ÎCCJ, Decizia nr. 269/2002

Proprietate/moară naționalizată prin Legea nr. 119/1948. Cerere de restiuire în natură adresată societății comerciale privatizate, deținătoare a imobilului. Cuprins pe materii . Drept civil. Dreptul de proprietate. Moară naționalizată prin Legea nr. 119/1948. Cerere de restituire în natură a imobilului adresată societății comerciale privatizată, deținătoare a bunului. Index alfabetic . Drept civil. - Proprietate naționalizată - Restituire. Cerere adresată societății comerciale privatizată.

Legea nr. 10/2001: art. 20 și art. 27 Conform art. 20 din Legea nr. 10/2001, societatea comercială deținătoare este obligată să restituie în natură imobilul – moară - chiar dacă bunul este evidențiat în patrimoniul său prin privaizare cu respectarea dispozițiilor legale, dar imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, prin neacordarea despăgubirilor la care aveau dreptul proprietarii deposedați, conform art.11 din Legea nr. 119/1948, neîndeplinindu-se, deci, condițiile restrictive, reglementate prin art. 27 din prima lege citată, pentru măsuri reparatorii în echivalent. Î.C.C.J., secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6461 din 18 noiembrie 2004. Curtea de apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 194 din 24 noiembrie 2003, a respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 354 din 25 aprilie 2003 a Tribunalului Timiș, prin care pârâta-apelantă S.C.”M.”- S.A.

a fost obligată să restituie în natură, un imobil prealuat în mod abuziv, prin naționalizare, din patrimoniul autorului reclamanților. Prin recursul declarat, pârâta a reinterat apărarea făcută la instanța de fond și la cea de apel, susținând, în esență, că, fiind o societatea comercială privatizată, reclamanții sunt îndreptățiți la o măsură reparatorie în echivalent, conform art. 27 din Legea nr. 10/2001 – în care scop se pot adresa cu notificare instituției publice prin care s-a efectuat privatizarea (cum a prevăzut în decizia nr. 269/2002, comunicată reclamanților, dar anulată de instanță), fiind, deci, ilegal obligată a restitui în natură imobilul (moară cu aburi). Recursul nu este fondat.

Conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în situația în care imobilul, preluat cu titlu valabil, este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, notificarea se adresează instituției publice implicate în procesul de privatizare în raza căreia este sau era situat imobilul. Prin urmare, aplicabilitatea art. 27 este condiționată de îndeplinirea cumulativă a 2 elemente: - preluarea proprietății cu titlu valabil; - faptul evidențierii în patrimoniul unei societăți privatizate cu respectarea dispozițiilor legale. În ipoteza în care se constată că doar una dintre aceste condiții a fost îndeplinită, procedura aplicării măsurilor reparatorii este guvernată de dispozițiile art. 20 din lege, deoarece art. 27 este de strictă interpretare.

În cauza de față, este necontestat faptul că unitatea deținătoare este unitate privatizată, făcând obiectul unor proceduri de privatizare îndeplinite cu respectarea actelor normative în vigoare, respectiv a Legii nr. 58/1991. În sensul art. 27 din Legea nr. 10/2001, nu este necesar ca imobilul în sine să fi făcut obiectul actelor juridice încheiate pe parcursul procedurii privatizării, ci ca unitatea în patrimoniul căreia se află să fi fost privatizată conform cerințelor legale. Acesta este motivul pentru care susținerea instanței de apel în sensul că imobilul a fost dobândit de pârâtă în baza art. 20 din Legea nr. 15/1990, iar nu în cadrul procesului de privatizare, nu este întemeiată sub aspectul înlăturării aplicabilității articolului 27 din lege.

În schimb, este judicioasă constatarea instanței de apel în sensul că imobilul a fost preluat în proprietatea statului fără titlu valabil. Astfel, conform art. 11 din Legea nr. 119/1948 - prin care s-a naționalizat imobilul în discuție - statul era obligat să acorde despăgubiri proprietarilor și acționarilor întreprinderilor naționalizate. Faptul că, în cauză, nu s-a făcut dovada că foștii proprietari ar fi beneficiat de despăgubirile prevăzute prin lege, conduce la concluzia că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului fără un titlu valabil. De altfel, pârâta invocă pentru prima dată, în cadrul procedurii parcurse, această apărare, deși prin precizările la acțiune, depuse la Tribunalul Timiș, reclamanții au arătat că nu au fost acordate despăgubiri, aspect ce face ca preluarea să nu fi avut loc cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, nefiind vorba despre un imobil preluat cu titlu valabil, art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu este incident, chiar dacă bunul se află în evidențele unității deținătoare, privatizate conform cerințelor legale. Pe cale de consecință, notificarea reclamanților trebuia să parcurgă procedura instituită de dispozițiile art. 20 și 21 din Legea nr. 10/2001, sesizând unitatea deținătoare, lucru care s-a și întâmplat, iar măsura reparatorie, la care aceștia aveau dreptul, a fost corect stabilită de instanțe ca fiind aceea a restituirii în natură a construcției. Pentru aceste considerente, recursul a fost respins ca nefondat.