ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5236/2009

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, anularea Deciziei nr. 19 din 26.03.2008, cu consecința exonerării sale de la plata amenzii.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma investigației derulate de inspectorii de concurență s-a constatat, prin decizia atacată, că asociația ar fi încălcat prevederile art. 5 din Legea nr. 21/1996, dispunându-se sancționarea acesteia cu amenda în sumă de 19.993 RON, reprezentând 4% din veniturile realizate în anul anterior aplicării măsurii. A arătat reclamanta că apreciază neîntrunită ipoteza normei prevăzute de art. 5 din Legea nr. 21/1996, întrucât A. nu este un agent economic și nici o asociație de agenți economici, fiind prin urmare exclusă de la interdicția prevăzută de textul de lege. De asemenea, a opinat reclamanta, nu este întrunită nici cerința existenței unei înțelegeri exprese sau tacite sau a unei decizii de asociere, iar cu privire la efectul unei pretinse decizii, a arătat că articolele incriminate prin actul atacat au avut ca scop doar informarea membrilor, iar nu reglementarea unui anume preț sau determinarea membrilor asociației să practice prețuri neconcurențiale, nereprezentând punctul de vedere al Consiliului Director al Asociației.

Apărările invocate de pârâtul Consiliul Concurenței prin întâmpinare. Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâtul Consiliul Concurenței a solicitat respingerea acțiunii formulate, susținând că reclamanta, deși este persoană juridică fără scop patrimonial, este totuși asociație de agenți economici în accepțiunea legii concurenței, întrucât fiecare dintre membrii săi desfășoară o activitate economică. A mai arătat pârâtul că susținerea reclamantei privind lipsa rolului de reglementare a profesiei și de reprezentare a acesteia este, de asemenea neîntemeiată, în raport cu prevederea art. 5 alin. (1) din Actul Constitutiv al reclamantei. Referitor la pretinsa inexistență a vreunei înțelegeri exprese sau tacite, s-a arătat că la momentul săvârșirii faptei imputate, unul dintre obiectivele asociației era promovarea și susținerea de tarife minimale ale lucrărilor efectuate de membrii săi, inițiativa privind stabilirea unor prețuri etalon aparținând unui membru al conducerii reclamantei. Totodată, reclamanta a contestat în mod inutil existenta efectelor negative produse de faptele incriminate, întrucât, pe de o parte, pentru existența unui acord anticoncurențial este suficientă simpla realizare a înțelegerii privind fixarea unor prețuri minime, iar, pe de altă parte, efectele acestei decizii au apărut la scurt timp după încheierea ei, constând în creșterea bruscă și semnificativă a tarifelor de către tehnicienii dentari.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 3080 din 12 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă ca nefondată.

Motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de fond. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin decizia contestată Consiliul Concurentei a constatat încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1996, prin adoptarea în ședințele Consiliului Director în perioada iulie - noiembrie 2004, de rezoluții cu privire la stabilirea și publicarea unor prețuri etalon, având ca obiect restricționarea prin preț a concurenței dintre tehnicienii dentari. Drept urmare, reclamanta a fost sancționată, în temeiul art. 51 lit. a) din Legea nr. 21/1996, cu amenda în cuantum de 19.993 RON, reprezentând 4% din veniturile realizate anterior aplicării sancțiunii. Totodată, în temeiul art. 49 din același act normativ s-a constatat nulitatea prevederilor art. 6 lit. k) din Actul Constitutiv și din Statutul A., potrivit cărora unul din obiectivele acestei asociații este promovarea și susținerea de tarife minimale în vederea evitării concurentei neloaiale și a competitivității neprofesionale. Analizând trăsăturile ce se desprind din jurisprudența constantă a CEJ, instanța a apreciat că tehnicienii dentari desfășoară o activitate economică, operând pe piața serviciilor de protetică dentară, producând niște bunuri determinate, ca proteze dentare, coroane, punți etc., destinate consumatorilor de servicii medicale de stomatologie, fiind valorificate contra unor onorarii. A mai apreciat judecătorul fondului că reclamanta constituie o asociație de agenți economici, cât timp marea majoritate a membrilor săi sunt tehnicieni dentari, care au această calitate. În ce privește acest aspect, s-a reținut că CEJ a conturat, în jurisprudența sa, două criterii definitorii relativ la compunerea asociației și la cadrul legal al activității sale. Astfel, dacă entitatea este compusă, precum în cazul de față, exclusiv din operatori economici privați, fără a intra în componența sa reprezentanți ai puterii publice sau fără ca aceasta din urmă să aibă vreun cuvânt de spus în ceea ce privește desemnarea membrilor ei sau a membrilor organelor de conducere, ea se supune regulilor de concurență, fiind verificată de autoritățile de concurență din această perspectivă. Totodată, din decizia pronunțată în cauza C-35/96 Comisia Comunităților Europene vs. Republica Italiană, rezultă că o entitate nu poate fi considerată asociație de întreprinderi în sensul dreptului concurenței, dacă, pe de o parte, este compusă în majoritate din reprezentanți ai autorității publice și, pe de altă parte, dacă legislația națională îi impune luarea în considerare, la adoptarea deciziilor sale, a diferite criterii de interes public. În ceea ce privește asociația reclamantă, prima instanță a reținut că este de necontestat faptul că aceasta este compusă din operatori privați, fără nicio participare a reprezentanților vreunei autorități, iar la adoptarea propriilor decizii, ca asociație constituită în temeiul O.G. nr. 26/2000, legea nu impune luarea în considerare a vreunor criterii ce țin de interesul public. În raport cu situația de fapt și cu circumstanțele cauzei, prima instanță a reținut că rezoluțiile adoptate în Consiliul Director al reclamantei vizând stabilirea, promovarea, diseminarea și recomandarea unor prețuri colective, ca prețuri minimale, constituie decizii care au ca obiect limitarea prin preț a concurenței dintre tehnicienii dentari, competitori între ei pe aceeași piață. Din economia prevederii art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, prima instanță a reținut că disjuncția "sau" impune concluzia că dacă este fără echivoc din termenii înțelegerii sau din practica concertată că obiectul îl constituie denaturarea concurentei, nu mai este necesar a fi examinate efectele practicii anticoncurențiale. A apreciat judecătorul fondului că fixarea prețurilor constituie o practică ce are ca obiect, per se, împiedicarea sau restrângerea concurenței, astfel încât nu se mai impune cercetarea nemijlocită a efectelor acesteia asupra concurenței.

Recursul formulat de reclamanta A.. Motive de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996. 6.1. S-a considerat în mod greșită că recurenta este o asociație de agenți economici. Recurenta este o persoană juridică de drept privat, fără scop lucrativ, fiind o organizație profesională autonomă, neguvernamentală. Membrii asociației sunt tehnicieni dentari ca persoane fizice și nu ca agenți economici, marea majoritate fiind chiar tehnicieni dentari salarizați. Se face în mod evident confuzie în momentul analizării profesiei liberale a tehnicianului dentar între organizarea profesiei în conformitate cu Legea nr. 307/2004 și Legea nr. 96/2007 privind organizarea și funcționarea B., organizație profesională neguvernamentală de interes public, având ca obiect de activitate controlul și supravegherea exercitării profesiei de tehnician dentar. Această confuzie rezultă în mod evident din pct. 89 din decizie "în cazul de față, A. este o asociație profesională menită a reprezenta în mod coerent și unitar interesele profesiei de tehnician dentar. La pct. 93 din decizie este invocată jurisprudența Curții Europene a Justiției care statuează că o organizație profesională poate fi considerată o asociație de agenți economici. Aceste două constatări sunt în mod evident contradictorii, bazându-se numai pe dorința de a încadra asociația în prevederile art. 5 din Legea nr. 21/1996. Jurisprudența Curții Europene de Justiție se referă doar la acele asociații profesionale privind profesiile liberale cărora prin lege le sunt delegate atribuții de autoreglementare a profesiei liberale (ex: Uniunea Notarilor Publici, Uniunea Barourilor de Avocați din România). În exercitarea profesiei de tehnician dentar, în baza Legii nr. 307/2004, aceștia au funcționat în cadrul C. iar prin Legea nr. 96/2007, în cadrul B., aceste asociații sunt singurele care au ca atribuții autoreglementarea acestei profesii și care ar putea intra sub incidența art. 5 din Legea nr. 21/1996. 6.2. Condiția existenței unei înțelegeri exprese sau tacite sa a unei decizii de asociere nu este îndeplinită. Din investigația efectuată se impută A. faptul că în ședințele Consiliului Director s-a discutat despre modul de formare a unui preț corect privind manopera efectuată de un tehnician dentar. Deși sunt analizate procesele-verbale din ședințele invocate, se trece cu vederea faptul că în niciuna din aceste ședințe nu s-a dispus nimic și nu s-a luat nici o hotărâre sau rezoluție din care să rezulte existența unei înțelegeri frauduloase în sensul art. 5 din Legea nr. 21/1996. 6.3. Decizia asociației nu a avut ca obiect sau efect restrângerea concurenței, împiedicarea sau denaturarea concurenței. După cum rezultă din procesele-verbale incriminate, este adevărat că membrii Consiliului Director au discutat despre "un calcul profesionist" al prețului manoperei tehnicianului dentar, dar întrucât nu au avut un punct de vedere comun au hotărât să informeze și să solicite punctul de vedere al membrilor asociației. Revista "D." este în realitate un mijloc de informare a membrilor asociației cu privire la activitatea Consiliului Director, aceasta revistă fiind distribuită gratuit numai membrilor asociației. Cele două articole incriminate ca neconcurențiale au avut drept scop doar informarea membrilor asociației cu privire la acest aspect și nu reglementarea unui anume preț sau inducerea membrilor asociației de a practica prețuri neconcurențiale. Opinia celor doi membri ai asociației care au redactat articole aparține în exclusivitate acestor doi membri și nu reprezintă punctul de vedere al Consiliului Director al A.. De altfel, din conținutul celor două articole scrise de două persoane diferite, rezultă două modalități de calcul total diferite. Scopul acestor articole a fost de informare și de a primi de la membrii asociației punctul lor de vedere cu privire la acest aspect. Prin publicarea celor două articole concurența nu a fost denaturară, aceste articole neavând nici un efect negativ de influențare a membrilor asociației de a denatura concurența. Nu există nicio dovadă că apariția acestor două articole ar fi influențat în vreun mod concurența sau că asociația recurentă ar fi obținut venituri suplimentare (în afară de cotizațiile membrilor) ca urmare a acestor articole.

Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Concurenței. Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat. 7.1. Recurenta este o asociația de agenți economici în înțelesul Legii nr. 21/1996 deoarece membrii săi desfășoară fiecare în parte o activitate economică. 7.2. Recurenta nu a fost sancționată pentru o faptă de colaborare a comportamentului concurențial al tuturor tehnicienilor dentari din România, ci doar pentru fixarea unor tarife minimale percepute pentru bunurile economice produse de către membrii A.. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. A. este, conform actului constitutiv, o organizație profesională, autonomă și neguvernamentală. Asociația nu are atribuții de reglementare a profesiei, dar, printre obiectivele sale se înscrie, conform art. 6 lit. k) din actul constitutiv "promovarea și menținerea de tarife minimale în vederea exercitării concurenței neloiale și a compatibilității profesionale". În materia dreptului concurenței, accepțiunile "agent economic" și "activitate economică" sunt mai largi decât în cazul dreptului comercial. Orice activitate ce constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață determinată reprezintă o activitate economică. Recurenta, deși nu are atribuții de reglementare a profesiei, se comportă ca o asociație de agenți economici (tehnicieni dentari sau alte persoane) ce urmărește atingerea interesului economic, prestarea activității specifice. Membrii asociației se obligă să aibă un anume comportament în cadrul activității lor economice, în speță, exercitarea unei politici a prețurilor de către tehnicienii dentari, care să nu coboare sub un minim prestabilit. Nu are relevanță împrejurarea că jurisprudența Curții Europene de Justiție se referă doar la acele asociații profesionale privind profesiile liberale cărora prin lege le sunt delegate atribuții de autoreglementare a profesiei, cât timp toate condițiile existenței activității economice sunt îndeplinite. 3. Existența unei înțelegeri anticoncurențiale nu este necesară a fi luată în mod expres, fiind suficient rezultatul, respectiv publicarea în revista de specialitate a prețurilor minimale. Din acest motiv, inexistența unei hotărâri sau rezoluții exprese a Consiliului Director nu conduce la concluzia neîndeplinirii celei de-a doua condiții prevăzută de art. 5 din Legea nr. 21/1996, astfel cum a afirmat recurenta. 4. Din conținutul celor două articole apărute în revista asociației, nu rezultă că s-au difuzat membrilor asociației doar inform ații care să le permită să-și stabilească un preț autonom de vânzare, ci s-a publicat însăși lista cu tarifele minimale. Apariția articolelor a influențat în mod cert concurența, deoarece membrii asociației au urmat "informațiile" primite. Art. 5 alin. (1) din Legea nr. 21/1996 nu cere examinarea și a efectelor înțelegerilor anticoncurențiale, astfel încât este dovedită și ultima condiție impusă de lege. 5. Față de acestea, constatând că motivele de recurs sunt ne fondate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul.