ÎCCJ, decizie (scj.ro #82269)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82269) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil preluat de stat în baza Legii
nr
.
119/1948 și trecut, prin vânzare– cumpărare de acțiuni, în
anul 1997, la o societate comercială privatizată.
Cuprins pe materii
. Drept civil. Drepturi reale. Dreptul de proprietate.
Imobil naționalizat prin Legea
nr
. 119/1948
și ulterior, transmis prin vânzare – cumpărare de acțiuni
și în temeiul Legii
nr
. 15/1990 în
proprietatea unei societăți comerciale privatizată. Cerere de
restituire. Notificarea deținătorului imobilului.
Obligația deținătorului de a răspunde la notificare.
Contestație la decizia/dispoziția deținătorului.
Index alfabetic. Drept civil
.
-
Imobil naționalizat
-
Cerere de restituire( a imobilului naționalizat ).
-
Notificarea
deționătorului
imobilului.
-
Obligațiile deținătorului imobilului.
-
Decizia/dispoziția deținătorului
imobilului.
Legea
nr
.
10/2001, republicată:
art
. 21(fost
art
. 20),
art
. 25 alin. (1)(fost
art
. 23 alin. 1),
art
. 26 alin.
1( fost
art
. 24).
Imobilul preluat în mod abuziv de stat,
dar cu
repsectarea
cerințelor Legii
nr
. 119/1948 - la care se referă
art
. 2 alin. 1
lit
. a din Legea
nr
. 10/2001 și
pct
. 2.1 din
Normele Metodologice aprobate prin H. G.
nr
.
498/2003- instituie prezumția relativă potrivit căreia predarea
s-a făcut cu titlu valabil.
Restituirea în natură a imobilului
(o moară cu terenul aferent) nu mai este posibilă dacă a suferit
modificări substanțiale – moara fiind electrificată, utilajele
înlocuite cu altele noi, iar clădirea renovată în totalitate.
Obligația de a răspunde la
notificarea adresată de persoana îndreptățită revine
societății comerciale deținătoare, în patrimoniul
căreia se află imobilul, care nu trebuie să se limiteze, când
este cazul, a respinge cererea de restituire în natură a imobilului, ci
are obligația de a face ofertă de acordare a măsurilor
reparatorii conform Legii
nr
. 10/2001 –
republicată :
art
. 21(fost
art
. 20),
art
. 25 alin. (1) (fost
art
. 23 alin. 1),
art
. 26
alin. 1 ( fost
art
. 24).
Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate
intelectuală, decizia
nr
. 3188 din 20 aprilie
2005.
Examinându-se recursul reclamanților C.I.
și S.I., temeinicia și legalitatea deciziei civile
nr
. 116/2003 a Curții de Apel Craiova, prin care s-a
respins apelul declarat, de aceleași părți, împotriva
sentinței civile
nr
. 72/2002 a Tribunalului
Olt
, s-au reținut următoarele:
Reclamanții au chemat inițial în
judecată SC
Oltul
SA pentru a fi obligată
la restituirea în natură a unei mori de mălai și
făină, a construcției acestor mori și a terenului aferent,
inclusiv utilajele morii – bunuri situate în comuna
Movileni
Olt
. La cererea pârâtei, a fost chemat în
garanție APAPS – motivat de faptul că imobilele au fost
înstrăinate de acesta prin contractele de vânzare-cumpărare, ale
acțiunilor,
nr
. 38 și 39/1997.
Pe parcursul soluționării cauzei la
instanța de fond au fost introduși în cauză: Statul Român prin
Ministerul Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor
Publice și Controlului Financiar de Stat
Olt
și Ministerul Agriculturii și Alimentației – Agenția
Domeniilor statului.
Prima instanță a respins corect ca
neîntemeiată acțiunea, întrucât situația de fapt și de
drept a imobilului revendicat nu făcea posibilă restituirea în
natură a morii de mălai și făină, utilajele,
construcțiile și terenul aferent deținute.
În temeiul Legii nr.119/1948 – moara, cu
utilajele, construcțiile și terenul aferent au fost
naționalizate și apoi trecute în administrarea SC
Oltul
SA Slatina – care, în temeiul Legii
nr
. 15/1990 le-a
dobândit în proprietate. Societatea
Oltul
s-a
privatizat în baza contractelor de vânzare-cumpărare acțiuni
nr.38 și 39/1997. Corect instanțele au respins cererea de chemare în
garanție, deoarece procesul de privatizare are ca obiect vânzarea de
acțiuni deținute de stat la societățile comerciale și
nu acțiunile societăților comerciale în care sunt incluse imobilele
la care face referire Legea
nr
. 10/2001.
