ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3048/2007

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea înregistrată la Curtea de Apel București reclamantul C.G. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice solicitând constatarea nulității absolute a Ordinului nr. 250 din 15 februarie 2006, emis de către ministrul finanțelor publice. În motivarea cererii reclamantul a arătat în esență că este funcționar public cu funcție de conducere, în raporturi de serviciu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de director executiv la D.G.F.P. Giurgiu iar la data de 16 februarie 2006 a primit la sediul D.G.F.P.

Giurgiu, prin fax, Ordinul nr. 250 din 15 februarie 2006 emis de către ministrul finanțelor publice, în preambulul căruia se face referire la propunerea conținută in Raportul Comisiei de disciplină transmis Direcției generale a politicilor și resurselor umane din cadrul M.F.P nr. 550927/2006, din care rezultă că ar fi săvârșit două fapte „ce pot fi reținute ca abateri disciplinare" și anume, neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor prin neînscrierea la masa credală a tuturor obligațiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu și neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor, prin organizarea și conducerea incorectă a evidenței contabile și analitice a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe anul 2004. S-a arătat faptul că în cuprinsul ordinului nu este menționată data săvârșirii faptelor, nu sunt arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către reclamant în timpul cercetării disciplinare prealabile și, de asemenea, nu este menționat termenul în care actul administrativ poate fi atacat la instanța de contencios administrativ fiind lovit de nulitate absolută.

De asemenea, reclamantul mai susține că nu a fost respectat termenul prevăzut de lege pentru aplicarea sancțiunilor, astfel încât sesizarea făcută este tardivă întrucât sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterilor disciplinare". Fapta reținută, ca abatere disciplinară, referitoare la presupusa neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor prin organizarea și conducerea incorectă a evidenței contabile și analitice a veniturilor de încasat ale biletului de stat pe anul 2004 a fost, în mod evident, săvârșită in cursul anului 2004. Reclamantul a susținut că, chiar dacă fapta ar fi fost săvârșită în ultima zi a anului, 31 decembrie 2004, dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare pentru această faptă s-a prescris la data de 30 iunie 2005. De asemenea, în ceea ce privește fapta reținută, ca presupusă abatere disciplinară, referitoare la presupusa neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor prin neînscrierea la masa credală a tuturor obligațiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu, această faptă nu există, deoarece întreaga suma datorată de această societate comerciala, aflată în stare de faliment, a fost declarată și inclusă pe tabelul definitiv de distribuție a creanțelor.

Declararea creanței precum și completarea declarației de creanță au fost făcute în termen legal, prin depunerea de către AFP GIURGIU, a unei cereri completatoare Ia Tribunalul Giurgiu, în dosarul nr. 46/JS/2004, cu nr. 34125, la data de 29 iunie 2005, așa cum rezultă din actele existente la dosarul de cercetare disciplinară. Reclamantul mai arată că în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (4) din H.G. 1210/2003, „sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință de către persoanele prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de doua luni de la data săvârșirii faptei care constituie abatere disciplinară și față de norma imperativă conținută în dispoziția legală arătată, sesizarea comisiei a fost făcută tardiv, după trecerea a mai mult de doua luni de la data săvârșirii faptelor sesizate.

In ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul arată că Ordinul de sancționare este netemeinic deoarece nu se face vinovat de faptele reținute în sarcina sa. In ceea ce privește fapta referitoare la presupusa neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor prin neînscrierea la masa credala a tuturor obligațiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu, această faptă nu există. Toate obligațiile fiscale ale debitoarei R. SA au fost declarate în procesul de faliment, în termen legal, la data de 29 iunie 2005, fiind înscrise în tabloul definitiv al creanțelor. Fapta de întârziere a formulării cererii de completare a creanței nu îi este imputabilă, ca director executiv și șef al instituției, deoarece în atribuțiile de serviciu nu intră îndeplinirea faptelor materiale și actelor preparatorii în vederea formulării cererii completatoare.

Mai susține reclamantul că ordinul de sancționare este nelegal deoarece, în legătura cu presupusele fapte reținute în sarcina sa, nu sunt întrunite elementele răspunderii disciplinare, prevăzute de art. 64 și art. 65 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999. Ordinul de sancționare este nelegal și pentru lipsa individualizării sancțiunii disciplinare, in conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (3) din H.G. nr. 1210/2003. In aceste condiții, reclamantul a apreciat că aplicarea sancțiunii disciplinare de trecere temporară, pe termen de trei luni, într-o funcție publică inferioară, este o sancțiune care se aplică numai pentru fapte grave, fiind cea mai gravă sancțiune disciplinară, imediat după destituirea din funcția publică, iar în cazul de față nu se impunea . Prin sentința civilă nr. 1942 din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel București a fost admisă acțiunea reclamantului.

In motivarea soluției de admitere pronunțată, Curtea a reținut faptul că cele două fapte imputate reclamantului au fost menționate în Ordinul contestat iar descrierea lor în amănunt s-a făcut în Raportul întocmit de Comisia de disciplină, întrucât legea se referă la descrierea faptei în ansamblul său și nu la obligativitatea menționării exprese a datei sau locului săvârșirii faptei.

