ÎCCJ, Decizia nr. 269/2002

Proprietate/moară

naționalizată prin Legea nr. 119/1948. Cerere de restiuire în natură adresată societății

comerciale privatizate, deținătoare a imobilului.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Dreptul de proprietate. Moară naționalizată

prin Legea nr. 119/1948. Cerere de restituire în natură a imobilului adresată

societății comerciale privatizată, deținătoare a bunului.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Proprietate naționalizată

-

Restituire. Cerere adresată societății comerciale privatizată.

Legea nr. 10/2001: art. 20 și art. 27

Conform art. 20 din Legea nr. 10/2001, societatea comercială deținătoare

este obligată să restituie în natură imobilul – moară - chiar dacă bunul este

evidențiat în patrimoniul său prin privaizare cu respectarea dispozițiilor

legale, dar imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, prin neacordarea

despăgubirilor la care aveau dreptul proprietarii deposedați, conform art.11

din Legea nr. 119/1948, neîndeplinindu-se, deci, condițiile restrictive,

reglementate prin art. 27 din prima lege citată, pentru măsuri reparatorii în

echivalent.

Î.C.C.J.,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 6461 din 18 noiembrie

2004.

Curtea de apel Timișoara, secția civilă, prin decizia nr. 194 din 24 noiembrie

2003, a respins apelul declarat împotriva sentinței civile  nr. 354 din 25

aprilie 2003 a Tribunalului Timiș, prin care pârâta-apelantă S.C.”M.”- S.A. a

fost obligată să restituie în natură, un imobil prealuat în mod abuziv, prin

naționalizare, din patrimoniul autorului reclamanților.

Prin recursul declarat, pârâta a reinterat apărarea făcută la

instanța de fond și la cea de apel, susținând, în esență, că, fiind o

societatea comercială privatizată, reclamanții sunt îndreptățiți la o măsură

reparatorie în echivalent, conform art. 27 din Legea nr. 10/2001 – în care scop

se pot adresa cu notificare instituției publice prin care s-a efectuat

privatizarea (cum a prevăzut în decizia nr. 269/2002, comunicată reclamanților,

dar anulată de instanță), fiind, deci, ilegal obligată a restitui în natură

imobilul (moară cu aburi).

Recursul nu este fondat.

Conform dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001, în situația în care

imobilul, preluat cu titlu valabil, este evidențiat în patrimoniul unei

societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale,

notificarea se adresează instituției publice implicate în procesul de

privatizare în raza căreia este sau era situat imobilul.

Prin urmare, aplicabilitatea art. 27 este condiționată de îndeplinirea

cumulativă a 2 elemente:

-

preluarea proprietății cu titlu valabil;

-

faptul evidențierii în patrimoniul unei societăți privatizate cu

respectarea dispozițiilor legale.

În ipoteza în care se constată că doar una dintre aceste

condiții a fost îndeplinită, procedura aplicării măsurilor reparatorii este

guvernată de dispozițiile art.  20 din lege, deoarece art.  27 este

de strictă interpretare.

În cauza de față, este necontestat faptul că unitatea

deținătoare este unitate privatizată, făcând obiectul unor proceduri de privatizare

îndeplinite cu respectarea actelor normative în vigoare, respectiv a Legii nr.

58/1991.

În sensul art. 27 din Legea nr. 10/2001, nu este necesar ca

imobilul în sine să fi făcut obiectul actelor juridice încheiate pe parcursul

procedurii privatizării, ci ca unitatea în patrimoniul căreia se află să fi

fost privatizată conform cerințelor legale.

Acesta este motivul pentru care susținerea instanței de apel în

sensul că imobilul a fost dobândit de pârâtă în baza art. 20 din

Legea          nr. 15/1990, iar nu

în cadrul procesului de privatizare, nu este întemeiată sub aspectul

înlăturării aplicabilității articolului 27 din lege.

În schimb, este judicioasă constatarea instanței de apel în

sensul că imobilul a fost preluat în proprietatea statului fără titlu valabil.

Astfel, conform art. 11 din Legea nr. 119/1948

- prin care s-a naționalizat imobilul în discuție -  statul era obligat să

acorde despăgubiri proprietarilor și acționarilor întreprinderilor

naționalizate.

Faptul că, în cauză, nu s-a făcut dovada că

foștii proprietari ar fi beneficiat de despăgubirile prevăzute prin lege,

conduce la concluzia că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului

fără un titlu valabil. De altfel, pârâta invocă pentru prima dată, în cadrul

procedurii parcurse, această apărare, deși prin precizările la acțiune, depuse

la Tribunalul Timiș, reclamanții au arătat că nu au fost acordate despăgubiri,

aspect ce face ca preluarea să nu fi avut loc cu respectarea dispozițiilor

legale.

Prin urmare, nefiind vorba despre un imobil

preluat cu titlu valabil, art. 27 din Legea nr. 10/2001 nu este incident, chiar

dacă bunul se află în evidențele unității deținătoare, privatizate conform

cerințelor legale.

Pe cale de consecință, notificarea

reclamanților trebuia să parcurgă procedura instituită de dispozițiile art. 20

și 21 din Legea nr. 10/2001, sesizând unitatea deținătoare, lucru care s-a și

întâmplat, iar măsura reparatorie, la care aceștia aveau dreptul, a fost corect

stabilită de instanțe ca fiind aceea a restituirii în natură a construcției.

Pentru aceste considerente, recursul a fost

respins ca nefondat.