ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1112/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin recursul înregistrat la 8 mai 2003 la Curtea Supremă de Justiție, formulat de recurenta SC V. SRL Baia Mare, în temeiul art. 60 alin. (4) din Legea concurenței, s-a solicitat să se constate nelegalitatea deciziei Președintelui Consiliului Concurenței nr. 156 din 17 aprilie 2003, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva deciziei nr. 88, pronunțată de Comisia Consiliului Concurenței, la 3 martie 2003. În motivarea recursului s-a susținut că prin decizia nr. 88 din 3 martie 2003, Comisia Consiliului Concurenței a dispus sancționarea sa contravențională în temeiul art. 56 lit. a) din Legea nr. 21/1996, în cuantum de 50.000.000 lei, deși a dovedit că nu a acceptat Protocolul din 24 martie 1999, care o obliga la practici anticoncurențiale.

S-a mai precizat că prin decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, pronunțată de Președintele Consiliului Concurenței, s-au menținut aceleași motive de nelegalitate, întrucât a fost dovedit că societatea nu se face vinovată de încheierea unor înțelegeri anticoncurențiale, impuse de S.N. T.R. SA. Recursul este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând actele dosarului, constată că urmare a plângerii înregistrate la Consiliul Concurenței, din 10 martie 1999, de către T.D.G. SRL, prin care sesiza faptul că S.N. T.R. SA a abuzat de poziția sa dominantă deținută pe piață, s-a dispus deschiderea unei investigații privind posibila încălcare a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 21/ 1996, a S.N.

T.R. SA. În baza „Raportului de investigare”, Consiliul Concurenței a dispus extinderea investigației, și cu privire la posibila încălcare și de către distribuitorii S.N. T.R., a prevederilor legii concurenței, precum și a faptelor T.D.G. România. Prin decizia nr. 11 din 4 februarie 2003, Plenul Consiliului Concurenței a stabilit că cei cinci distribuitori ai S.N. T.R. au realizat o înțelegere ce a avut ca obiect, fixarea concertată a prețurilor de revânzare, limitarea și controlul distribuției țigaretelor S.N. T.R., precum și înțelegerea de a nu vinde către anumiți agenți economici, fără a avea o justificare rezonabilă, înțelegere ce ar determina aplicarea de sancțiuni. În ce privește recurenta, amenda dispusă prin decizia nr. 11/2003, a fost individualizată prin decizia Comisiei Consiliului Concurenței nr. 88 din 3 martie 2003, SC V. SRL fiind obligată la 50.000.000 lei.

În temeiul art. 60 alin. (4) din Legea concurenței nr. 21/1996, societatea a formulat contestație la Președintele Consiliului Concurenței, solicitând anularea sau reducerea amenzii, aceasta fiind respinsă prin decizia nr. 156 din 17 aprilie 2003, iar în paralel a atacat și decizia nr. 11 din 4 februarie 2003, la Curtea de Apel, urmând ca aceasta să se pronunțe asupra faptei și vinovăției. Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate că în ce privește decizia nr. 11/2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 852, pronunțată la 10 iunie 2003 ,a stabilit în legătură cu practicile anticoncurențiale reținute de Plenul Consiliului Concurenței, în ceea ce o privește pe recurentă, că aceste încălcări au atras și sancțiunea amenzii.

Referitor la actul jurisdicțional ce a făcut obiectul recursului de față, decizia nr.156 din 17 aprilie 2003, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să constate că nu există motive de nelegalitate cu privire la proporționalizarea amenzii. Se apreciază că în funcție de gravitatea faptei, aceea a fixării în mod concertat a prețurilor și a refuzului de a vinde către anumiți agenți economici, având drept consecință eliminarea concurenței de pe piață, amenda a fost corect individualizată. Atât în contestația formulată împotriva amenzii, cât și în recursul de față, nu se invocă circumstanțe noi, față de cele reținute, astfel că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ, apreciază că decizia atacată întrunește condițiile de legalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC V. SRL Baia Mare împotriva deciziei nr. 156 din 17 aprilie 2003 a Președintelui Consiliului Concurenței, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2004.