ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8706/2006

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Giurgiu prin sentința

civilă nr. 128 din 14 martie 2005, a admis în parte cererea formulată de

reclamanții P.N. și P.P. în contradictoriu cu pârâții SC R. SA Giurgiu,

A.V.A.S. București și Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință: a

dispus anularea deciziei nr. 50 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S. București;

a obligat pe A.V.A.S. să emită o decizie motivată care să cuprindă acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent, convenite pe bază de negociere, pentru imobilul

naționalizat, moară de mălai, situat în comuna Schitu, județ Giurgiu,

corespunzător valorii imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin decizia nr. 50 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S.,

ulterior chemării în judecată de reclamanți, s-a respins notificarea formulată

de reclamanți la data de 1 iunie 2001 pe considerentul că aceștia nu au depus

acte doveditoare cu privire la imobilul în litigiu revendicat. Că, reclamanții

pe baza probelor administrate în cauză sunt persoane îndreptățite să primească

despăgubiri prin echivalent corespunzător valorii imobilului.

Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 395

din 17 noiembrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă

A.V.A.S., împotriva sentinței civile nr. 128 din 14 martie 2005 pronunțată de

Tribunalul Giurgiu, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P.N. și P.P. și

intimații-pârâți SC R. SA Giurgiu și Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a rețin ut că, reclamanții au depus actele necesare dovedirii dreptului de

proprietate cu privire la imobil, moară de mălai, revendicat, precum și actele

de stare civilă cu care au dovedit că sunt descendenții autoarei P.C. decedată

la 5 februarie 1989. Că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri

reparatorii în calitate de moștenitori ai defunctului proprietar conform art.

3-4 din Legea nr. 10/2001 republicată.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a

declarat recurs A.V.A.S., criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct.

9 C. proc. civ., deoarece:

- În mod greșit instanțele au anulat

decizia nr. 50 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S. București, fără a exista o

notificare din partea reclamanților și fără a se depune de către recurenți

actele necesare dovedirii dreptului de proprietate cu privire la imobilul,

moară de mălai, în litigiu revendicat.

- A.V.A.S. nu mai are competența

legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar propune acordarea

despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și

plată despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituției

competente, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

- Cu privire la competența

Tribunalului Giurgiu de a soluționa contestația, în mod eronat instanța de apel

a apreciat că excepția invocată de A.V.A.S. la fond este relativă, și că a fost

formulată tardiv, deoarece asupra decăderii din dreptul de a invoca excepția

necompetenței teritoriale se putea pronunța doar instanța de fond.

Recursul nu este fondat.

Autoarea P.C., decedată la 5

februarie 1989, mama reclamanților P.N. și P.P. a fost proprietarul morii

țărănești situată în comuna Schitu, județul Giurgiu până în anul 1948 când

imobilul a fost naționalizat, Tabloul de mori Țărănești naționalizate f.16

dosar fond; certificat moștenitor nr. 160 din 30 septembrie 2004, f. 67 dosar

fond.

După anul 1989 moara în litigiu a

intrat în patrimoniul SC R. SA Giurgiu, societatea privatizată în condițiile

art. 27 din Legea nr. 10/2001.

Din punct de vedere juridic situația

reclamanților se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea

10/2001 „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil”, aceștia fiind

persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul art. 3-4 din același act

normativ.

Din petitul acțiunii introductive

rezultă că reclamanții au chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Giurgiu și

A.V.A.S. pentru ca aceștia să fie obligați în solidar să le restituie imobilul,

moară de mălai, situat pe raza comunei Schitu județ Giurgiu.

Faptul că pârâta A.V.A.S. București

a emis decizia nr. 50 din 30 august 2004 după ce a fost chemată în judecată de

reclamanți, aceștia nu au nici o culpă în acest sens.

Reclamanții și-au modificat acțiunea

introductivă solicitând anularea deciziei respective și acordarea de

despăgubiri prin echivalent.

Pârâta A.V.A.S. București în mod

nelegal se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.

21-23 din Legea 10/2001 republicată, de către reclamanți, deoarece procedura

respectivă nu a putut fi înfăptuită din culpa sa, fapt ce a deschis

reclamanților accesul la justiție pentru realizarea intereselor legitime.

Potrivit art. 31 alin. (6) din Legea

nr. 10/2001 republicată, în termen de 60 zile de la data primirii cererii

persoanei îndreptățite, organele de conducere ale instituției publice implicate

în privatizare, prevăzută de art. 27 alin. (2), respectiv ale organizației

cooperatiste prevăzute de art. 27 alin. (4) vor stabili prin decizie sau, după

caz, prin dispoziție motivată valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii

corespunzătoare cuvenite prin negociere.

În raport de dispozițiile textului

de lege mai sus enunțat, pârâta A.V.A.S. are competență în a stabili prin

dispoziție/decizie motivată valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii

corespunzătoare convenite prin negociere, reclamanților.

În conformitate cu art. 26 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau după caz dispoziția motivată de

respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată

de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei

circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității

investite cu soluționarea notificării.

În speță, sediul unității

deținătoare a imobilului în litigiu se află în raza teritorială a Tribunalului

Giurgiu, iar sediul entității investite cu soluționarea notificării se află în

raza teritorială a Tribunalului București și prin urmare, față de obiectul

cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat, oricare din instanțele

menționate anterior este competentă să soluționeze cauza, fie în sensul

restituirii în natură a imobilului de către unitatea deținătoare, fie în sensul

obligării entității care a soluționat notificarea să se conformeze solicitării

reclamanților.

Prin urmare, instanța de apel în mod

corect a statuat că în cauză nu se poate reține competența teritorială

exclusivă a Tribunalului București și că în mod judicios Tribunalul Giurgiu a

respins excepția invocată de pârâta A.V.A.S. București, cu privire la competența

teritorială - de soluționare a cauzei de Tribunalul Giurgiu.

Pentru toate cele reținute, Înalta

Curte constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de

drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință se va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta

A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 395 A din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea

intelectuală, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 octombrie 2006.