Instanța a reținut că nemenționarea termenului, în care actul administrativ poate fi atacat la instanța de contencios administrativ, nu poate duce la nulitatea ordinului atacat, pe de o parte, pentru că în cuprinsul Ordinului se menționează că împotriva sancțiunii disciplinare aplicate reclamantul se poate adresa instanței de contencios administrativ, conform art. 68 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte, pentru că reclamantul a formulat acțiune în contencios administrativ în termenul prevăzut de lege și deci nu a fost vătămat prin nemenționarea expresă a termenului în care se putea introduce această acțiune.

Curtea a constatat neîntemeiată critica reclamantului cu privire la tardivitatea sesizării în legătură cu sancțiunea disciplinară referitoare la neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor prin organizarea și conducerea incorectă a evidenței contabile și analitice a veniturilor încasate la bugetul de stat pe anul 2004, având în vedere că se reține ca temei Decizia nr. 12 din 11 mai 2005 a Direcției de Control ulterior Giurgiu a Camerei de Conturi a Județului Giurgiu, ale cărei constatări și concluzii sunt redate pe larg în Raport, și în raport de data controlului, 11 mai 2005, actul de sesizare înregistrat la data de 29 iunie 2005 este făcut în termenul de două luni prevăzut de lege.

Referitor la cealaltă faptă, așa cum s-a reținut, fapta de neînscriere la masa credală a tuturor obligațiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu, în urma deschiderii reorganizării judiciare și a falimentului acestei societăți, nu poate fi susceptibilă a fi considerată săvârșită decât la momentul producerii consecinței vătămătoare urmare a neexecutării acestei obligații. Curtea a reținut că până la data emiterii ordinului de sancționare nu s-a făcut dovada că s-a încheiat procedura falimentului debitoarei SC R. SA Giurgiu, și că declarația de creanță depusă la data de 29 iunie 2005, după data pronunțării încheierii din data de 12 aprilie 2005, nu ar fi fost luată în considerare de către Tribunalul Giurgiu, cu consecința prejudicierii bugetului statului.

În ceea ce privește neregularitatea sesizării Comisiei de disciplină, Curtea reține că în mod corect membrii Comisiei au apreciat că expertul asistent din cadrul Corpului de control al ministrului finanțelor publice a avut împuternicirea ministrului să sesizeze Comisia de disciplină. Împotriva sentinței civile nr. 1942 din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal Ministerul Finanțelor Publice prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și casarea cu trimitere spre rejudecare in temeiul art. 312 alin. (5) C. proc.

civ., pentru a fi analizata pe fond temeinicia aplicării sancțiunii pentru fapta reclamantului de a fi organizat și condus incorect evidenta contabilă si analitică a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe anul 2004. A învederat recurentul că instanța de fond in mod nelegal a apreciat că dreptul de a aplica sancțiunea disciplinară pentru abaterea disciplinară constând in „neglijența repetată in rezolvarea lucrărilor prin organizarea si conducerea incorectă a evidenței contabile și analitice a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe anul 2004", este prescris extinctiv, întrucât nu a ținut cont de dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958, referitor la întreruperea cursului prescripției, datorită sesizării Comisiei de disciplină si desfășurării anchetei disciplinare.

Astfel, termenul de prescripție a început să curgă la data emiterii Deciziei nr. 12 din 11 mai 2005 de către Direcția de Control Financiar Ulterior din cadrul Camerei de Conturi Giurgiu, cum in mod corect a reținut instanța, iar Comisia de disciplină din cadrul Ministerului Finanțelor Publice a fost sesizată la data de 20 iunie 2005, in termenul de 6 luni prevăzut de art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 si de art. 35 alin. (6) din H.G. nr. 1210/2003. Sancțiunea a fost aplicată la data de 15 februarie 2006, insă acest lucru este lipsit de relevanta, deoarece desfășurarea anchetei administrative a întrerupt cursul prescripției, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958.

In ce privește analiza fondului faptei de organizare si conducere incorectă a evidenței contabile și analitice a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe anul 2004, s-au arătat de către recurent următoarele: Prin Decizia nr. 12 din 11 mai 2005 a Direcției de Control Financiar Ulterior Giurgiu, Camera de Conturi Giurgiu a stabilit că C.G. este răspunzător de organizarea corecta a evidenței contabile sintetice si analitice a veniturilor de încasat la bugetul de stat conform OMFP nr. 520/2003, in vederea stabilirii cu exactitate a corectitudinii soldurilor pe fiecare contribuabil, și de justificarea diminuării soldurilor cu Nota Contabila nr. 1 din 29 martie 2004 prin care s-a stornat suma de 418.840.116.319 lei vechi, reprezentând sold cont 220.31 „debitori ai bugetului de stat" si 531.31 „venituri de realizat", cu documente justificative de la AFP-urile care au transmis situațiile centralizatoare.

