ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2721/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: SC R.A.I. SA București, în contradictoriu cu Consiliul Concurenței, a solicitat anularea deciziei Plenului Consiliului Concurenței nr. 188/2002 și suspendarea executării ei. Prin decizia atacată s-a reținut că Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România (A.N.A.T.) și SC R.A.I.SA se fac vinovate de încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) și g) din Legea concurenței nr. 21/1996, prin încheierea unei înțelegeri în urma căreia A.N.A.T a stabilit, în numele membrilor săi, comisioanele aplicate pentru polițele de asigurare în caz de insolvabilitate și/sau faliment a agenției de turism, conferind în felul acesta, societății R.A.I., pentru marea majoritate a membrilor A.N.A.T., calitatea de asigurător al agențiilor de turism, în detrimentul celorlalte societăți de asigurare.

În temeiul art. 50 lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996 s-a luat măsura aplicării amenzii de către Comisia Consiliului Concurenței, ce va stabili cuantumul amenzii pe baza criteriilor revăzute în art. 57 din lege. Reclamanta susține că nu sunt întrunite cerințele art. 5 alin. (1) lit. a) și g) din Legea nr. 21/1996, că decizia este nelegală, pentru că are la bază o prezumție simplă, ori conform legii trebuie dovedită intenția, iar cota de piață a fost calculată greșit. Se solicită suspendarea executării deciziei, deoarece s-a dispus prin art. 6 din decizie, publicarea ei în Monitorul Oficial al României, în baza art. 9 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.

Cererea reclamantei privitoare la suspendarea vremelnică, fără somație sau trecerea vreunui termen a executării deciziei nr. 188/2002, până la soluționarea acțiunii în anulare a acesteia, a fost soluționată prin respingere, nefiind întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, prin încheierea de ședință din 17 iulie 2002. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 883 din 2 octombrie 2002 , a respins ca nefondată acțiunea, reținând legalitatea deciziei contestate. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, SC R.A.I. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și, în fond, admiterea acțiunii.

Reclamanta-recurentă arată că soluția a fost dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât nu sunt întrunite cerințele art. 5 alin. (1) lit. a) și g) din Legea nr. 21/1996, respectiv nu a existat o inechitate a condițiilor comerciale și o fixare concertată a prețurilor de vânzare-cumpărare a tarifelor, nu s-a produs eliminarea de pe piață a altor concurenți, nu s-a limitat sau împiedicat accesul pe piață relevantă a altor agenți economici, nu a existat o înțelegere de a nu se cumpăra/vinde către anumiți agenți economici. Subliniază că recomandarea A.N.A.T. este opțională și în concordanță cu scopul legal al asociației; de altfel A.N.A.T. - ul reprezintă un segment redus al pieței relevante. Decizia este legală, pentru că are la bază o prezumție simplă, or, conform legii trebuia dovedită intenția (art. 1203 C. civ.).

În ce privește cota de piață, a fost calculată greșit la 30,26%, în realitate fiind de 10,08%. Recursul este nefondat. Din actele dosarului rezultă că la 2 februarie 2001, S.A.R. A. SA a înaintat plângere la Consiliul Concurenței în care arată că întâmpină dificultăți în demararea negocierilor pentru încheierea de polițe de asigurare cu agențiile de turism, membre ale A.N.A.T., deoarece între A.N.A.T. și reclamanta-recurentă R.A.I. SA s-a încheiat o convenție care conferă R.A.I. SA, calitatea de unic asigurător al agențiilor de turism, membre A.N.A.T., pentru cazurile de insolvabilitate și/sau faliment al agențiilor de turism. În urma finalizării investigației dispuse de Președintele Consiliului Concurenței, în baza art. 46 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, s-a constatat că prin adresa nr. 1013 din 20 decembrie 2000, A.N.A.T.

a transmis membrilor săi că se pot încheia polițe de asigurare în caz de faliment și/sau insolvabilitate financiară, cu una sau mai multe societăți de asigurare, dar Consiliul de Administrație al A.N.A.T. hotărâse pe 13 decembrie 2000, să recomande tuturor membrilor asociației să încheie un contract de polița de asigurare cu R.A.I. SA și chiar dacă acestea încheiaseră un contract de poliță de asigurare cu alte companii, se recomandă să se încheie o alta și cu R.A.I. SA. Înțelegerea încheiată și semnată, prevedea nivelul comisioanelor care urmau a fi aplicate pentru polița de asigurare a agenției de turism în caz de insolvabilitate sau faliment, cu mențiunea că se vor aplica numai membrilor A.N.A.T.

