ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3218/2006

Deliberând asupra recursului de față în condițiile art. 256 C.

proc. civ.:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 9 aprilie 2003,

reclamanții: B.A., M.A. și S.M. au chemat în judecată pe pârâții A.P.A.P.S.

București, Primăria Comunei Schitu prin primar și Ministerul Finanțelor Publice

pentru obligarea acestora la plata sumei de 3 miliarde lei reprezentând

c/valoarea unei mori și a inventarului acesteia inclusiv locuința de serviciu,

bun naționalizat de la autorul lor, S.D.

Tribunalul Giurgiu prin sentința

civilă nr. 237 din 2 decembrie 2003 a admis acțiunea.

A obligat pe primarul comunei Schitu

județul Giurgiu să emită dispoziție motivată cuprinzând oferta de restituire

prin echivalent corespunzător valorii imobilului construcție nouă, utilaje,

inventar agricol stabilită la 4.326.268.723 lei conform opțiunii reclamantului,

prin anularea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de

privatizare.

Au fost respinse excepțiile privind prematuritatea

acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele A.P.A.P.S

și Primăria comunei Schitu.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite la despăgubiri în

temeiul Legii nr. 10/2001 și care în temeiul art. 4 au notificat Primăria cu

cererea lor de revendicare.

S-a mai constatat că bunul

revendicat clădire cu destinație de moară cu valț dublu, instalații, accesorii

a fost preluată în proprietate de stat în temeiul Legii nr. 119/1948 iar

instituția sesizată cu notificarea de către reclamanți nu a răspuns în termenul

prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Instanța a mai constatat că în

procedura legii speciale, petiționarul nu este obligat să aștepte rezolvarea

modificării peste termenul de 60 zile și că nu s-a dat un răspuns în acest

interval. Pe cale de consecință s-a dispus în temeiul art. 9 alin. (2), art. 10

pct. 8, art. 11, art. 12 alin. (4), art. 18 lit. e) și art. 23 și art. 41 din

Legea nr. 10/2001 obligarea primarului să emită dispoziție motivată cuprinzând

oferta de despăgubire prin echivalent în limita valorii constatată în urma

efectuării expertizei tehnice.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 646 din 20 aprilie 2004 a admis apelul D.G.F.P.

Giurgiu a schimbat în parte sentința și a respins ca inadmisibil capătul de

cerere pentru stabilirea de despăgubiri de către instanță.

Instanța de apel a examinat cauza in

perspectiva dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că

instalațiile și utilajele care au fost preluate odată cu imobilul nu fac

obiectul reglementărilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 și ca atare nu există

obligație de despăgubire.

În respectarea procedurii prevăzută

de art. 24 din Legea nr. 10/2001, oferta de despăgubire trebuie făcută prin

decizie sau dispoziție motivată și cu privire la aceasta, petiționarul să-și

exprime o opinie. S-a constatat că în cauză nu există o ofertă de despăgubire

făcută de primar cu avizul Ministerului Finanțelor conform dispozițiilor art. 33

din Legea nr. 10/2001, s-a considerat în raport de aceste prevederi, că

instanța nu se poate substitui primarului.

Împotriva acestei decizii

reclamanții au declarat în termen legal recurs.

S-a criticat hotărârea față de

împrejurarea că apelul deși nu a fost motivat el a fost admis, înlăturându-se

în mod nelegal determinarea valorică.

S-a mai criticat aprecierea că

bunurile mobile accesorii nu fac parte din patrimoniul supus restituirii

conform Legii nr. 10/2001.

În sfârșit s-a mai arătat că D.G.F.P.

Giurgiu nu avea calitatea să promoveze în nume propriu, apel, ci numai în

reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, ceea ce nu rezultă din dosar.

Recursul este întemeiat și se va

admite pentru următoarele motive:

Sentința civilă nr. 237/2003 a

Tribunalului Giurgiu a fost atacată cu apel de D.G.F.P. Giurgiu la 2 februarie

2004, cu neobservarea dispozițiilor art. 287 C. proc. civ.

Instanța a respins excepția

nulității apelului și a analizat cauza făcând aplicarea art. 292 alin. (2) C.

proc. civ.

Potrivit art. 295 alin. (1) C. proc.

civ., instanța va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de

fapt și aplicarea legii. Când apelul nu este motivat analiza va purta numai

asupra celor invocate în primă instanță conform art. 292 alin. (2) C. proc.

civ.

În instanța de fond apelantul nu a

formulat nici o întâmpinare nu a ridicat excepții și nici nu a depus concluzii

scrise.

Cu alte cuvinte nu și-a exprimat

nici o opinie în legătură cu pretențiile reclamanților. Cei care au ridicat

excepția și au formulat

apărări, Primăria și A.P.A.P.S., unul dintre aceștia fiind

în final obligat (Primăria) nu au atacat sentința.

Constatările instanței de apel se

situează așadar din perspectiva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Giurgiu în afara dispozițiilor procedurale. Analiza pe fond cât privește

considerarea că instanța nu se poate substitui primăriei se situează și ea în

afara cadrului legal prevăzut de Legea nr. 10/2001.

Instanța de fond a stabilit în mod

legal că prin nesoluționarea în termenul legal a notificării Primăria este în

culpă în raport de obligațiile ce-i revin potrivit art. 21 și art. 23 din Legea

nr. 10/2001. Ca urmare, în realizarea controlului judiciar, instanța a restabilit

obligațiile ce revin potrivit legii instituției sesizate cu notificarea. Instanța

nu s-a substituit nici unei părți obligate de lege să ia măsuri precise ci a

exercitat atribuțiile conferite de lege.

Constatând că au fost încălcate

dispozițiile de drept material și procedural la pronunțarea deciziei în apel se

va admite recursul, se va modifica decizia în sensul că se va respinge apelul

declarat de D.G.F.P. Giurgiu ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței

nr. 237/2003 a Tribunalului Giurgiu.

Nu se va reține critica lipsei

calității procesuale pasive a Direcției în raport de confirmarea de către

partea din proces Ministerul Finanțelor Publice a modului acesteia de

reprezentare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții S.M., B.A., M.A. împotriva deciziei civile nr. 646 din 20 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia atacată în sensul

că respinge apelul ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.