ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 928/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 928/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Asociația Națională a
Agențiilor de Turism din România împotriva deciziei nr.316 din 1 august
2002 a Președintelui Consiliului Concurenței.
La
apelul nominal s-a prezentat Consiliul Concurenței prin consilierul
juridic A.P., lipsind Asociația Națională a Agențiilor de
Turism din România.
Procedura
completă.
Consilierul
juridic A.P. a solicitat anularea recursului ca netimbrat, având în vedere
că deși recurenta a fost citată cu mențiunea
timbrării, nu a îndeplinit această obligație legală.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată la 10 septembrie 2002, Asociația
Națională a Agențiilor de Turism din România a formulat recurs
împotriva deciziei nr.316 din 1 august 2002 a Președintelui Consiliului
Concurenței prin care s-a admis doar în parte plângerea formulată de
recurentă împotriva deciziei nr.269 din 10 iulie 2002 a Comisiei
Consiliului Concurenței, stabilindu-se cuantumul amenzii aplicate A.N.A.T.
( în baza deciziei nr.188 din 30 mai 2002 pentru încălcarea dispozițiilor
art.5 alin.1 lit.a și g din Legea nr.21/1996 emisă de Plenul
Consiliului Concurenței), în sumă de 215.000.000 lei și a
solicitat anularea acestei decizii ca fiind total nelegală și
netemeinică și în subsidiar anularea și a deciziei nr.269 din 10
iulie 2002.
În motivarea
recursului, s-a susținut că decizia nr.316/2002 nu a răspuns
motivului nr.1 care a fost invocat în plângerea formulată împotriva
deciziei nr.269/2002, că al doilea motiv invocat în plângere referitor la
cuantificarea greșită a amenzii prin stabilirea unui procent din suma
totalizată de A.N.A.T. din cotizațiile plătite de
societățile de turism membre, nu a fost combătut prin decizia
nr.316/2002 prin argumente legale, că decizia a cărei anulare se
solicită nu a luat în considerare nici faptul că în cazul în care, în
mod ipotetic, s-ar presupune că aceste cotizații echivalează cu
cifra de afaceri despre care Legea nr.21/1996 amintește, atunci amenda
este total nelegală, deoarece ar deveni aplicabil art.8 din lege,
consecința fiind că A.N.A.T. nu trebuia să fie
sancționată cu săvârșirea vreunei contravenții.
În prealabil, se constată însă că cererea nu a
fost legal timbrată.
Conform
dispozițiilor art.3 lit.m și cele ale art.11 alin.1 din Legea
nr.146/1997 cum au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr.34/2001
privind taxele judiciare de timbru, astfel cum au fost actualizate prin
Hotărârea Guvernului nr.752/1999, recursul declarat în cauză trebuia
timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 300.000 lei, iar în baza
Ordonanței Guvernului nr.32/1995 cu timbru judiciar în valoare de 3.000 lei.
În
cauză, recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxele
de timbru aferente recursului ( fila 52 din dosar), dar acesta nu și-a
îndeplinit respectiva obligație.
Prin
urmare, se impune aplicarea dispozițiilor art.9 alin.2 din Ordonanța
Guvernului nr.32/1995, coroborate cu cele ale art. 20 alin.3 din Legea
nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art.30 alin.5 din
Ordinul nr.2214/1997 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea
Legii nr.146/1997, potrivit cărora neîndeplinirea obligației de
plată până la termenul stabilit se sancționează cu
anularea cererii.
În
consecință, urmează a se anula recursul în cauză ca
netimbrat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează
recursul declarat de Asociația Națională a Agențiilor de
Turism din România împotriva deciziei nr.316 din 1 august 2002 a
Președintelui Consiliului Concurenței, ca netimbrat
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 7 martie 2003.