ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2136/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 13 august 2002, la Tribunalul Giurgiu, reclamanții G.B.O., G.C.A., P.E. și S.F. au chemat în judecată pârâta SC R. SA Giugiu solicitând, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a morii țărănești cu valțuri din comuna Găujani, județ Giurgiu și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 121 din 15 iulie 1994, prin care SC R. SA a cumpărat acțiunile privitoare la respectiva moară. În cuprinsul acțiunii s-a arătat că reclamanții sunt moștenitorii foștilor proprietari ai morii și că pârâta SC R. SA, Giurgiu nu a răspuns la notificările ce i-au fost comunicate.

În proces au formulat cereri de intervenție în interes propriu G.P.R., P.V., U.G., U.A. și M.G. solicitând ca, alături de reclamanți să li se acorde măsuri reparatorii cu privire la același imobil. Printr-o acțiune conexă, înregistrată la 29 august 2002, reclamanta S.F. a cerut constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 373 din 15 iulie 1994, prin care A.P.A.P.S. a vândut pârâtei SC R. SA Giurgiu activele morii cu valțuri din comuna Găujani. Soluționând litigiu, Tribunalul Giurgiu, prin sentința civilă nr. 160 din 30 iunie 2004, a admis în parte atât acțiunea principală cât și cererile de intervenție în interes propriu și în consecință, în temeiul art. 32 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 a obligat pârâta A.V.A.S.

să acorde reclamanților și intervenienților acțiuni sau alte măsuri reparatorii în echivalent la valoarea activului net al SNIC G. și C. de 3.849.696 lei la data de 11 iunie 1948, actualizată cu coeficientul de actualizare stabilit de Banca națională a României și indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și Studii Economice. Prin aceeași sentință, Tribunalul Giurgiu a respins acțiunea conexă formulată de reclamanta S.F. și capetele de cerere ale celorlalți reclamanți privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare de acțiuni nr. 373 din 15 iulie 1994 și nr. 121/5 august 1994 încheiate între F.P.S. și A.P.R. SA Giurgiu. De asemenea, tribunalul a respins capătul de cerere formulat de reclamanți și intervenienți având ca obiect restituirea în natură a activului Moara Gătitu și Compania din comuna Găujani.

Acțiunea împotriva Ministerului Finanțelor Publice a fost respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui minister. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 1387 din 12 octombrie 2005, a admis apelul declarat de A.V.A.S. și a schimbat în parte sentința civilă nr. 160/2004 a Tribunalului Giurgiu în sensul că a respins atât acțiunea principală cât și cererile de intervenție privind atât restituirea în natură a imobilului cât și acordarea de despăgubiri. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 8670 din 27 octombrie 2006, a admis recursurile declarate de reclamanții S.F. și G.B.O., de intervenienții U.G., U.A.

și M.G. și de pârâta A.V.A.S., a casat decizia civilă nr. 1387/2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a, și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel. În cuprinsul deciziei, Înalta Curte a motivat că instanța de apel a soluționat doar apelul exercitat de pârâta A.V.A.S., omițând să se pronunțe asupra apelurilor declarate de reclamanți și asupra excepției lipsei calității procesuale active a intervenienților. Rejudecând procesul, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 487 din 29 iunie 2007, a admis apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr. 160/2004 a Tribunalului Giurgiu și în consecință: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.V.A.S.

pe capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului; - a respins excepția pe capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 373/1994 și pe capătul de cerere privind obligația de a soluționa notificarea de acordarea unor despăgubiri; - a înlăturat din dispozitivul sentinței obligația de a acorda acțiuni și măsuri reparatorii în condițiile art. 32 din Legea nr. 10/2001; - a obligat A.V.A.S. să soluționeze notificările și să propună despăgubiri în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată în contradictoriu cu reclamanții și nu intervenienții. Prin aceeași decizie, curtea de apel a respins apelul formulat de reclamanții S.F., P.E. și G.C.A. Împotriva deciziei nr. 487/2007 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, au declarat recurs reclamanta S.F.

