ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2721/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

SC R.A.I. SA București, în

contradictoriu cu Consiliul Concurenței, a solicitat anularea deciziei Plenului

Consiliului Concurenței nr. 188/2002 și suspendarea executării ei.

Prin decizia atacată s-a reținut că

Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România (A.N.A.T.) și SC

R.A.I.SA se fac vinovate de încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a)

și g) din Legea concurenței nr. 21/1996, prin încheierea unei înțelegeri în

urma căreia A.N.A.T a stabilit, în numele membrilor săi, comisioanele aplicate

pentru polițele de asigurare în caz de insolvabilitate și/sau faliment a

agenției de turism, conferind în felul acesta, societății R.A.I., pentru marea

majoritate a membrilor A.N.A.T., calitatea de asigurător al agențiilor de

turism, în detrimentul celorlalte societăți de asigurare.

În temeiul art. 50 lit. a) din Legea

concurenței nr. 21/1996 s-a luat măsura aplicării amenzii de către Comisia

Consiliului Concurenței, ce va stabili cuantumul amenzii pe baza criteriilor

revăzute în art. 57 din lege.

Reclamanta susține că nu sunt

întrunite cerințele art. 5 alin. (1) lit. a) și g) din Legea nr. 21/1996, că

decizia este nelegală, pentru că are la bază o prezumție simplă, ori conform

legii trebuie dovedită intenția, iar cota de piață a fost calculată greșit.

Se solicită suspendarea executării

deciziei, deoarece s-a dispus prin art. 6 din decizie, publicarea ei în

Monitorul Oficial al României, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, a

contenciosului administrativ.

Cererea reclamantei privitoare la

suspendarea vremelnică, fără somație sau trecerea vreunui termen a executării

deciziei nr. 188/2002, până la soluționarea acțiunii în anulare a acesteia, a

fost soluționată prin respingere, nefiind întrunite cerințele art. 9 din Legea

nr. 29/1990, prin încheierea de ședință din 17 iulie 2002.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința nr. 883 din 2 octombrie 2002 , a

respins ca nefondată acțiunea, reținând legalitatea deciziei contestate.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, SC R.A.I. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și, în

fond, admiterea acțiunii.

Reclamanta-recurentă arată că

soluția a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu sunt întrunite

cerințele art. 5 alin. (1) lit. a) și g) din Legea nr. 21/1996, respectiv nu a

existat o inechitate a condițiilor comerciale și o fixare concertată a

prețurilor de vânzare-cumpărare a tarifelor, nu s-a produs eliminarea de pe

piață a altor concurenți, nu s-a limitat sau împiedicat accesul pe piață

relevantă a altor agenți economici, nu a existat o înțelegere de a nu se

cumpăra/vinde către anumiți agenți economici.

Subliniază că recomandarea A.N.A.T.

este opțională și în concordanță cu scopul legal al asociației; de altfel

A.N.A.T. - ul reprezintă un segment redus al pieței relevante.

Decizia este legală, pentru că are

la bază o prezumție simplă, or, conform legii trebuia dovedită intenția (art.

1203 C. civ.).

În ce privește cota de piață, a fost

calculată greșit la 30,26%, în realitate fiind de 10,08%.

Recursul este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că la 2

februarie 2001, S.A.R. A. SA a înaintat plângere la Consiliul Concurenței în

care arată că întâmpină dificultăți în demararea negocierilor pentru încheierea

de polițe de asigurare cu agențiile de turism, membre ale A.N.A.T., deoarece

între A.N.A.T. și reclamanta-recurentă R.A.I. SA s-a încheiat o convenție care

conferă R.A.I. SA, calitatea de unic asigurător al agențiilor de turism, membre

A.N.A.T., pentru cazurile de insolvabilitate și/sau faliment al agențiilor de

turism.

În urma finalizării investigației

dispuse de Președintele Consiliului Concurenței, în baza art. 46 alin. (1) din

Legea nr. 21/1996, s-a constatat că prin adresa nr. 1013 din 20 decembrie 2000,

A.N.A.T. a transmis membrilor săi că se pot încheia polițe de asigurare în caz

de faliment și/sau insolvabilitate financiară, cu una sau mai multe societăți

de asigurare, dar Consiliul de Administrație al A.N.A.T. hotărâse pe 13 decembrie

2000, să recomande tuturor membrilor asociației să încheie un contract de

polița de asigurare cu R.A.I. SA și chiar dacă acestea încheiaseră un contract

de poliță de asigurare cu alte companii, se recomandă să se încheie o alta și

cu R.A.I. SA.

Înțelegerea încheiată și semnată,

prevedea nivelul comisioanelor care urmau a fi aplicate pentru polița de

asigurare a agenției de turism în caz de insolvabilitate sau faliment, cu

mențiunea că se vor aplica numai membrilor A.N.A.T.

