ÎCCJ, decizie (scj.ro #82269)

Imobil preluat de stat în baza Legii nr . 119/1948 și trecut, prin vânzare– cumpărare de acțiuni, în anul 1997, la o societate comercială privatizată. Cuprins pe materii . Drept civil. Drepturi reale. Dreptul de proprietate. Imobil naționalizat prin Legea nr . 119/1948 și ulterior, transmis prin vânzare – cumpărare de acțiuni și în temeiul Legii nr . 15/1990 în proprietatea unei societăți comerciale privatizată. Cerere de restituire. Notificarea deținătorului imobilului. Obligația deținătorului de a răspunde la notificare. Contestație la decizia/dispoziția deținătorului. Index alfabetic. Drept civil . - Imobil naționalizat - Cerere de restituire( a imobilului naționalizat ). - Notificarea deționătorului imobilului.

- Obligațiile deținătorului imobilului. - Decizia/dispoziția deținătorului imobilului. Legea nr . 10/2001, republicată: art . 21(fost art . 20), art . 25 alin. (1)(fost art . 23 alin. 1), art . 26 alin. 1( fost art . 24). Imobilul preluat în mod abuziv de stat, dar cu repsectarea cerințelor Legii nr . 119/1948 - la care se referă art . 2 alin. 1 lit . a din Legea nr . 10/2001 și pct . 2.1 din Normele Metodologice aprobate prin H. G. nr . 498/2003- instituie prezumția relativă potrivit căreia predarea s-a făcut cu titlu valabil. Restituirea în natură a imobilului (o moară cu terenul aferent) nu mai este posibilă dacă a suferit modificări substanțiale – moara fiind electrificată, utilajele înlocuite cu altele noi, iar clădirea renovată în totalitate.

Obligația de a răspunde la notificarea adresată de persoana îndreptățită revine societății comerciale deținătoare, în patrimoniul căreia se află imobilul, care nu trebuie să se limiteze, când este cazul, a respinge cererea de restituire în natură a imobilului, ci are obligația de a face ofertă de acordare a măsurilor reparatorii conform Legii nr . 10/2001 – republicată : art . 21(fost art . 20), art . 25 alin. (1) (fost art . 23 alin. 1), art . 26 alin. 1 ( fost art . 24). Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr . 3188 din 20 aprilie 2005. Examinându-se recursul reclamanților C.I.

și S.I., temeinicia și legalitatea deciziei civile nr . 116/2003 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a respins apelul declarat, de aceleași părți, împotriva sentinței civile nr . 72/2002 a Tribunalului Olt , s-au reținut următoarele: Reclamanții au chemat inițial în judecată SC Oltul SA pentru a fi obligată la restituirea în natură a unei mori de mălai și făină, a construcției acestor mori și a terenului aferent, inclusiv utilajele morii – bunuri situate în comuna Movileni Olt . La cererea pârâtei, a fost chemat în garanție APAPS – motivat de faptul că imobilele au fost înstrăinate de acesta prin contractele de vânzare-cumpărare, ale acțiunilor, nr . 38 și 39/1997. Pe parcursul soluționării cauzei la instanța de fond au fost introduși în cauză: Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Olt și Ministerul Agriculturii și Alimentației – Agenția Domeniilor statului.

Prima instanță a respins corect ca neîntemeiată acțiunea, întrucât situația de fapt și de drept a imobilului revendicat nu făcea posibilă restituirea în natură a morii de mălai și făină, utilajele, construcțiile și terenul aferent deținute. În temeiul Legii nr.119/1948 – moara, cu utilajele, construcțiile și terenul aferent au fost naționalizate și apoi trecute în administrarea SC Oltul SA Slatina – care, în temeiul Legii nr . 15/1990 le-a dobândit în proprietate. Societatea Oltul s-a privatizat în baza contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni nr.38 și 39/1997. Corect instanțele au respins cererea de chemare în garanție, deoarece procesul de privatizare are ca obiect vânzarea de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale și nu acțiunile societăților comerciale în care sunt incluse imobilele la care face referire Legea nr . 10/2001.

Posibilitatea și competența de a dispune restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor revendicate, în temeiul Legii nr . 10/2001, revine, în exclusivitate, societății deținătoare – proprietara imobilelor și nu APAPS-ului care administrează doar acțiunile în numele statului. Conform art . 20 din Legea nr . 10/2001, imobilele – terenuri și construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de o altă persoană juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite în natură prin decizia sau, după caz, prin dispoziția motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare.

Dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, potrivit art . 24 din lege, deținătorul imobilului este obligat ca prin decizie sau dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art . 23 alin. 1 să facă persoanei îndreptățite oferta de restituire prin echivalent corespunzător valorii imobilului. În speță, notificarea formulată de reclamanți în baza Legii nr . 10/2001 a fost corect înaintată SC Oltul SA Slatina, atâta vreme cât aceasta este unitatea deținătoare a imobilului revendicat, evidențiat în patrimoniul acesteia. Adresa nr . 1944 din 12 octombrie 2001 emisă de Societatea Oltul deși din punct de vedere formal nu are caracterul unei decizii sau dispoziții - este motivată și transpare clar din conținutul său că deținătorul imobilului nu este de acord cu restituirea acestuia în natură.

Imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu respectarea cerințelor prevăzute de Legea nr . 119/1948 la care se referă art . 2 alin.. 1 litera „a” din Legea nr . 10/2001 și punctul 2.1 din normele metodologice de aplicare a Legii nr . 10/2001 aprobate prin HG nr . 498/2003 – instituie prezumția potrivit căreia preluările de imobile efectuate în baza Legii nr . 119/1948 au fost făcute cu titlu valabil. Probele administrate de petiționari nu au fost în măsură să înlăture această prezumție, expertiza tehnică evidențiind cu prisosință – în considerarea dotărilor tehnice, că moara era sistematică și nu țărănească – ceea ce atrăgea incidența Legii nr . 119/1948. Aceeași situație rezultă și din procesul-verbal de preluare în care s-a reținut că de la Caracostea Constantin s-a preluat o moară țărănească cu un valț pentru porumb și alta sistematică cu 2 valțuri.

În mod obiectiv restituirea în natură a imobilului nu mai este posibilă deoarece moara în discuție a suferit modificări substanțiale – fiind electrificată, utilajele fiind înlocuite cu altele noi iar clădirea morii renovată în totalitate. Față de această situație, corect instanța de fond și aceea de apel, făcând o justă interpretare și aplicare a Legii nr . 10/2001 au reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri, restituirea în natură neputând fi dispusă. Ceea ce s-a omis din dispoziția SC Oltul de restituire prin echivalent și deci măsurile pe care instanța de fond și apel erau ținute să le dispună – este efectuarea ofertei de restituire la care reclamanții erau îndreptățiți – potrivit art . 24 din Legea nr . 10/2001.

Din acest punct de vedere recursurile reclamanților sunt întemeiate, impunându-se casarea deciziei și sentinței și pe fond obligarea SC Oltul SA Slatina – de a emite oferta de acordare a măsurilor reparatorii. În conformitate cu prevederile Legii nr . 10/2001 – Agenția Domeniilor Statului, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Statul Român și Consiliul Local Movileni nu sunt deținătoare a bunurilor revendicate astfel că în mod corect acțiunea în privința acestora a fost respinsă. Pentru considerentele expuse, s-au admis recursurile, s-au casat hotărârile pronunțate de tribunal și curtea de apel și, pe fond, pârâta S.C. Oltul S.A.Slatina a fost obligată să emită oferta de acordare a măsurilor reparatorii.