și pârâta A.V.A.S. (A.V.A.S.). Reclamanta S.F., prin recursul declarat, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța trebuia să respingă cererea de intervenție formulată de U.G., U.I.A. și M.G., autorul acestora nefiind acționar al morii aflate în litigiu, iar, pe de altă parte, acești intervenienți nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. Pârâta A.V.A.S. și-a întemeiat recursul tot pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând, în esență, că au fost încălcate dispozițiile art. 22 și art. 29 din Legea nr. 10/2001, deoarece nefiind finalizată procedura administrativă prealabilă, acțiunea adresată instanței nu era admisibilă, iar obligațiile A.V.A.S.

se limitează, conform Legii nr. 10/2001, la propunerea de acordare a despăgubirilor. Recursurile declarate nu sunt întemeiate. Moara din comuna Găujani și terenul aferent nu a fost proprietatea unei persoane juridice. Nu au existat acțiuni emise de o persoană juridică privitor la moară, acțiuni care să fi fost achiziționate de persoane fizice. Așa cum rezultă din actul de vânzare nr. 7183 din 27 ianuarie 1937 (fila 6 din dosarul primei instanțe) moara și terenul a fost proprietatea fraților G.R., G.N. și G.M. (autorii celor patru reclamanți și a intervenienților G.P.R. și P.V.) și a lui I.U. (autorul intervenienților U.G., U.A. și M. (fostă U.) G. Drepturi de proprietate cu privire la același imobil au mai avut încă două persoane fizice și anume S.F.

și E.H. Împrejurarea că procesul verbal încheiat la 15 iunie 1948 cu prilejul preluării imobilului (filele 2-5 din dosarul primei instanțe) a fost semnat doar de unul dintre foștii coproprietari nu îndreptățește concluzia că doar acesta avea, până la acea dată, drept de proprietate. Mențiunea făcută în acel proces verbal că imobilul preluat era „industria de moară țărănească”, necoroborată cu alte probe concludente, nu constituie o dovadă că imobilul era proprietatea unei persoane juridice. Intervenienții U.G., U.A. și M.G., în calitate de moștenitori ai fostului coproprietar U.I., sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, alături moștenitorii celorlalți coproprietari, în măsura în care cu toții au comunicat, în termenul prevăzut de lege, notificarea de acordare a acestor măsuri.

Contrar celor susținute prin recursul declarat de reclamanta S.F., intervenienții U.G., U.A. și M.G. au formulat notificare, la data de 11 februarie 2002, cerând restituirea în natură sau despăgubiri bănești pentru cota parte ce li se cuvine din imobil (filele 251-252 din dosarul primei instanțe). Nu este întemeiată nici critica formulată de recurenta pârâtă A.V.A.S. Din dosar rezultă că reclamanții au comunicat notificări pârâtei SC R. SA, Primăriei Găujani și Prefecturii județului Giurgiu. Intervenienții G.P.R. și P.V. au notificat, de asemenea, Prefectura Județului Giurgiu, SC R. SA și A.P.A.P.S. (A.V.A.S.). Așa cum s-a arătat mai sus și intervenienții U.G., M.G. și U.A. au notificat A.V.A.S.

la data de 11 februarie 2002. Pârâta A.V.A.S. avea obligația să se pronunțe, prin decizie motivată, asupra cererilor formulate de persoanele care s-au considerat îndreptățite, obligație ce nu și-a îndeplinit-o, așa încât instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 23 (art. 25 după modificare) din Legea nr. 10/2001 dispunând să fie soluționate notificările. Câtă vreme unitatea notificată nu și-a respectat obligația de a se pronunța, în termenul prevăzut de lege, prin decizie motivată, asupra notificărilor, acțiunea adresată justiției este admisibilă. În mod necontestat, pârâta A.V.A.S. este instituția publică implicată în privatizarea morii. Conform art. 29 din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii în echivalent, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, se propun de către instituția publică, care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea.

Or, prin decizia atacată cu recurs, instanța a aplicat corect prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001, obligând instituția notificată să propună, instituției competente, acordarea de despăgubiri în condițiile legii. Decizia instanței de apel fiind dată cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respinse recursurile exercitate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamanta S.F. și pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 487 din 29 iunie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2008.