Potrivit constatărilor Curții de Conturi, evidenta contabilă sintetică si analitică a veniturilor de încasat ale bugetului de stat nu a fost organizată si nu se ține în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1991. Se precizează, de asemenea, ca la începutul anului 2004 s-a constatat o neconcordanță între soldul inițial al contului 220.31 înregistrat în fișele pe plătitor, și soldul contului 220.31 existent in evidenta contabila, La stabilirea răspunderii in sarcina directorului executiv s-a ținut cont de Normele metodologice privind organizarea și conducerea contabilității veniturilor bugetare, potrivit cu care această răspundere revine ordonatorului de credite, deci directorului executiv.

In concluzie, din analiza actelor existente și a faptelor menționate, reclamantul C.G. a dat dovada de neglijență repetată in rezolvarea lucrărilor prin organizarea și conducerea incorectă a evidenței contabile si analitice a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe 2004. În ce privește a doua faptă, cea de neînscriere la masa credală a tuturor obligațiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu, in urma deschiderii procedurii reorganizării judiciare si a falimentului, s-a precizat de recurent că, conform art. 7, coroborat cu art. 3 din Regulamentul de organizare și funcționare, aprobat prin OMFP nr. 1820/2003, directorul executiv al D.G.F.P. Giurgiu, dl. C.G., avea obligația dispunerii inspecției fiscale de fond la SC R. SA, in vederea clarificării cuantumului obligațiilor fiscale ale contribuabilului intrat sub incidența Legii nr. 64/1995, până la data de 14 decembrie 2004, data fixată de instanța pentru definitivarea tabelului creanțelor.

Sub acest aspect, s-a arătat că deși raportul de inspecție fiscală privind modul de constituire si virare a obligațiilor fiscale către bugetul de stat la SC R. SA, in urma căruia a rezultat un total general de plată în sumă de 28.783.703.883 lei vechi, a fost finalizat la 7 octombrie 2004, tabelul provizoriu de creanțe cuprinzând datoriile SC R. SA pana la data de 22 februarie 2005 si tabelul definitiv al creanțelor anexat încheierii Tribunalului Giurgiu din data de 21 iunie 2005, precizează că A.F.P. Giurgiu este înscrisă la masa credală doar suma de 11.748.288.092 lei vechi. Recursul este nefondat. Ordinul nr. 250 din 11 aprilie 2006 emis de ministrul finanțelor publice prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului C.G., director executiv al D.G.F.P.

Giurgiu, cu trecerea pe o perioadă de trei luni într-o funcție publică inferioară, cu diminuarea corespunzătoare a salariului, conform art. 66 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, a fost în mod corect anulat de instanța de fond, întrucât pentru prima faptă reținută ca abatere disciplinară, cea de neglijență repetată în rezolvarea lucrărilor prin organizarea și conducerea incorectă a evidenței contabile și analitice a veniturilor de încasat ale bugetului de stat pe anul 2004, a intervenit prescripția dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară. Într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 65 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici și art. 35 alin. (6) din H.G.

nr. 1210/2003, sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârșirii abaterilor disciplinare. În cauză, abaterea disciplinară constând în neglijența repetată în rezolvarea lucrărilor prin organizarea și conducerea incorectă a evidenței contabile și analitice a veniturilor de încasat la bugetul de stat pe anul 2004 a fost săvârșită cel mai târziu la data de 31 decembrie 2004, data încheierii exercițiului financiar corespunzător anului 2004, iar sancțiunea disciplinară a fost aplicată la 15 februarie 2006, mult peste termenul de 6 luni de la data săvârșirii abaterii prevăzut de lege.

Nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, referitoare la întreruperea cursului prescripției, întrucât nu este permis a se considera, pe cale de analogie, fiind vorba de o normă de strictă aplicare, că sesizarea Comisiei de disciplină are aceleași efecte juridice ca introducerea unei cereri de chemare în judecată. Cât privește a doua faptă, cu caracter disciplinar, reținută în sarcina reclamantului, cea de neînscriere la masa credală a tuturor obligațiilor fiscale ale SC R. SA Giurgiu, în urma deschiderii procedurii reorganizării judiciare și a falimentului acestei societăți, se observă că ea nu poate fi considerată săvârșită decât la momentul producerii consecinței vătămătoare ce derivă din neexecutarea unei asemenea o obligații.

Or, în dosarul nr. 46/JS/2004 a Tribunalului Giurgiu, în care s-a dispus intrarea debitoarei SC R. SA în procedura de faliment, potrivit adresei nr. 50 din 2 mai 2007 a SC M.C. SRL Giurgiu, lichidatorul judiciar al SC R. SA, A.F.P. Giurgiu, ca reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, figurează înscrisă în tabelul definitiv consolidat de creanțe cu suma de 3.242.820,9558 lei ( RON ) cu rangul de prioritate 3, această sumă reprezentând datoriile persoanei juridice aflate în stare de faliment față de bugetul general consolidat, stabilite prin raportul de inspecție fiscală nr. 14058 din 26 mai 2005. In aceste condiții, reținând că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate și că în mod corect prin hotărârea atacată s-a admis acțiunea reclamantului și s-a dispus anularea actului administrativ de sancționare disciplinară atacat, se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) –(3) C. proc.

civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (succesorul Ministerului Finanțelor Publice ) împotriva sentinței civile nr. 1942 din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva sentinței civile nr. 1942 din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2007.