ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 813/2003

S-a luat

în examinare recursul declarat de Societatea Comercială Plastvilcom S.A. –

Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr.58/F-C din 20 mai 2002 a

Curții de Apel Pitești, Secția comercială și de

contencios administrativ.

La

apelul nominal s-a prezentat intimatul-pârât Ministerul Agriculturii,

Alimentației și Pădurilor reprezentat de consilierul juridic N.I.

Au lipsit recurenta-reclamantă Societatea Comercială „P” S.A.

și intimata Societatea Comercială „G.T.” SA.

Procedura

completă.

Curtea

a pus în discuție, din oficiu, tardivitatea declarării recursului.

Reprezentanta

Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor a pus

concluzii de respingere a recursului ca tardiv declarat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

sentința nr.58/F-C din 20 mai 2002, Curtea de Apel Pitești,

Secția de contencios administrativ, a disjuns cererea

reconvențională formulată de SC „G.T.” SA   împotriva

reclamantei SC „P.” SA și a declinat competența de soluționare

în favoarea Tribunalului Vâlcea.

Prin

aceeași sentință, instanța a luat act de renunțarea

reclamantei la judecarea acțiunii privind anularea certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr.0634/2000

formulată împotriva Ministerului Agriculturii, Alimentației și

Pădurilor precum și a SC „G.T.”SA.

Nemulțumită

de soluția declinării cauzei, reclamanta SC „P.” SA a declarat

recurs, susținând că hotărârea primei instanțe  a fost

dată cu aplicarea greșită a legii.

În

acest sens, recurenta afirmă că obiectul cererii reconvenționale

îl constituie un raport juridic de drept civil, așa încât, competența

de soluționare aparține judecătoriei, iar nu tribunalului ca

instanță comercială.

Mai

înainte de a intra în cercetarea motivului de casare invocat prin cererea de

recurs, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților prezente

tardivitatea declarării recursului.

Excepția

este fondată pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit

art.158 alin.(3) combinat cu art.302 din Codul de procedură civilă,

recursul împotriva hotărârii prin care instanța se declară

necompetentă, se poate exercita în termen de 5 zile de la pronunțare

și se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă,

sub sancțiunea nulității.

Or,

în cauză, recursul Societății Comercială „P” SA a fost

declarat și depus la Curtea de Apel Pitești la data de 19 iulie 2002

(data poștei, fila 4), iar hotărârea atacată a fost

pronunțată la 28 mai 2002.

Se

constată, așadar, că recursul este tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de Societatea Comercială „P” SA împotriva sentinței

civile nr.58/F-C din 20 mai 2002 a Curții de Apel Pitești,

Secția comercială și de contencios administrativ, ca tardiv

formulat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 27 februarie 2003.