ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1548/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Consiliul Concurenței, la data de 12 septembrie 2002 și transmisă la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ și înregistrată la data de 19 septembrie 2002, reclamanta G.O. BV Olanda, prin reprezentantul său legal SC E.R. SA (fostă G.O. SA România), a cerut anularea deciziei nr. 337 din 29 august 2002, emisă de Președintele Consiliului Concurenței și trimiterea cauzei, la aceeași autoritate, pentru soluționarea pe fond a contestației împotriva deciziei nr. 263 din 4 iulie 2002, adoptată de Comisia Consiliului Concurenței. În plângerea adresată instanței de contencios, reclamanta a arătat că, prin decizia nr. 263 din 4 iulie 2002, adoptată de Comisia Consiliului Concurenței, G.O.

BV, a fost obligată la plata unei amenzi de 14.028.850.475 lei, reprezentând 4,53% din cifra sa de afaceri pe anul 2001. A mai arătat că, prin decizia nr. 337 din 29 august 2002, emisă de Președintele Consiliului Concurenței, a fost respinsă ca tardiv introdusă, plângerea formulată împotriva deciziei nr. 263 din 4 iulie 2002, adoptată de Comisia Consiliului Concurenței. În motivarea plângerii adresate instanței de contencios, reclamanta a susținut, în esență, următoarele critici: - soluția dată prin decizia nr. 337 din 29 august 2002, este greșită, plângerea formulată împotriva deciziei nr. 263 din 4 iulie 2002, fiind depusă în termenul legal, în raport cu data la care reprezentantul său, SC E.R.

SA a ridicat-o de la sediul Consiliului Concurenței, 18 iulie 2002; - decizia nr. 337 din 29 august 2002 apare semnată de un consilier de concurență, deși atribuția de soluționare a plângerii împotriva deciziilor Comisiei Consiliului Concurenței, este dată în competența exclusivă a președintelui, neputând fi delegată, fiind vorba de atribuții jurisdicționale; - decizia nr. 337 din 29 august 2002 nu este motivată, fiind încălcate prevederile art. 60 alin. (4) din Legea nr. 21/1996. Plângerea este întemeiată. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 60 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, în forma în vigoare la data litigiului, împotriva deciziilor Comisiei Consiliului Concurenței, se poate face plângere, în termen de 15 zile de la notificare, la Președintele Consiliului Concurenței, care se pronunță prin decizie motivată.

Or, decizia nr. 337 din 29 august 2002, emisă de Președintele Consiliului Concurenței, prin care a fost respinsă plângerea împotriva deciziei nr. 263 din 4 iulie 2002, apare ca fiind nemotivată în privința soluției adoptate, conținând doar afirmația că nu a fost respectat termenul de 15 zile, fără nici o argumentare, ceea ce echivalează cu nemotivarea deciziei emise, în măsură să o pună pe reclamantă în situația de a nu se putea apăra eficient. Este adevărat că prin întâmpinarea depusă la dosar în cursul judecății, Consiliul Concurenței a dezvoltat o argumentație în măsură să explice și să justifice soluția dată prin decizia nr. 337 din 29 august 2002 care, însă, din punctul de vedere al dispozițiilor art. 60 alin. (4) din Legea nr. 21/1996, nu pot completa considerentele deciziei.

Astfel fiind, cum în cauză, rezultă în mod neechivoc că decizia nr. 263 din 4 iulie 2002 a fost comunicată reprezentantului legal în România, la data de 18 iulie 2002, în baza unei procuri speciale, instanța consideră că plângerea a fost formulată în termenul legal, urmând ca autoritatea competentă să procedeze la soluționarea acesteia pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.O. BV Olanda, reprezentat de SC E.R. SA București, împotriva deciziei nr. 337 din 29 august 2002 a Președintelui Consiliului Concurenței; anulează decizia atacată și trimite cauza, acestuia, pentru soluționarea pe fond a plângerii împotriva deciziei nr. 263 din 4 iulie 2002, a Comisiei Consiliului Concurenței. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2005.