ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3562/2006

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :

La data de 8 mai 2002, reclamanții

P.M. și C.D. au chemat în judecată în calitate de pârâți pe SC P. SA cu sediul

în Giurgiu, A.P.A.P.S. și S.I.F. Oltenia SA solicitând constatarea nulității

absolute a actelor de înstrăinare încheiate de pârâți cu privire la imobilul

situat în Giurgiu, ce reprezintă o moară cu anexe și teren aferent, imobil

expropriat abuziv prin Legea nr. 119/1948 din proprietatea tatălui

reclamanților, P.M.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin sentința nr. 864 din 10 iunie 2002 a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Giurgiu în a cărei rază de

jurisdicție este situat imobilul și în raport de valoarea acestuia care se

situa sub 2 miliarde lei.

Prin sentința civilă nr. 3267 din 17

septembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Giurgiu s-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu întrucât reclamantul P.M.

a precizat că solicită prin acțiune și restituirea în natură a imobilului

pentru care a formulat notificare conform Legii nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie

1989.

Tribunalul Giurgiu prin sentința

civilă nr. 26 din 24 martie 2003 a respins ca nefondată acțiunea reclamanților

P.M. și C.D. în contradictoriu cu A.P.A.P.S., SC P. SA și S.I.F. Oltenia SA.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că imobilul în litigiu (moară și teren în suprafață de 3739 mp) situat

în Giurgiu a aparținut în indiviziune autorului reclamanților P.M. și numitului

P.B. și a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948 fiind preluat de stat cu

titlu valabil întrucât moara se încadra în prevederile art. 1 pct. 50 din lege.

S-a considerat că actul de cesiune

nr. 11/C/1/1997 prin care F.P.S. a cesionat un număr de 90.084 acțiuni

nominative pe cale le deținea la SC P. SA Giurgiu, nu este nul deoarece s-a

încheiat în procesul de reorganizare a societăților comerciale conform Legii

nr. 15/1990 ce prevedea că bunurile aflate în patrimoniul societăților

comerciale sunt proprietatea acestora. Or, la data cesionării acțiunilor

imobilul în litigiu se afla în patrimoniul pârâtei SC P. SA Giurgiu conform

certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor MOJ

nr. 0352 din 28 ianuarie 1998 eliberat de Ministerul Agriculturii și

Alimentației.

Faptul că prin adresa nr. 103/744

din 12 martie 1997 comunicată reclamantului P.M. se precizează că pachetul de

40% din acțiuni va fi pus în vânzare de către F.P.S. numai după soluționarea

litigiului, nu atrage nulitatea absolută a actului de cesiune, act ce nu

privește imobilul care era deja în proprietatea pârâtei SC P. SA Giurgiu

conform Legii nr. 115/1990.

Apelul declarat de reclamanții P.M.

și C.D. împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr.

504/A din 3 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă.

S-a constatat că în mod judicios

instanța de fond a considerat legal actul de cesiune de acțiuni încheiat în

procesul de privatizare cu respectarea Legilor nr. 58/1991 și nr. 55/1995 ce nu

pot fi ignorate, câtă vreme actul nu privește imobilul în litigiu.

De asemenea, s-a considerat că

preluarea imobilului de către stat s-a făcut cu titlu valabil conform art. 1

pct. 50 din legea nr. 119/1948 și atâta timp cât bunul nu poate fi restituit în

natură, sunt incidente cauzei dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ce dau

dreptul moștenitorilor proprietarului la măsuri reparatorii prin echivalent.

În termenul prevăzut de art. 301 C.

proc. civ., în contra acestei decizii au declarat recurs reclamanții P.M. și

C.D. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4, 8, 9, 10 și 11

C. proc. civ.

Recurenții susțin că hotărârea

instanței de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea

legii atunci când s-a considerat că imobilul în litigiu a fost preluat cu titlu

valabil de către stat, în contextul în care preluarea nesocotește dispozițiile

Constituției din anul 1948, prevederile art. 480, art. 481 C. civ.

Astfel, actul de cesiune încheiat de

pârâte îi sunt aplicabile dispozițiile art. 46 alin. (1) și (3) din Legea nr.

10/2001 întrucât toate actele normative prin care „s-a comis jaful unei

proprietăți private” nu creează un drept de proprietate în spiritul Codului

civil în patrimoniul unei societăți.

Totodată, se arată că instanța de

apel a încălcat Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

protocoalelor adiționale referitoare la dreptul la un proces echitabil,

apărarea dreptului de proprietate și nediscriminarea părților din proces.

Recurenții menționează că instanța a

ignorat modalitățile de dobândire și exercitare a dreptului de proprietate așa

cum sunt prevăzute în Codul civil și nu a avut în vedere că toate actele

ulterioare naționalizării imobilului în litigiu sunt lovite de nulitate, situație

în care se impunea restituirea în natură a acestuia.

Printr-o altă critică se afirmă că

instanța de apel și-a depășit atribuțiile jurisdicționale când a statuat că nu

trebuie să ia act de faptele penale săvârșite de pârâți care au obținut un

credit ce a fost garantat cu imobilul proprietatea recurenților.

Mai mult, instanța de apel a greșit

atunci când a constatat că imobilul nu poate fi restituit în natură, deși

există, și că sunt aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 ce

prevăd vocația foștilor proprietari la despăgubiri iluzorii oferite de stat. În

acest fel, s-a încălcat principiul restituirii în natură a imobilelor preluate

abuziv de stat căruia legiuitorul i-a dat prevalență prin Legea nr. 10/2001.

De asemenea, recurenții mai susțin

că instanța de apel a refuzat să constate că actul de carte funciară este

viciat de neconformitatea cu Codul civil iar menționarea în C.F. au unor acte

normative care nu pot prevala Constituției și Codului civil nu sunt de natură

să ateste un drept de proprietate legal în favoarea pârâtei SC P. SA.

Recursul declarat este fondat numai

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În cauză, este incontestabil că

imobilul din Giurgiu compus din moară și teren aferent situat în strada B. nr.

3 a fost naționalizat prin Legea nr. 119/1948 de la autorul recurenților.

Această preluare a imobilului de către stat este abuzivă așa cum prevede art. 2

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.

Atât art. 1 cât și art. 7 din Legea

nr. 10/2001 prevăd că, de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie

în natură chiar și atunci când acestea sunt deținute de persoanele juridice

menționate în art. 21 a aceluiași act normativ.

Excepția de la acest principiu, a

fost prevăzute de legiuitor în art. 27 din lege și se referea la imobilele

preluate cu titlu valabil de către stat și evidențiate în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale.

Cauza de față, a fost judecată în

apel anterior modificărilor aduse Legii nr. 10/2001 din Legea nr. 247/2005.

Întrucât, pe planul dreptului

intertemporal, modificările aduse Legii nr. 10/2001 sunt obligatorii și de

imediată aplicare, mai ales că prin conținut diferă esențial de vechile

reglementări se impune pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție,

admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Instanța de trimitere, pentru a

stabili dispozițiile legale incidente cauzei în forma modificată (art. 21 sau

art. 29) va completa probatoriul în sensul clarificării statutului intimatei SC

P. SA. Giurgiu ce are ca succesor pe intimata SC V.P. SA, respectiv dacă este o

societate privatizată integral precum și depunerea anexelor la contractul de

cesiune de acțiuni, câtă vreme prin adresa de la fila 12 (dosar nr. 3615/2002

Tribunalul București) intimata S.I.F. Oltenia SA i-a comunicat recurentului că

patrimoniul societății a fost inclus de F.P.S. în procesul de regularizare a

cotelor de capital cu S.I.F. Oltenia. Se impune a se verifica dacă odată cu

cesiunea de acțiuni s-au transmis și active către intimata SC P. SA. Giurgiu și

în ce măsură este legală această modalitate de dobândire a proprietății

activelor printre care este posibil să figureze și imobilul în litigiu.

În raport de cele expuse, devine

inutilă analiza celorlalte motive de casare.

Așa fiind, Înalta Curte va admite

recursul reclamanților, va casa decizia pronunțată de instanța de apel și va

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții P.M. și

C.D. împotriva deciziei nr. 504/A din 3 noiembrie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă, pe care o casează și trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2006.