ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2043/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 24 din 10 martie 1999, Președintele Consiliului Concurenței a admis în parte plângerea formulată de C.N.T.A. T. SA, în sensul reducerii amenzii, de la 300 milioane lei, aplicată prin decizia Consiliului Concurenței nr. 10 din 28 ianuarie 1999, la 200 milioane lei. În acest sens s-a reținut prin decizia pronunțată că la stabilirea inițială a cuantumului amenzii, s-a avut în vedere gravitatea practicilor anticoncurențiale prevăzute de art. 5 alin. (1) lit. b) și c) din Legea concurenței nr. 21/1996, săvârșită de SC T. SA, precum și consecințele lor asupra concurenței și intereselor consumatorilor, prin împărțirea piețelor, rutelor aeriene și limitarea controlul zborurilor aeriene pe rutele operate în comun.

Având în vedere pretinsa decizie în cauză, că: - înțelegerea a fost pusă în aplicare doar în parte și impactul efectiv al acesteia pe piața transporturilor aeriene a fost minimă; - după intervenția Consiliului Concurenței, înțelegerea a fost anulată, iar SC T. SA a arătat pe deplin pe tot parcursul investigației situația financiară grea a SC T. SA; toate cele de mai sus au dus la admiterea în parte a plângerii și cu consecința diminuării amenzii aplicate, la suma de 200 milioane lei. Legalitatea acestei decizii a fost contestată de către C.N.T.A. T. SA. În motivarea recursului declarat, societatea comercială a arătat că la emiterea actului administrativ, autoritatea emitentă a ignorat: - faptul că Raportul de Analiză a Rutelor Regionale, semnat de SC T. SA, cu SC D.A.

SA, privea exclusiv raporturile de bună colaborarea dintre aceste două societăți; - că acest raport de analiză a fost semnat ca o transpunere directă în practică „a politicii Ministerului Transporturilor, de încurajare a colaborării între operatorii aerieni români, în contextul politicii de eficientizare a ofertei românești pe piața transportului aerian internațional, de natură a crește șansele operatorilor aerieni, de a pătrunde pe noi piețe de transport aerian; - că în prezent nu există regulamente de aplicare a regulilor de concurență în sectorul transporturilor aeriene și că pe piața internațională a transporturilor aeriene se practică frecvent astfel de relații de colaborare; - a mai susținut că Raportul semnat la 28 martie 1997 nu a fost pus niciodată în aplicare, încă de la 28 martie 1997 Compania T. SA anulându-l și aducând la cunoștința Ministerului Transporturilor faptul că „orice înțelegere cu SC D.A.

SA este considerată ca nulă”, având în vedere modul neloial în care Compania D.A. concurează Compania T.; -că și în ipoteza în care, totuși, acest Raport ar fi fost pus în executare de către SC T. SA și SC D.A. SA, el ar fi produs efecte de colaborare exclusiv între cele două părți, neputând influența cu nimic eventuala intrare pe piață a altor operatori aerieni sau drepturile acestora, necreând sub nici o formă un cadru anticoncurențial; - că față de anularea la data de 28 martie 1992, a Raportului semnat la 24 martie 1997, nu se mai putea pune problema informării Consiliului Concurenței și obținerii aprobării sale.

A soliciat în recursul declarat, să se rețină lipsa oricărui efect chiar între părțile semnatare a Raportului, iar prin anularea sa de către SC T. SA, la numai 4 zile de la semnare, nu este întrunită condiția esențială a legii și anume, de urmărire a unui scop sau efect anticoncurențial, astfel că învinuirea de a fi încălcat art. 5 din Legea nr. 21/1996 ,nu poate subzista. Recursul va fi respins pentru cele ce urmează: Obiectul cauzei îl consituie solicitarea anulării amenzii aplicate prin decizia atacată. În conformitate cu dispozițiile art. 50 lit. a) și ale art. 60 alin. (3) și (4) din Legea Concurenței, Președintele Consiliului se pronunță cu privire la cuantumul amenzii, neavând însă dreptul de a se pronunța cu privire la vinovăția părților în cauză.

Președintele Consiliului Concurenței analizând „Plângerea” înaintată de SC T. SA, a procedat la reducarea amenzii, conform competenței conferite de lege, având în vedere circumstanțele cauzei. Potrivit probelor de la dosar, Președintele Consiliului Concurenței a pronunțat o decizie corectă, pentru faptul că a analizat și a ținut cont de toate circumstanțele, de natură a duce la reducerea amenzii, astfel încât soluția pronunțată a fost judicios fundamentată. În aceste condiții, Curtea constată că prin decizia pronunțată s-a luat o măsură fundamentată pe probele de la dosar și a analizat corect cuantumul amenzii, raportat la situația în cauză. Față de aceste considerente și în lipsa unor motive de casare ce ar putea fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C.N.T.A. T. SA, împotriva deciziei nr. 24 din 10 martie 1999 a Președintelui Consiliului Concurenței, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2003.