ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 402/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 19 din 14 februarie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta A.L., împotriva pârâților SC O. SA Râmnicu Vâlcea și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, s-a anulat în parte, pentru suprafața de 554 mp, certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M07 nr. 0489, emis la 30 noiembrie 1995, de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, pentru SC C. SA Râmnicu Vâlcea și pârâții au fost obligați să plătească reclamantei 2.033.000 lei, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri, Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și SC O. SA Râmnicu Vâlcea. În motivarea recursului formulat de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, se arată că în mod greșit ministerul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, pentru că actul atacat a fost emis în baza documentației prezentate de SC C. SA, care avea toate avizele organelor abilitate. În ce privește sentința civilă nr. 4804/1994 aceasta nu a fost adusă la cunoștința recurentului, pentru a constata existența unui drept de proprietate și oricum certificatul contestat a fost emis după rămânerea irevocabilă a sentinței precizate. Verificând cauza, în funcție de motivele de recurs formulate în lumina dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, nu este fondat. Recurentul susține, în esență, că nu are culpă în emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, act anulat parțial prin sentința recurată. Obligarea ministerului la plata cheltuielilor de judecată a fost făcută în temeiul art. 274 C. proc. civ., text care are în vedere culpa procesuală a părții „care cade în pretențiuni”. Cum recurentul este una din părțile cauzei, căreia i-a fost anulat actul emis, obligarea acestuia la cheltuieli de judecată este legală. Pe cale de consecință, recursul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică a sentinței, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ. Referitor la recursul declarat de către pârâta SC O. SA Râmnicu Vâlcea, se constată că nu este timbrat, deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru, de 15.000 lei și timbru judiciar, de 1500 lei. Cum recurenta SC O. SA Râmnicu Vâlcea nu a îndeplinit obligația legală de a timbra recursul, acesta se va anula, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, împotriva sentinței nr. 19/F-C din 14 februarie 2001 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Anulează ca netimbrat, recursul declarat de SC O. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței nr. 19//F-C din 14 februarie 2001 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.