ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1942/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 16 octombrie 2003,

la secția de contencios administrativ a Curții Supreme de Justiție, a fost

înregistrat recursul transmis de Consiliul Concurenței, formulat de SC A.Ț.A. SA

București împotriva deciziei nr. 402 din 19 septembrie 2003, emisă de

Președintele Consiliului Concurenței, prin care a fost respinsă plângerea pe

care o formulase împotriva deciziei nr. 367 din 5 august 2003, adoptată de

Comisia Consiliului Concurenței.

În cererea de recurs, societatea

comercială a arătat că la sesizarea unei persoane fizice, prin Ordinul nr. 59

din 19 iulie 2000, emis de Președintele Consiliului Concurenței, a fost

inițiată o investigare în legătură cu încălcarea prevederilor art. 5 din Legea nr.

21/1996, iar în baza raportului întocmit, a fost emisă decizia nr. 317 din 14

iulie 2003, prin care s-a stabilit încălcarea acestor prevederi legale și

sesizarea Comisiei Consiliului Concurenței, pentru stabilirea sancțiunii.

A mai arătat că prin decizia

nr. 367 din 5 august 2003, Comisia Consiliului Concurenței a aplicat societății

comerciale, o sancțiune de 970.000.000 lei amendă, iar plângerea formulată în

temeiul art. 60 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, a fost respinsă prin decizia nr.

402 din 19 septembrie 2003, emisă de Președintele Consiliului Concurenței.

În motivarea recursului,

societatea comercială a susținut că, chiar dacă s-ar admite că Circulara

Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România ar fi consacrat un protocol

de stabilire a unor nivele minimale pentru primele de asigurare la produsul

Cartea Verde, SC A.Ț.A. SA București nu l-a respectat.

În ceea ce privește

individualizarea sancțiunii, a susținut că era necesar să se aibă în vedere că

societatea comercială a contribuit cu 438.680,24 Euro cu titlu de plăți la Fondul Comun Cartea Verde, fond administrat de Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din

România.

Recursul este nefondat.

Prin decizia nr. 317 din 14

iulie 2003, Plenul Consiliului Concurenței a decis că mai multe societăți de

asigurări, între care și recurenta, sunt vinovate de încălcarea prevederilor art.

5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, prin încheierea și/sau

punerea în practică a unei înțelegeri având ca obiect fixarea în cadrul Biroului

Asiguratorilor de Autovehicule din România, a unor nivele minime de prime la

asigurarea de răspundere civilă auto cu valabilitate în afara teritoriului

României (produsul numit Cartea Verde).

Totodată, a fost autorizată

Comisia Consiliului Concurenței să stabilească amenzile ce vor fi aplicate societăților

de asigurări, sub nivelul minim prevăzut de Normele Consiliului Concurenței

privind individualizarea și dozarea sancțiunilor prevăzute la art. 55 și 56 din

Legea nr. 21/1996.

Prin decizia nr. 1842 din 22

martie 2005, pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a

Înaltei Curți de Casație, a fost admis recursul Consiliului Concurenței și a

fost respinsă acțiunea formulată de societățile de asigurare, între care și

recurenta de față, împotriva deciziei nr. 317 din 14 iulie 2003, a Plenului

Consiliului Concurenței.

Astfel fiind, stabilindu-se

în mod irevocabil că recurenta, împreună cu alte societăți de asigurare, a

încălcat prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, critica

formulată în recursul de față, în legătură cu inexistența contravenției, este

nefondată.

În ceea ce privește a doua

critică, referitoare la individualizarea cuantumului sancțiunii, rezultă că și

aceasta este nefondată.

Astfel, potrivit Normelor

privind individualizarea și dozarea sancțiunilor prevăzute de art. 55 și 56 din

Legea concurenței nr. 21/1996, nivelul minim pentru contravenția săvârșită de

recurentă era de 3 miliarde. lei, dar, așa cum s-a arătat, Plenul Consiliului

Concurenței, prin decizia nr. 317 din 14 iulie 2003, a autorizat coborârea sancțiunilor,

sub nivelul prevăzut de norme.

În aceste condiții, nivelul

sancțiunii a fost stabilit la suma de 970.000.000 lei, iar recurenta nu a

probat existența unor motive care să justifice o altă individualizare a

cuantumului amenzii.

În concluzie, pentru

considerentele de mai sus, recursul va fi respins ca nefondat, actul

administrativ atacat fiind legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC A.Ț.A. SA București împotriva deciziei nr. 402 din 19 septembrie 2003, a

Președintelui Consiliului Concurenței, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 martie 2005.