Posibilitatea și competența de a
dispune restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor
revendicate, în temeiul Legii
nr
. 10/2001,
revine, în exclusivitate, societății deținătoare –
proprietara imobilelor și nu
APAPS-ului
care
administrează doar acțiunile în numele statului.
Conform
art
. 20 din
Legea
nr
. 10/2001, imobilele – terenuri și
construcții preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care
sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie
autonomă, o societate sau companie națională, o societate
comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice
centrale sau locale este acționar sau asociat majoritar, de o
organizație cooperatistă sau de o altă persoană
juridică, vor fi restituite persoanei îndreptățite în
natură prin decizia sau, după caz, prin dispoziția motivată
a organelor de conducere ale unității deținătoare.
Dacă restituirea în natură nu este
aprobată sau nu este posibilă, după caz, potrivit
art
. 24 din lege, deținătorul imobilului este
obligat ca prin decizie sau dispoziție motivată, în termenul
prevăzut de
art
. 23 alin. 1 să facă
persoanei îndreptățite oferta de restituire prin echivalent
corespunzător valorii imobilului.
În speță, notificarea formulată
de reclamanți în baza Legii
nr
. 10/2001 a fost
corect înaintată SC
Oltul
SA Slatina, atâta
vreme cât aceasta este unitatea deținătoare a imobilului revendicat,
evidențiat în patrimoniul acesteia. Adresa
nr
.
1944 din 12 octombrie 2001 emisă de Societatea
Oltul
deși din punct de vedere formal nu are caracterul unei decizii sau
dispoziții - este motivată și transpare clar din
conținutul său că deținătorul imobilului nu este de
acord cu restituirea acestuia în natură.
Imobilul în litigiu a fost preluat de stat cu
respectarea cerințelor prevăzute de Legea
nr
.
119/1948 la care se referă
art
. 2 alin.. 1
litera „a” din Legea
nr
. 10/2001 și punctul 2.1
din normele metodologice de aplicare a Legii
nr
.
10/2001 aprobate prin HG
nr
. 498/2003 – instituie
prezumția potrivit căreia preluările de imobile efectuate în
baza Legii
nr
. 119/1948 au fost făcute cu titlu
valabil.
Probele administrate de petiționari nu au
fost în măsură să înlăture această prezumție,
expertiza tehnică evidențiind cu prisosință – în
considerarea dotărilor tehnice, că moara era sistematică și
nu țărănească – ceea ce atrăgea incidența Legii
nr
. 119/1948. Aceeași situație rezultă
și din procesul-verbal de preluare în care s-a reținut că de la
Caracostea
Constantin
s-a preluat
o moară țărănească cu un valț pentru porumb
și alta sistematică cu 2 valțuri.
În mod obiectiv restituirea în natură a
imobilului nu mai este posibilă deoarece moara în discuție a suferit
modificări substanțiale – fiind electrificată, utilajele fiind
înlocuite cu altele noi iar clădirea morii renovată în totalitate.
Față de această situație,
corect instanța de fond și aceea de apel, făcând o justă
interpretare și aplicare a Legii
nr
. 10/2001 au
reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la
despăgubiri, restituirea în natură
neputând
fi dispusă.
Ceea ce s-a omis din dispoziția SC
Oltul
de restituire prin echivalent și deci
măsurile pe care instanța de fond și apel erau ținute
să le dispună – este efectuarea ofertei de restituire la care
reclamanții erau îndreptățiți – potrivit
art
. 24 din Legea
nr
. 10/2001.
Din acest punct de vedere recursurile
reclamanților sunt întemeiate, impunându-se casarea deciziei și
sentinței și pe fond obligarea SC
Oltul
SA
Slatina – de a emite oferta de acordare a măsurilor reparatorii.
În conformitate cu prevederile Legii
nr
. 10/2001 – Agenția Domeniilor Statului, Ministerul
Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, Statul Român
și Consiliul Local
Movileni
nu sunt
deținătoare a bunurilor revendicate astfel că în mod corect
acțiunea în privința acestora a fost respinsă.
Pentru considerentele expuse, s-au admis
recursurile, s-au casat hotărârile pronunțate de tribunal și
curtea de apel și, pe fond, pârâta S.C.
Oltul
S.A.Slatina
a fost obligată să emită oferta
de acordare a măsurilor reparatorii.