ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2136/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13

august 2002, la Tribunalul Giurgiu, reclamanții G.B.O., G.C.A., P.E. și S.F. au

chemat în judecată pârâta SC R. SA Giugiu solicitând, în temeiul Legii nr.

10/2001, restituirea în natură a morii țărănești cu valțuri din comuna Găujani,

județ Giurgiu și constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 121 din 15 iulie 1994, prin care SC R. SA a

cumpărat acțiunile privitoare la respectiva moară.

În cuprinsul acțiunii s-a arătat că

reclamanții sunt moștenitorii foștilor proprietari ai morii și că pârâta SC R.

SA, Giurgiu nu a răspuns la notificările ce i-au fost comunicate.

În proces au formulat cereri de

intervenție în interes propriu G.P.R., P.V., U.G., U.A. și M.G. solicitând ca,

alături de reclamanți să li se acorde măsuri reparatorii cu privire la același

imobil.

Printr-o acțiune conexă,

înregistrată la 29 august 2002, reclamanta S.F. a cerut constatarea nulității

absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 373 din 15 iulie 1994, prin

care A.P.A.P.S. a vândut pârâtei SC R. SA Giurgiu activele morii cu valțuri din

comuna Găujani.

Soluționând litigiu, Tribunalul

Giurgiu, prin sentința civilă nr. 160 din 30 iunie 2004, a admis în parte atât

acțiunea principală cât și cererile de intervenție în interes propriu și în

consecință, în temeiul art. 32 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001 a obligat

pârâta A.V.A.S. să acorde reclamanților și intervenienților acțiuni sau alte

măsuri reparatorii în echivalent la valoarea activului net al SNIC G. și C. de

3.849.696 lei la data de 11 iunie 1948, actualizată cu coeficientul de

actualizare stabilit de Banca națională a României și indicele de inflație

stabilit de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.

Prin aceeași sentință, Tribunalul

Giurgiu a respins acțiunea conexă formulată de reclamanta S.F. și capetele de

cerere ale celorlalți reclamanți privind constatarea nulității absolute a

contractelor de vânzare de acțiuni nr. 373 din 15 iulie 1994 și nr. 121/5

august 1994 încheiate între F.P.S. și A.P.R. SA Giurgiu. De asemenea,

tribunalul a respins capătul de cerere formulat de reclamanți și intervenienți

având ca obiect restituirea în natură a activului Moara Gătitu și Compania din

comuna Găujani. Acțiunea împotriva Ministerului Finanțelor Publice a fost

respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui minister.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 1387 din 12 octombrie 2005, a admis apelul

declarat de A.V.A.S. și a schimbat în parte sentința civilă nr. 160/2004 a

Tribunalului Giurgiu în sensul că a respins atât acțiunea principală cât și

cererile de intervenție privind atât restituirea în natură a imobilului cât și

acordarea de despăgubiri.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 8670 din 27

octombrie 2006, a admis recursurile declarate de reclamanții S.F. și G.B.O., de

intervenienții U.G., U.A. și M.G. și de pârâta A.V.A.S., a casat decizia civilă

nr. 1387/2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a, și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași curte de apel. În cuprinsul deciziei, Înalta Curte a

motivat că instanța de apel a soluționat doar apelul exercitat de pârâta

A.V.A.S., omițând să se pronunțe asupra apelurilor declarate de reclamanți și

asupra excepției lipsei calității procesuale active a intervenienților.

Rejudecând procesul, Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 487 din 29 iunie 2007, a

admis apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței civile nr.

160/2004 a Tribunalului Giurgiu și în consecință:

- a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.V.A.S. pe capătul de cerere privind restituirea în natură

a imobilului;

- a respins excepția pe capătul de

cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 373/1994 și pe

capătul de cerere privind obligația de a soluționa notificarea de acordarea

unor despăgubiri;

- a înlăturat din dispozitivul

sentinței obligația de a acorda acțiuni și măsuri reparatorii în condițiile

art. 32 din Legea nr. 10/2001;

- a obligat A.V.A.S. să soluționeze

notificările și să propună despăgubiri în condițiile art. 29 din Legea nr.

10/2001 republicată în contradictoriu cu reclamanții și nu intervenienții.

Prin aceeași decizie, curtea de apel

a respins apelul formulat de reclamanții S.F., P.E. și G.C.A.

Împotriva deciziei nr. 487/2007 a

Curții de Apel București, secția a IV a civilă, au declarat recurs reclamanta

S.F. și pârâta A.V.A.S. (A.V.A.S.).

