ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3006/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 17 februarie 2006, reclamantul C.G. a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice, solicitând suspendarea executării Ordinului nr. 250 din 15

februarie 2006, prin care a fost sancționat disciplinar cu trecerea pe timp de

3 luni, într-o funcție publică inferioară celei de director executiv pe care o

ocupa la Direcția Generală a Finanțelor Publice Giurgiu.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea, prin sentința civilă nr.

482 din 1 martie 2006 și a dispus suspendarea executării ordinului, până la

soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea actului

administrativ - dosar nr. 2110/2006.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că sunt întrunite cerințele art. 15, raportat la art.

14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine

justificat și prevenirea producerii unei pagube iminente.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâtul a arătat că

în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două cerințe legale, astfel cum

sunt ele reglementate de art. 15 alin. (1), cu referire la art. 14 alin. (1)

din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Analizând cauza, în raport cu

motivul invocat și cu prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, potrivit textelor de

lege sus-menționate, se poate dispune suspendarea executării actului

administrativ unilateral, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Instanța de fond a reținut

în mod judicios existența unui caz bine justificat, în condițiile în care pe

rolul Curții de Apel București se află acțiunea în anularea ordinului prin care

s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului (dosar nr. 2110/2006),

precum și faptul că executarea imediată a actului administrativ i-ar putea

cauza un prejudiciu, în primul rând moral și psihic, având în vedere specificul

activității desfășurate și reputația profesională a reclamantului.

În raport cu cele expuse mai

sus, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 482 din 1

martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2006.