ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3006/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 17 februarie 2006, reclamantul C.G. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 250 din 15 februarie 2006, prin care a fost sancționat disciplinar cu trecerea pe timp de 3 luni, într-o funcție publică inferioară celei de director executiv pe care o ocupa la Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea, prin sentința civilă nr. 482 din 1 martie 2006 și a dispus suspendarea executării ordinului, până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului administrativ - dosar nr. 2110/2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 15, raportat la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâtul a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două cerințe legale, astfel cum sunt ele reglementate de art. 15 alin. (1), cu referire la art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Analizând cauza, în raport cu motivul invocat și cu prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Astfel, potrivit textelor de lege sus-menționate, se poate dispune suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente. Instanța de fond a reținut în mod judicios existența unui caz bine justificat, în condițiile în care pe rolul Curții de Apel București se află acțiunea în anularea ordinului prin care s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului (dosar nr. 2110/2006), precum și faptul că executarea imediată a actului administrativ i-ar putea cauza un prejudiciu, în primul rând moral și psihic, având în vedere specificul activității desfășurate și reputația profesională a reclamantului.

În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 482 din 1 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 septembrie 2006.