Reclamanta S.F., prin recursul

declarat, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând că

decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii, deoarece instanța trebuia să

respingă cererea de intervenție formulată de U.G., U.I.A. și M.G., autorul

acestora nefiind acționar al morii aflate în litigiu, iar, pe de altă parte,

acești intervenienți nu au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.

Pârâta A.V.A.S. și-a întemeiat

recursul tot pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susținând, în

esență, că au fost încălcate dispozițiile art. 22 și art. 29 din Legea nr.

10/2001, deoarece nefiind finalizată procedura administrativă prealabilă,

acțiunea adresată instanței nu era admisibilă, iar obligațiile A.V.A.S. se

limitează, conform Legii nr. 10/2001, la propunerea de acordare a

despăgubirilor.

Recursurile declarate nu sunt

întemeiate.

Moara din comuna Găujani și terenul

aferent nu a fost proprietatea unei persoane juridice. Nu au existat acțiuni

emise de o persoană juridică privitor la moară, acțiuni care să fi fost

achiziționate de persoane fizice. Așa cum rezultă din actul de vânzare nr. 7183

din 27 ianuarie 1937 (fila 6 din dosarul primei instanțe) moara și terenul a

fost proprietatea fraților G.R., G.N. și G.M. (autorii celor patru reclamanți

și a intervenienților G.P.R. și P.V.) și a lui I.U. (autorul intervenienților

U.G., U.A. și M. (fostă U.) G. Drepturi de proprietate cu privire la același

imobil au mai avut încă două persoane fizice și anume S.F. și E.H.

Împrejurarea că procesul verbal

încheiat la 15 iunie 1948 cu prilejul preluării imobilului (filele 2-5 din

dosarul primei instanțe) a fost semnat doar de unul dintre foștii coproprietari

nu îndreptățește concluzia că doar acesta avea, până la acea dată, drept de

proprietate. Mențiunea făcută în acel proces verbal că imobilul preluat era „industria

de moară țărănească”, necoroborată cu alte probe concludente, nu constituie o

dovadă că imobilul era proprietatea unei persoane juridice.

Intervenienții U.G., U.A. și M.G.,

în calitate de moștenitori ai fostului coproprietar U.I., sunt persoane îndreptățite

la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, alături moștenitorii

celorlalți coproprietari, în măsura în care cu toții au comunicat, în termenul

prevăzut de lege, notificarea de acordare a acestor măsuri.

Contrar celor susținute prin

recursul declarat de reclamanta S.F., intervenienții U.G., U.A. și M.G. au

formulat notificare, la data de 11 februarie 2002, cerând restituirea în natură

sau despăgubiri bănești pentru cota parte ce li se cuvine din imobil (filele

251-252 din dosarul primei instanțe).

Nu este întemeiată nici critica

formulată de recurenta pârâtă A.V.A.S.

Din dosar rezultă că reclamanții au

comunicat notificări pârâtei SC R. SA, Primăriei Găujani și Prefecturii

județului Giurgiu. Intervenienții G.P.R. și P.V. au notificat, de asemenea,

Prefectura Județului Giurgiu, SC R. SA și A.P.A.P.S. (A.V.A.S.). Așa cum s-a

arătat mai sus și intervenienții U.G., M.G. și U.A. au notificat A.V.A.S. la

data de 11 februarie 2002.

Pârâta A.V.A.S. avea obligația să se

pronunțe, prin decizie motivată, asupra cererilor formulate de persoanele care

s-au considerat îndreptățite, obligație ce nu și-a îndeplinit-o, așa încât

instanța de apel a aplicat corect prevederile art. 23 (art. 25 după modificare)

din Legea nr. 10/2001 dispunând să fie soluționate notificările.

Câtă vreme unitatea notificată nu

și-a respectat obligația de a se pronunța, în termenul prevăzut de lege, prin

decizie motivată, asupra notificărilor, acțiunea adresată justiției este

admisibilă.

În mod necontestat, pârâta A.V.A.S.

este instituția publică implicată în privatizarea morii.

Conform art. 29 din Legea nr.

10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, măsurile

reparatorii în echivalent, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor

societăți comerciale privatizate, se propun de către instituția publică, care

efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea. Or, prin decizia atacată cu

recurs, instanța a aplicat corect prevederile art. 29 din Legea nr. 10/2001,

obligând instituția notificată să propună, instituției competente, acordarea de

despăgubiri în condițiile legii.

Decizia instanței de apel fiind dată

cu aplicarea corectă a legii, urmează să fie respinse recursurile exercitate în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de reclamanta S.F. și

pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 487 din 29 iunie 2007 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2008.