ÎCCJ, decizie (scj.ro #82659)

Restituirea în natură a imobilului naționalizat și

ulterior privatizat

Restituirea în natură a imobilului nu

este posibilă câtă vreme, pe cale de judecată, nu a fost desființat, prin

constatarea nulității, actul de privatizare a bunului în discuție, conform

art.46 din Legea nr.10/2001.

Secția

civilă, decizia nr.2562 din 13 iunie 2003

Reclamanta E.G. a chemat în judecată  S.C. Oltul S.A. Slatina și pe

pârâtul G.C.M. pentru  a fi obligată să restituie imobilul – moară

țărănească  împreună cu terenul aferent de 2110 mp, precizate în acțiune.

Acțiunea a fost completată, solicitându-se a se constata nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr.8921/11.05.2001 încheiat între S.C. Oltul

S.A. și pârâtul G.C.M.

Pârâtul G.C.M.a solicitat chemarea în garanție a S.C. Oltul S.A. și A.P.A.P.S.

pentru ca, în situația în care va cădea în pretenții, să fie despăgubit, iar

prin cerere reconvențională a solicitat ca, pentru ipoteza admiterii acțiunii,

S.C. Oltul S.A. să-i restituie prețul actualizat cu indicele de inflație și

recunoașterea în favoarea sa a unui drept de retenție. Totodată a susținut că

acțiunea este prematură, impunându-se soluționarea separată a acțiunii în

anularea sau constatarea nulității actelor juridice încheiate în cadrul

procesului de privatizare, prin care S.C. Oltul S.A. a cumpărat pachetul

majoritar de acțiuni de la F.P.S. – conform art.46,47 din Legea nr.10/2001.

Prin sentința civilă nr.232/12 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt, s-a admis

acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

nr.8921/11.05.2001, a fost obligat pârâtul G.C.M. să restituie reclamantei

moara și terenul în suprafață de 2118 mp.

S-a admis în parte cererea de chemare în garanție și cererea reconvențională a

pârâtului G.C.M. și a fost obligată pârâta S.C. Oltul S.A. Slatina, la

restituirea prețului, actualizat la data executării hotărârii.

S-a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea dreptului de retenție;

s-a respins excepția privnd prematuritatea acțiunii; s-a respins ca

neîntemeiată cererea de chemare în garanție a  A.P.A.P.S. București.

S-a reținut că imobilul a fost preluat abuziv, potrivit art.2 din Legea

nr.10/2001, iar titlul opus de actualul deținător, pârâtul G.C.M. – actul de

vânzare-cumpărare din 11 mai 2001 -, este nul absolut în conformitate cu art.46

al.2 din Legea nr.10/2001, ambele părți contractante fiind de rea credință în

raport cu data încheierii actului, când era intrată în vigoare Legea

nr.10/2001.

Curtea de Apel Craiova – secția civilă, prin decizia nr.63 din 8 mai 2002, a

admis apelurile formulate de pârâtul G.C.M. și pârâta S.C. Oltul S.A. Slatina,

și a respins acțiunea și cererile reconvenționale sau de chemare în garanție

formulate de pârâți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, măsura

naționalizării fiind aplicată corect în raport de prevederile Legii nr.119/1948

și caracteristicile tehnice ale morii.

Ulterior, imobilul a fost inclus în patrimoniul pârâtei S.C. Oltul S.A. –

societate comercială complet privatizată, în cauză fiind aplicabile prevederile

art.27 din Legea nr.10/2001, conform cărora persoana îndreptățită are dreptul

doar la măsuri reparatorii prin echivalent, imobilul fiind vândut de către stat

în cursul activității de privatizare. Cum S.C. Oltul S.A. era proprietarul

valabil, a putut transmite proprietatea, prin vânzare-cumpărare, pârâtului

G.C.M., contractul respectiv fiind valabil încheiat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, considerând-o

netemeinică și nelegală, susținând că instanța de apel a reținut greșit că

imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, prin aplicarea

corectă a Legii nr.119/1948, și aceasta, întrucât, chiar în această ipoteză,

Legea nr.10/2001 – prin art.2 al.1 lit.a stabilește ca fiind abuzivă preluarea.

Ca atare, imobilul trebuia retrocedat.

Pe de altă parte, conform situației de fapt reale, moara în litigiu nu avea

caracter industrial (pentru a putea intra sub incidența Legii nr.119/1948), ci

era o simplă moară țărănească, în raport de capacitatea de prelucrare.

Ca atare, imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, situație în care,

potrivit art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare,

inclusiv cele din cadrul procesului de privatizare, sunt lovite de nulitate

absolută, pârâții fiind, de altfel, și de rea credință la încheierea

contractului de vânzare cumpărare.

Recursul nu este întemeiat.

Este adevărat că potrivit  art.2 lit.a din Legea nr.10/2001 – imobilele

apar ca preluate abuziv de către stat, inclusiv pentru ipoteza în care bunul

respectiv a trecut în proprietatea statului urmare aplicării Legii de

naționalizare nr.119/1948 – cazul în speță – și că, într-o astfel de situație,

imobilele se restituie, de regulă în natură,  aceasta însă, în condițiile

Legii respective.

Potrivit Normelor Metodologice de aplicare unitrară a legii nr.10/2001,

aprobate prin Hotărârea de Guvern nr.498/2003, preluările de imobile efectuate

în baza Legii nr.119/1948, sunt prezumate  ca fiind  făcute cu titlu

valabil. Din acest punct de vedere, prin probele administrate reclamanta nu a

răsturnat această prezumție, așa încât considerentul, avut în vedere de

instanța de apel, sub acest aspect, apare ca fiind corect, incidente fiind

deci, așa cum s-a reținut, prevederile art.27 din Legea nr.10/2001, după care,

pentru imobilele preluate astfel, evidențiate în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale,  persoana

îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.

Or, în cauză, esențial, prin hotărârea atacată s-a avut în vedrere tocmai

împrejurarea că imobilul s-a aflat legal în proprietatea pârâtei S.C. Oltul

S.A., privatizată conform contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.38 și

39/13.01.1998 și O.T./6/03.03.1999, determinantă fiind, în cauză, legalitatea

convenției de privatizare.

O asemenea chestiune nu a format însă obiect de judecată, reclamanta

neformulînd un capăt de cerere în acest sens. Acțiunea introductivă de instanță

a fost completată numai în ce privește nulitatea actului de vânzare-cumpărare

încheiat între S.C. Oltul S.A. și pârâtul  G.C.M.

În atare situație, câtă vreme, pe cale de judecată, nu a fost desființat prin

constatarea nulității, actul de privatizare, legal instanța de apel a reținut

și valabilitatea actului de vânzare-cumpărare atacat, ca și imposibilitatea de

restituire în natură a imobilului.

Că este așa, sunt de reținut și prevederile art.46 din Legea nr.10/2001 din

care rezultă, pentru ipoteza restituirii în natură, necesitatea desființării

actelor juridice de înstrăinare, inclusiv a celor făcute în cadrul procesului

de privatizare și aceasta chiar în situația în care au ca obiect imobile preluate

fără titlu valabil.

Cum, în speță, o asemenea judecată nu a avut loc, în ce privește actele

juridice încheiate în cadrul procesului de privatizare, prezenta acțiune nu

putea fi admisă.

Față de cele arătate, în temeiul art.312 C.proc.civ., recursul a fost respins.