi ani, iar la emiterea deciziei s-a avut în vedere referatul comisiei de disciplină din 4 decembrie 2006, raportul comisiei de disciplină din 15 februarie 2007 prin care s-a propus sancționarea disciplinară. În raportul comisiei de disciplină s-a reținut că reclamantul nu s-a prezentat la audiere deși procedura de citare ar fi fost legal îndeplinită, dar din probele aflate la dosar, instanța de fond a considerat că citația pentru prezentarea în fața comisiei de disciplină a fost primită de reclamant la 16 octombrie 2006, deși citația era pentru data de 13 octombrie 2006. Față de prevederile art. 25 din H.G.

nr. 1210/2003 și art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 s-a considerat că nu a fost respectat dreptul la apărare al funcționarului public, cu trimitere și la jurisprudența C.E.J. în această chestiune, pentru că nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi fost legal citat, iar decizia de sancționare a reclamantului este lovită de nulitate absolută. Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă pe considerentul că sub aspectul modalității de contestare a sancțiunii disciplinare sunt aplicabile dispozițiile art. 68 din Legea nr. 188/1999 în forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 14/2007 text potrivit căruia „funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ”.

Prin aceea că legiuitorul nu a înțeles să facă trimitere la Legea nr. 554/2004 se poate deduce că nu se impunea realizarea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentinței a declarat recurs G.F. – C.G. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca neîntemeiată. A fost criticată sentința pronunțată de instanța de fond pentru că a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Se consideră că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu a fost îndeplinită procedura de citare pentru audierea reclamantului pentru că citația din 02 octombrie 2006 a fost înregistrată la secția Neamț la 5 octombrie 2006, iar procedura de citare s-a făcut prin înștiințare scrisă de luare la cunoștință prin semnătură.

Dovada că intimatul - reclamant a primit citația este faptul că ea a fost depusă chiar de acesta la dosarul instanței de fond. Intimatul - reclamant deși a intrat în posesia acestei citații nu a completat dovada de îndeplinire a procedurii de citare, chiar dacă avea obligația să o completeze și să o remită Comisiei de disciplină, astfel că din propria culpă nu a completat dovada de îndeplinire a procedurii de citare. Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii reclamantului având în vedere că reclamantul a depășit termenul de 70 de zile stabilit pentru raportarea situațiilor privind legalitatea tranzacțiilor comerciale desfășurate de mai multe societății comerciale, prin aceasta și-a încălcat îndatoririle ce-i reveneau.

Examinând ansamblul probelor administrate în cauză, motivele de recurs invocate, dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Prin Decizia nr. 14 din 15 februarie 2007 emisă de C.G.G.F., reclamantul A.M. a fost sancționat cu suspendarea dreptului de promovare în funcția publică pe o perioadă de doi ani, în baza art. 65 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 188/1999, cu modificările ulterioare. Tot prin aceeași decizie a fost sancționat și N.C. Cei doi îndeplineau funcția de comisar șef al G.F. secția Neamț – N.C., iar reclamantul pe cea de comisar șef divizie tot la G.F. – secția Neamț. Instanța de fond a admis acțiunea și a anulat parțial decizia în privința reclamantului.

Soluția instanței de fond este legală pentru că sancționarea reclamantului s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 și art. 25 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003. Aceste texte instituie obligativitatea citării în fața comisiei de disciplină, care trebuie făcută prin scrisoare recomandată sau prin înștiințare scrisă de luare la cunoștință sub semnătură. Chiar dacă în motivele de recurs se arată că citația ar fi fost primită de reclamant, dovadă fiind faptul că chiar acesta a depus-o la dosarul instanței de fond, această susținere este nefondată. Este adevărat că a fost emisă citația către reclamant, fiind emisă la 2 octombrie 2006 și primită la G.F. Neamț la 05 octombrie 2006, însă G.F.

Neamț a expediat-o către reclamant, conform borderoului aflat la dosar, numai la data de 16 octombrie 2006, deși reclamantul trebuia să se prezinte la data de 13 octombrie 2006 în fața comisiei de disciplină. De menționat ar fi și faptul că reclamantul s-a aflat în concediu medical, astfel că era necesar să i se comunice citația de către G.F. Neamț. Potrivit art. 66 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 sancțiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după audierea funcționarului public, iar în conformitate cu art. 25 alin. (2) din H.G. nr. 1210/2003 citarea se face în fața comisiei de disciplină prin scrisoare recomandată sau prin înștiințare scrisă, procedura de citare fiind obligatorie pentru fiecare termen fixat de președintele comisiei de disciplină.

Așa cum a reținut instanța de fond sancționarea reclamantului s-a făcut fără respectarea acestor dispoziții, ceea ce duce la nulitatea sancțiunii disciplinare aplicate. Având în vedere că instanța de fond a soluționat cerere pe baza constatării nulității actului de sancționare pentru că nu a fost respectată legea în privința citării reclamantului comisiei de disciplină, nu pot fi analizate motivele de recurs care vizează temeinicia sancțiunii aplicate. De aceea, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de G.F. – C.G. împotriva sentinței nr. 94 din 13 august 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2007.