ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3218/2006

Deliberând asupra recursului de față în condițiile art. 256 C. proc. civ.: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 9 aprilie 2003, reclamanții: B.A., M.A. și S.M. au chemat în judecată pe pârâții A.P.A.P.S. București, Primăria Comunei Schitu prin primar și Ministerul Finanțelor Publice pentru obligarea acestora la plata sumei de 3 miliarde lei reprezentând c/valoarea unei mori și a inventarului acesteia inclusiv locuința de serviciu, bun naționalizat de la autorul lor, S.D. Tribunalul Giurgiu prin sentința civilă nr. 237 din 2 decembrie 2003 a admis acțiunea. A obligat pe primarul comunei Schitu județul Giurgiu să emită dispoziție motivată cuprinzând oferta de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului construcție nouă, utilaje, inventar agricol stabilită la 4.326.268.723 lei conform opțiunii reclamantului, prin anularea de titluri de valoare nominală folosite în procesul de privatizare.

Au fost respinse excepțiile privind prematuritatea acțiunii și lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele A.P.A.P.S și Primăria comunei Schitu. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001 și care în temeiul art. 4 au notificat Primăria cu cererea lor de revendicare. S-a mai constatat că bunul revendicat clădire cu destinație de moară cu valț dublu, instalații, accesorii a fost preluată în proprietate de stat în temeiul Legii nr. 119/1948 iar instituția sesizată cu notificarea de către reclamanți nu a răspuns în termenul prevăzut de art. 21 din Legea nr. 10/2001. Instanța a mai constatat că în procedura legii speciale, petiționarul nu este obligat să aștepte rezolvarea modificării peste termenul de 60 zile și că nu s-a dat un răspuns în acest interval.

Pe cale de consecință s-a dispus în temeiul art. 9 alin. (2), art. 10 pct. 8, art. 11, art. 12 alin. (4), art. 18 lit. e) și art. 23 și art. 41 din Legea nr. 10/2001 obligarea primarului să emită dispoziție motivată cuprinzând oferta de despăgubire prin echivalent în limita valorii constatată în urma efectuării expertizei tehnice. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 646 din 20 aprilie 2004 a admis apelul D.G.F.P. Giurgiu a schimbat în parte sentința și a respins ca inadmisibil capătul de cerere pentru stabilirea de despăgubiri de către instanță. Instanța de apel a examinat cauza in perspectiva dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., s-a constatat că instalațiile și utilajele care au fost preluate odată cu imobilul nu fac obiectul reglementărilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 și ca atare nu există obligație de despăgubire.

În respectarea procedurii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 10/2001, oferta de despăgubire trebuie făcută prin decizie sau dispoziție motivată și cu privire la aceasta, petiționarul să-și exprime o opinie. S-a constatat că în cauză nu există o ofertă de despăgubire făcută de primar cu avizul Ministerului Finanțelor conform dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 10/2001, s-a considerat în raport de aceste prevederi, că instanța nu se poate substitui primarului. Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat în termen legal recurs. S-a criticat hotărârea față de împrejurarea că apelul deși nu a fost motivat el a fost admis, înlăturându-se în mod nelegal determinarea valorică. S-a mai criticat aprecierea că bunurile mobile accesorii nu fac parte din patrimoniul supus restituirii conform Legii nr. 10/2001.

În sfârșit s-a mai arătat că D.G.F.P. Giurgiu nu avea calitatea să promoveze în nume propriu, apel, ci numai în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, ceea ce nu rezultă din dosar. Recursul este întemeiat și se va admite pentru următoarele motive: Sentința civilă nr. 237/2003 a Tribunalului Giurgiu a fost atacată cu apel de D.G.F.P. Giurgiu la 2 februarie 2004, cu neobservarea dispozițiilor art. 287 C. proc. civ. Instanța a respins excepția nulității apelului și a analizat cauza făcând aplicarea art. 292 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanța va verifica în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii. Când apelul nu este motivat analiza va purta numai asupra celor invocate în primă instanță conform art. 292 alin. (2) C. proc.

civ. În instanța de fond apelantul nu a formulat nici o întâmpinare nu a ridicat excepții și nici nu a depus concluzii scrise. Cu alte cuvinte nu și-a exprimat nici o opinie în legătură cu pretențiile reclamanților. Cei care au ridicat excepția și au formulat apărări, Primăria și A.P.A.P.S., unul dintre aceștia fiind în final obligat (Primăria) nu au atacat sentința. Constatările instanței de apel se situează așadar din perspectiva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Giurgiu în afara dispozițiilor procedurale. Analiza pe fond cât privește considerarea că instanța nu se poate substitui primăriei se situează și ea în afara cadrului legal prevăzut de Legea nr. 10/2001. Instanța de fond a stabilit în mod legal că prin nesoluționarea în termenul legal a notificării Primăria este în culpă în raport de obligațiile ce-i revin potrivit art. 21 și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Ca urmare, în realizarea controlului judiciar, instanța a restabilit obligațiile ce revin potrivit legii instituției sesizate cu notificarea. Instanța nu s-a substituit nici unei părți obligate de lege să ia măsuri precise ci a exercitat atribuțiile conferite de lege. Constatând că au fost încălcate dispozițiile de drept material și procedural la pronunțarea deciziei în apel se va admite recursul, se va modifica decizia în sensul că se va respinge apelul declarat de D.G.F.P. Giurgiu ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței nr. 237/2003 a Tribunalului Giurgiu. Nu se va reține critica lipsei calității procesuale pasive a Direcției în raport de confirmarea de către partea din proces Ministerul Finanțelor Publice a modului acesteia de reprezentare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții S.M., B.A., M.A. împotriva deciziei civile nr. 646 din 20 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Modifică decizia atacată în sensul că respinge apelul ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2006.