ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8706/2006

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Giurgiu prin sentința civilă nr. 128 din 14 martie 2005, a admis în parte cererea formulată de reclamanții P.N. și P.P. în contradictoriu cu pârâții SC R. SA Giurgiu, A.V.A.S. București și Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință: a dispus anularea deciziei nr. 50 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S. București; a obligat pe A.V.A.S. să emită o decizie motivată care să cuprindă acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, convenite pe bază de negociere, pentru imobilul naționalizat, moară de mălai, situat în comuna Schitu, județ Giurgiu, corespunzător valorii imobilului.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin decizia nr. 50 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S., ulterior chemării în judecată de reclamanți, s-a respins notificarea formulată de reclamanți la data de 1 iunie 2001 pe considerentul că aceștia nu au depus acte doveditoare cu privire la imobilul în litigiu revendicat. Că, reclamanții pe baza probelor administrate în cauză sunt persoane îndreptățite să primească despăgubiri prin echivalent corespunzător valorii imobilului. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 395 din 17 noiembrie 2005, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă A.V.A.S., împotriva sentinței civile nr. 128 din 14 martie 2005 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P.N.

și P.P. și intimații-pârâți SC R. SA Giurgiu și Ministerul Finanțelor Publice. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a rețin ut că, reclamanții au depus actele necesare dovedirii dreptului de proprietate cu privire la imobil, moară de mălai, revendicat, precum și actele de stare civilă cu care au dovedit că sunt descendenții autoarei P.C. decedată la 5 februarie 1989. Că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în calitate de moștenitori ai defunctului proprietar conform art. 3-4 din Legea nr. 10/2001 republicată. Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs A.V.A.S., criticând-o ca fiind nelegală, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece: - În mod greșit instanțele au anulat decizia nr. 50 din 30 august 2004 emisă de A.V.A.S.

București, fără a exista o notificare din partea reclamanților și fără a se depune de către recurenți actele necesare dovedirii dreptului de proprietate cu privire la imobilul, moară de mălai, în litigiu revendicat. - A.V.A.S. nu mai are competența legală de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci doar propune acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituției competente, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. - Cu privire la competența Tribunalului Giurgiu de a soluționa contestația, în mod eronat instanța de apel a apreciat că excepția invocată de A.V.A.S. la fond este relativă, și că a fost formulată tardiv, deoarece asupra decăderii din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale se putea pronunța doar instanța de fond.

Recursul nu este fondat. Autoarea P.C., decedată la 5 februarie 1989, mama reclamanților P.N. și P.P. a fost proprietarul morii țărănești situată în comuna Schitu, județul Giurgiu până în anul 1948 când imobilul a fost naționalizat, Tabloul de mori Țărănești naționalizate f.16 dosar fond; certificat moștenitor nr. 160 din 30 septembrie 2004, f. 67 dosar fond. După anul 1989 moara în litigiu a intrat în patrimoniul SC R. SA Giurgiu, societatea privatizată în condițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Din punct de vedere juridic situația reclamanților se încadrează în dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea 10/2001 „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil”, aceștia fiind persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul art. 3-4 din același act normativ.

Din petitul acțiunii introductive rezultă că reclamanții au chemat în judecată pe pârâta SC R. SA Giurgiu și A.V.A.S. pentru ca aceștia să fie obligați în solidar să le restituie imobilul, moară de mălai, situat pe raza comunei Schitu județ Giurgiu. Faptul că pârâta A.V.A.S. București a emis decizia nr. 50 din 30 august 2004 după ce a fost chemată în judecată de reclamanți, aceștia nu au nici o culpă în acest sens. Reclamanții și-au modificat acțiunea introductivă solicitând anularea deciziei respective și acordarea de despăgubiri prin echivalent. Pârâta A.V.A.S. București în mod nelegal se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 21-23 din Legea 10/2001 republicată, de către reclamanți, deoarece procedura respectivă nu a putut fi înfăptuită din culpa sa, fapt ce a deschis reclamanților accesul la justiție pentru realizarea intereselor legitime.

Potrivit art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001 republicată, în termen de 60 zile de la data primirii cererii persoanei îndreptățite, organele de conducere ale instituției publice implicate în privatizare, prevăzută de art. 27 alin. (2), respectiv ale organizației cooperatiste prevăzute de art. 27 alin. (4) vor stabili prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare cuvenite prin negociere. În raport de dispozițiile textului de lege mai sus enunțat, pârâta A.V.A.S. are competență în a stabili prin dispoziție/decizie motivată valoarea și modalitatea măsurilor reparatorii corespunzătoare convenite prin negociere, reclamanților.

În conformitate cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată, decizia sau după caz dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării. În speță, sediul unității deținătoare a imobilului în litigiu se află în raza teritorială a Tribunalului Giurgiu, iar sediul entității investite cu soluționarea notificării se află în raza teritorială a Tribunalului București și prin urmare, față de obiectul cererii de chemare în judecată astfel cum a fost precizat, oricare din instanțele menționate anterior este competentă să soluționeze cauza, fie în sensul restituirii în natură a imobilului de către unitatea deținătoare, fie în sensul obligării entității care a soluționat notificarea să se conformeze solicitării reclamanților.

Prin urmare, instanța de apel în mod corect a statuat că în cauză nu se poate reține competența teritorială exclusivă a Tribunalului București și că în mod judicios Tribunalul Giurgiu a respins excepția invocată de pârâta A.V.A.S. București, cu privire la competența teritorială - de soluționare a cauzei de Tribunalul Giurgiu. Pentru toate cele reținute, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate nu se circumscriu temeiurilor de drept prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și pe cale de consecință se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 395 A din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IX a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2006.