ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.11.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9335/2005

HOTĂRÂRE
17.11.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9335/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față:

Urmare

a deciziei civile nr. 191 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă, prin care s-a admis apelul pârâtei SC M. SA și s-a schimbat sentința

nr. 246 din 8 aprilie 2002 a Tribunalului Olt, cu reținerea cauzei spre

rejudecare pentru probe, s-a pronunțat de către aceeași instanță, la 20 iunie 2003,

decizia atacată în cauza de față.

Astfel,

prin decizia nr. 153/2003, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a admis în

parte acțiunea reclamanților C.S., F.S., N.A., P.V., R.C. și R.O. și a obligat

pe pârâta SC M. SA să restituie reclamanților moara cu anexele și instalațiile

aferente ca și terenul în suprafață de 1626 mp, dar a și respins ca

inadmisibilă cererea privind constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare pe acțiuni.

Pentru

aceasta instanța de apel, la abordarea fondului, a reținut că imobilul, preluat

de la autorul reclamanților, există în prezent în natură, iar principiul

consacrat de Legea nr. 10/2001 este acela al restituirii în natură dacă

imobilul există.

S-a

avut în vedere că pentru îmbunătățiri și adăugiri aduse imobilului nu s-a

formulat cerere reconvențională, iar, cu privire la înstrăinare, pârâta a

primit un capital în acțiuni și nu bunul imobil; mai mult, s-a ținut cont că

înstrăinarea a fost efectuată în perioada demersurilor reclamanților, cunoscute

de pârâtă pentru recuperarea acestuia.

S-a

mai apreciat că în procedura instituită de Legea nr. 10/2001, contractul de

vânzare-cumpărare nu poate fi nul, mai cu seamă că nu au fost efectuate probe

în acest sens.

Împotriva

susnumitei decizii a instanței de apel, pronunțate la rejudecarea fondului, a

formulat recurs SC M. SA, care, invocând pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., a

susținut că nu s-a înțeles asupra modului de funcționare a unei societăți

comerciale pe acțiuni în sensul Legii nr. 31/1990. Arată că acest act normativ

indică existența unei legături indisolubile între capitalul social, respectiv

pachetul pe acțiuni și patrimoniul social, anume bunurile pentru a se garanta

acțiunile societății tocmai prin existența patrimoniului social și a bunurilor

conform art. 20 din Legea nr. 15/1990.

Deliberând,

recursul se privește întemeiat pentru simplul fapt că în baza art. 27 din Legea

nr. 10/2001 (articol așa cum a existat anterior modificării, dar în vigoare la

momentul privatizării pârâtei), pentru imobilul preluat cu titlu valabil,

evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii

prin echivalent în modalitățile prevăzute de lege.

În

speță moara cu anexele și terenul aferent au fost preluate cu titlu, în prezent

persoana deținătoare fiind pârâta care, ca societate comercială legal

privatizată, are în patrimoniul său acest bun imobiliar în sensul art. 20 din

Legea nr. 15/1990.

Or,

în recursul de față este inadmisibil a statua altfel asupra situației de fapt

deplin stabilite, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 314 C. proc. civ.,

situație la care va face o aplicare corectă a temeiul textului art. 27 din

Legea nr. 10/2001, așa cum acest articol a ființat la momentul privatizării

pârâtei, ca societate comercială pe acțiuni.

De

aceea, fiind preluat cu titlu, pentru imobilul în litigiu intimații reclamanți,

ca persoane îndreptățite, au dreptul, ca măsură reparatorie, la despăgubiri și

nu la restituirea în natură a imobilului preluat legal, cu titlu în procesul

privatizării de către recurenta pârâtă.

Așadar,

fiind în condiția prevăzută de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., se va admite

recursul, în limitele criticate și potrivit argumentelor prezentate mai sus cu

privire la corecta aplicare a legii în cazul cererii în restituire.

Admite recursul declarat de pârâta

SC M. SA împotriva

deciziei nr. 153 din 20 iunie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Casează

în parte decizia atacată și, păstrând celelalte dispoziții, respinge ca

nefondat capătul de cerere din acțiunea reclamanților C.C., F.S., N.A., P.V., R.C.

și R.O. având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în comuna

Obârșia Nouă, județul Olt, compus din teren în suprafață de 1626 mp și moară cu

anexe și instalații.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2562/2003
fost preluat abuziv, potrivit art.2 din Legea nr.10/2001, iar titlul opus de actualul deținător, pârâtul G.C.– actul de vânzare-cumpărare din 11 mai 2001 -, este nul absolut în conformitate cu art.46 al.2 din Legea nr.10/2001, ambele părți
ÎCCJ 2005-01-20
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 343/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 430 din 31 octombrie 2002, Tribunalul Dolj a respins cererea formulată de reclamantul B.C. împotriva pârâtei SC A. R. SA. Pentru a
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82659)
la F.P.S. – conform art.46,47 din Legea nr.10/2001. Prin sentința civilă nr.232/12 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt, s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.8921/11.05.2001, a fost obliga
ÎCCJ 2009-11-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8908/2009
se regăsește în nicio listă anexă la actul normativ menționat. La data de 4 februarie 2004, reclamantul a depus la dosar o precizare, prin care a solicitat ca, în situația în care se va constata că restituirea în natură nu este posibilă, pâ
ÎCCJ 2007-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 312/2007
Legii nr. 10/2001. Totodată, reclamanții au susținut că pârâta nu deține nici un titlu de proprietate cu privire la imobilul în litigiu, contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DJ/D16 din 1 septembrie 1999 neputându-i conferi un asem
Sursă