ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5133/2005

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

La data de 31 iulie 2002, reclamanta P.C.D.

a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, în contradictoriu cu

Primăria comunei Gogoșari, Prefectura județului Giurgiu, A.P.A.P.S., Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice și SC R. SA Giurgiu, instanța de

judecată să dispună obligarea pârâtelor la restituirea în natură a imobilului,

moară și terenului aferent, în suprafață de 14.438 mp, situat în comuna Gogoșari,

fostă proprietate a defuncților P.P. și P.A., preluate abuziv de stat în baza

Decretului nr. 92/1950.

În motivarea cererii, reclamanta a

invocat calitatea sa de moștenitoare testamentară a defunctei P.A. și

împrejurarea că bunurile menționate au făcut parte din patrimoniul acesteia din

urmă.

În drept, reclamanta a invocat

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Ulterior acțiunea a fost completată de

către reclamantă, la data de 17 octombrie 2002, referindu-se și la măsuri

reparatorii, prin echivalent.

De asemenea, reclamanta a completat

acțiunea în sensul de a se constata nulitatea absolută a actelor de dobândire a

imobilului în litigiu de către SC R. SA, ce provin de la un neproprietar, moara

fiind folosită pentru nevoile familiei și, prin urmare, neîncadrându-se în

dispozițiile Decretului nr. 92/1950.

În cauză au fost efectuate expertize

tehnice: evaluatoare și topografice.

Prin sentința nr. 235 din 26 noiembrie

2003, Tribunalul Giurgiu a admis în parte acțiunea civilă, astfel cum a fost

completată și:

- a respins cererea de constatare a

nulității contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 373 din 15 iulie

1994 încheiat între SC R. SA și Fondul Proprietății de Stat, precum și

contractul nr. 121 din 5 august 1994 încheiat între SC R. SA și FPP OLTENIA;

- a obligat pârâta SC R. SA să

restituie în natură reclamantei imobilul proprietatea autorilor acesteia,

situat în comuna Gogoșari, județul Giurgiu, compus din teren în suprafață de

1243 mp și clădiri, conform raportului de expertiză I.N.;

- a obligat Primăria comunei

Gogoșari să restituie în natură reclamantei diferența de teren din imediata

vecinătate a morii, respectiv 1155 mp, conform aceluiași raport de expertiză;                          -

a omologat rapoartele de expertiză întocmite de experții T.R., Ș.I. și I.N.;                         -

a obligat pârâta A.P.A.P.S. să emită o decizie motivată în temeiul căreia

reclamanta să primească acțiuni în valoare de 1.403.227.559 lei de la

societățile tranzacționate;

- a luat act că reclamanta nu a

solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că dreptul de proprietate ale defunctului P.P. pentru

bunurile revendicate de reclamantă este dovedit cu actele depuse de către

aceasta la dosar, cu referire la actul de înscriere a firmei defunctului,

tablou cu morile existente în județul Vlașca eliberat de Arhivele Naționale,

tablou-inventar întocmit de Primăria Vlașca și inventarul terenurilor

aparținând Primăriei Gogoșari, județul Vlașca.

Din actele depuse la dosarul cauzei

rezultă naționalizarea bunurilor în anul 1948, anterior apariției Decretului

nr. 92/1950, fără a se putea stabili actul normativ care a stat la baza

naționalizării.

Ca atare, titlul statului nu este

dovedit.

Drept urmare, situația de fapt

expusă atrage incidența în cauză dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) teza II

din Legea nr. 10/2001.

În fine, reclamanta a făcut dovada

calității de unic moștenitor a defunctei P.A., soția supraviețuitoare a

defunctului P.P., coproprietară a imobilului abuziv naționalizat.

Împotriva hotărârii primei instanțe

au declarat apel pârâții SC R. SA Giurgiu și A.V.A.S., critici privind

inadmisibilitatea acțiunii, greșita aplicare a legii, acordarea prin hotărârea

pronunțată a ceea ce nu s-a cerut, încălcarea formelor de procedură, cu

referire la necomunicarea raportului de expertiză, lipsa dovezii privind

dreptul de proprietate al autorilor reclamantei.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 1834 din 28 septembrie 2004, a admis apelurile și

a schimbat în tot hotărârea atacată, în sensul că a admis excepția lipsei

calității procesuale a reclamantei și a respins acțiunea completată, ca fiind

făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

control judiciar a reținut că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că

P.A. avea calitatea de coproprietară a bunurilor menționate, aplicabil fiind

regimul matrimonial al separației de bunuri.

Drept urmare, deși moștenitoare a

defunctei P.A., reclamanta nu a făcut dovada că este îndreptățită la măsurile reparatorii

ce au aparținut defunctului P.P.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

reclamanta P.C.D. a declarat recurs, invocând greșita aplicare a legii.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

Nu sunt contestate în cauză calitatea de

titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor menționate a defunctului P.P.,

preluate de stat fără titlu.

Totodată, nu este contestată calitatea

reclamantei de unică moștenitoare a defunctei P.A., soția supraviețuitoare a

defunctului P.P., fostă B.

Din certificatul de căsătorie seria Cg

nr. 343220 rezultă reînregistrarea căsătoriei numiților P.P. și B.A., la data

de 21 noiembrie 1956, sub nr. 2234 al Primăriei comunei Gogoșari.

Or, potrivit art. 4 alin. (2) din Decretul

nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei și a Decretului

privitor la persoanele fizice și persoanele juridice „Bunurile ce soții au la

data intrării în vigoare a Codului Familiei devin comune sau proprii, potrivit

dispozițiilor acestui cod”.

Potrivit art. 30 alin. (1) C. fam. „bunurile

dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt de la data

dobândirii lor, bunuri comune ale soților”.

Așadar, în temeiul acestor norme,

bunurile menționate au avut caracter de bunuri comune ale soților P.P. și A.

Prin art. 1 lit. d) din Legea nr. 319/1944

pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor s-a stabilit că „în lipsa

rudelor mai sus arătate, soțul supraviețuitor moștenește averea întreagă”.

Prin urmare, în calitatea sa de soție

supraviețuitoare P.A. a devenit titulară a dreptului de proprietate asupra

tuturor bunurilor ce fac obiectul prezentei acțiuni în revendicare.

În consecință, reclamanta, ca

moștenitoare necontestată a defunctei P.A. este îndreptățită la măsurile reparatorii

prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Ca atare, dispunând în sensul respingerii

acțiunii motivat de faptul că reclamanta nu și-a legitimat vocația procesuală,

instanța de control a pronunțat o hotărâre nelegală, supusă cazului de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Din examinarea actelor dosarului rezultă

că prima instanță s-a pronunțat în limitele sesizării, cu aplicarea

dispozițiilor de drept substanțial incidente, iar expertizele au fost efectuate

cu respectarea dispozițiilor legii procesual civile, criticile formulate de

pârâții-apelanți constatându-se a fi neîntemeiate.

În consecință, pentru considerentele ce

preced, Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea atacată în sensul că

va respinge apelurile declarate de pârâții menționați împotriva hotărârii

primei instanțe, pe care o va menține.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de P.C.D. împotriva

deciziei civile nr. 1834 din 28 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția

a IV-a civilă.

Modifică decizia în sensul că respinge ca

nefondate apelurile declarate de pârâții SC R. SA Giurgiu și A.V.A.S. împotriva

sentinței civile nr. 235/2003 a Tribunalului Giurgiu.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13

iunie 2005.