Consiliul Concurenței, prin decizia nr. 188 din 30 mai 2002 a reținut că A.N.A.T. și R.A.I. SA, reclamanta-recurentă, se fac vinovate de încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) și g) din Legea Concurenței nr. 21/1996 și s-a luat măsura aplicării amenzii pe baza prevederilor art. 57 din lege. Dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996 interzic înțelegerile monopoliste având ca obiect: „fixarea concertată în mod direct sau indirect a prețurilor de vânzare sau cumpărare a tarifelor, rabaturilor, adaosurilor sau a oricăror alte condiții comerciale inechitabile”, iar lit. g) a aceluiași articol, interzice înțelegerile care au ca efect „eliminarea de pe piață a altor concurenți, limitarea sau împiedicarea accesului pe piață și a libertății exercitării concurenței de către alți agenți economici, precum și înțelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către anumiți agenți economici fără o justificare rezonabilă”.

În speță, înțelegerea încheiată între R.A.I. SA și A.N.A.T., în urma căreia au fost stabilite comisioanele aplicate pentru polițele de asigurare în caz de insolvabilitate și/sau faliment a agențiilor de turism, este o practică anticoncurențială interzisă, fiind săvârșită în forma fixării concertate a tarifelor, respectiv a nivelului comisioanelor. Înțelegerea a fost pusă în practică în perioada 1 ianuarie 2001 – 1 august 2001, or, în acest interval R.A.I.

SA a avut calitatea de asigurator al agențiilor de turism pentru marea majoritate a membrilor A.N.A.T., în detrimentul celorlalte societăți de asigurare, agreate de Ministerul Turismului (23 de societăți), conform adresei nr. 926 din 17 aprilie 2001. Prin înțelegere anticoncurențială dintre reclamanta-recurentă și A.N.A.T., s-a urmărit practicarea unor comisioane unice numai față de membrii A.N.A.T., precum și încheierea polițelor de asigurare pentru cazurile de insolvabilitate și/sau faliment a agențiilor de turism, numai cu R.A.I. SA. Împrejurarea că reclamanta a aplicat aceleași cotații de primă față de toate agențiile de turism, fie că erau sau nu membre A.N.A.T., nu înlătură efectul înțelegerii: restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței.

Susținerea că recomandarea A.N.A.T., din Adresa nr. 1013 din 20 decembrie 2000, nu a avut caracter de obligativitate, în mod justificat a fost respinsă de instanță. Din comportamentul agențiilor de turism, membre A.N.A.T., a rezultat că aceasta a fost percepută de către membri ca fiind mai mult o obligație impusă prin hotărâre a Consiliului de Administrație al A.N.A.T., întrucât în actul constitutiv A.N.A.T. se condiționează menținerea calității de membru A.N.A.T., de respectarea deciziilor Consiliului de Administrație; practic la 30 septembrie 2001, reclamanta încheiase un număr de 200 de polițe de asigurare pentru cazurile insolvabile și/sau faliment, reprezentând 30,26% din totalul de polițe de asigurare încheiate de principalele societăți de asigurare.

Recurenta a mai susținut că nu poate fi sancționată, pentru că nu s-au produs efecte concrete, ca urmare a activității desfășurate. Susținerea nu poate fi primită, întrucât prevede existența practicării ilegale, care are ca obiect sau poate avea (fără să existe efecte) restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenței. Nici motivul de recurs potrivit căruia, la stabilirea pieței relevante a fost avut în vedere de Consiliul Concurenței numai un segment de piață prin raportare doar la agențiile membre A.N.A.T., nu poate fi primit. Piața relevantă este piața asigurării turiștilor în cazul insolvabilității și/sau falimentului agenției de turism. La pagina 11 din Raportul de investigație, întocmit de experții Consiliului Concurenței, se arată procedeul folosit.

Astfel, s-a luat în considerare totalul polițelor (661 de polițe) încheiate de societățile de asigurare nu numai cu membrii A.N.A.T. (510 membri), cei cu toate agențiile de turism licențiate (1985 de agenții de turism licențiate). Înțelegerea expresă semnată de reclamanta-recurentă și A.N.A.T., precum și „recomandarea” A.N.A.T. constituie probe directe în dovedirea săvârșirii practicii anticoncurențiale de către reclamanta-recurentă. În consecință, soluția instanței de respingere a acțiunii, este temeinică și legală. Având în vedere inexistența unor motive de casare, de ordine publică, care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat în baza art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC R.A.I. SA București, împotriva sentinței civile nr. 883 din 22 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 septembrie 2003.