Consiliul Concurenței, prin decizia

nr. 188 din 30 mai 2002 a reținut că A.N.A.T. și R.A.I. SA,

reclamanta-recurentă, se fac vinovate de încălcarea dispozițiilor art. 5 alin.

(1) lit. a) și g) din Legea Concurenței nr. 21/1996 și s-a luat măsura

aplicării amenzii pe baza prevederilor art. 57 din lege.

Dispozițiile art. 5 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 21/1996 interzic înțelegerile monopoliste având ca obiect:

„fixarea concertată în mod direct sau indirect a prețurilor de vânzare sau

cumpărare a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor sau a oricăror alte condiții

comerciale inechitabile”, iar lit. g) a aceluiași articol, interzice

înțelegerile care au ca efect „eliminarea de pe piață a altor concurenți,

limitarea sau împiedicarea accesului pe piață și a libertății exercitării

concurenței de către alți agenți economici, precum și înțelegerile de a nu

cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiți agenți economici fără o

justificare rezonabilă”.

În speță, înțelegerea încheiată

între R.A.I. SA și A.N.A.T., în urma căreia au fost stabilite comisioanele

aplicate pentru polițele de asigurare în caz de insolvabilitate și/sau faliment

a agențiilor de turism, este o practică anticoncurențială interzisă, fiind

săvârșită în forma fixării concertate a tarifelor, respectiv a nivelului

comisioanelor.

Înțelegerea a fost pusă în practică

în perioada 1 ianuarie 2001 – 1 august 2001, or, în acest interval R.A.I. SA a

avut calitatea de asigurator al agențiilor de turism pentru marea majoritate a

membrilor A.N.A.T., în detrimentul celorlalte societăți de asigurare, agreate

de Ministerul Turismului (23 de societăți), conform adresei nr. 926 din 17

aprilie 2001.

Prin înțelegere anticoncurențială

dintre reclamanta-recurentă și A.N.A.T., s-a urmărit practicarea unor

comisioane unice numai față de membrii A.N.A.T., precum și încheierea polițelor

de asigurare pentru cazurile de insolvabilitate și/sau faliment a agențiilor de

turism, numai cu R.A.I. SA.

Împrejurarea că reclamanta a aplicat

aceleași cotații de primă față de toate agențiile de turism, fie că erau sau nu

membre A.N.A.T., nu înlătură efectul înțelegerii: restrângerea, împiedicarea

sau denaturarea concurenței.

Susținerea că recomandarea A.N.A.T.,

din Adresa nr. 1013 din 20 decembrie 2000, nu a avut caracter de

obligativitate, în mod justificat a fost respinsă de instanță.

Din comportamentul agențiilor de

turism, membre A.N.A.T., a rezultat că aceasta a fost percepută de către membri

ca fiind mai mult o obligație impusă prin hotărâre a Consiliului de

Administrație al A.N.A.T., întrucât în actul constitutiv A.N.A.T. se

condiționează menținerea calității de membru A.N.A.T., de respectarea

deciziilor Consiliului de Administrație; practic la 30 septembrie 2001,

reclamanta încheiase un număr de 200 de polițe de asigurare pentru cazurile

insolvabile și/sau faliment, reprezentând 30,26% din totalul de polițe de

asigurare încheiate de principalele societăți de asigurare.

Recurenta a mai susținut că nu poate

fi sancționată, pentru că nu s-au produs efecte concrete, ca urmare a

activității desfășurate.

Susținerea nu poate fi primită,

întrucât prevede existența practicării ilegale, care are ca obiect sau poate

avea (fără să existe efecte) restrângerea, împiedicarea sau denaturarea

concurenței.

Nici motivul de recurs potrivit

căruia, la stabilirea pieței relevante a fost avut în vedere de Consiliul

Concurenței numai un segment de piață prin raportare doar la agențiile membre

A.N.A.T., nu poate fi primit.

Piața relevantă este piața

asigurării turiștilor în cazul insolvabilității și/sau falimentului agenției de

turism.

La pagina 11 din Raportul de

investigație, întocmit de experții Consiliului Concurenței, se arată procedeul

folosit. Astfel, s-a luat în considerare totalul polițelor (661 de polițe)

încheiate de societățile de asigurare nu numai cu membrii A.N.A.T. (510

membri), cei cu toate agențiile de turism licențiate (1985 de agenții de turism

licențiate).

Înțelegerea expresă semnată de

reclamanta-recurentă și A.N.A.T., precum și „recomandarea” A.N.A.T. constituie

probe directe în dovedirea săvârșirii practicii anticoncurențiale de către

reclamanta-recurentă.

În consecință, soluția instanței de

respingere a acțiunii, este temeinică și legală.

Având în vedere inexistența unor

motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu,

conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în

baza art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC R.A.I. SA București, împotriva sentinței civile nr. 883 din 22

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2003.