ÎCCJ, decizie (scj.ro #82239)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82239) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Imobil naționalizat prin Legea nr.119/1948 și
deținut prin privatizare în patrimoniul unei societăți comerciale.
Cerere de restituire în natură și/sau în echivalent valoric.
Distincții în raport cu natura titlului statului
Cuprins pe materii
:
Drept civil. Drepturi reale. Dreptul de
proprietate. Imobil naționalizat și dobândit de o societate
comercială prin privatizare. Cerere de restituire. Distincții
referitoare la restituirea în natură și aceea de restituire prin
echivalent în raport cu natura titlului statului
Index alfabetic
: Drept civil
- Imobil naționalizat și trecut prin privatizare în proprietatea unei
societăți comerciale
- Restituire (distincții în raport cu natura titlului statului)
Legea
nr
. 119/1948
Legea
nr
. 10/2001,
art
. 2
alin. (1)
lit
. a) și alin. (2),
art
. 18
lit
. a) și d)
art
. 20 alin. (2),
art
. 27 alin.
(1) și
art
. 32
Din dispozițiile
art
. 2 alin. (1) din Legea
nr
. 10/2001 rezultă că statul are titlul valabil
dacă naționalizarea, în baza Legii
nr
.
119/1948 s-a făcut cu respectarea acestei legi, și nu are titlu
valabil dacă nu s-au respectat dispozițiile acelei legi.
Deși, în ambele situații, preluările de către stat sunt
caracterizate ca fiind abuzive, distincția are importanță,
deoarece, dacă statul a avut titlu valabil, pentru imobilul trecut prin
privatizare în patrimoniul unei societăți comerciale, măsura
reparatorie a restituirii în natură nu este prioritară, persoana
îndreptățită având dreptul la măsuri reparatorii prin
echivalent în sensul reglementat prin
art
. 18
lit
. a) și
art
. 27 alin. (1)
și
art
. 32 din Legea
nr
.
10/2001
.
I.C.C.J.,
secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
nr.2118 din 17 martie 2005
Prin notificarea formulată în
temeiul
art
. 21 din Legea
nr
.
10/2001, P.R.M. a solicitat Societății Comerciale „Electromagnetica”
SA restituirea în natură a unui teren în suprafață de 2157
m.p
. situat în București estimat la valoarea de
4 miliarde de lei, sau plata de despăgubiri.
Cu adresa nr.1559 din 27 martie 2002 SC
„Electromagnetica” SA a comunicat notificatorului că a
cumpărat imobilul de la APAPS,
neavând
obligația restituirii în natură, singurul răspunzător
pentru situația creată fiind Statul Român.
Prin contestația din 26 aprilie 2002,
P.R.M. a solicitat, în contradictoriu cu SC „Electromagnetica” SA, restituirea
în natură a terenului, preluat de stat în mod abuziv, în baza Legii
nr.119/1948, construcțiile fiind demolate; terenul este viran,
se află în incinta SC „Electromagnetica” SA, putând fi restituit în
natură, fiind întrunite cerințele
art
. 2
lit
. a din Legea nr.10/2001; unitatea
deținătoare, încălcând prevederile
art
.
24 alin. (1) din Legea
nr
. 10/2001, a refuzat
restituirea în natură și nici nu a făcut o ofertă de
restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului.
SC „Electromagnetica” SA a chemat în
garanție APAPS pentru a fi obligată, în ipoteza admiterii
contestației, la restituirea prețului ce a plătit pentru
imobilul respectiv, ce i-a revenit prin privatizare..
Contestația a fost respinsă ca
nefondată
, iar cererea de chemare în garanție a
fost respinsă ca rămasă fără obiect prin sentința
civilă
nr
. 629 din 19 iunie 2003
pronunțată de Tribunalul București, secția a III – a
civilă.
Apelul declarat de contestator a fost
respins ca
nefondat
prin decizia civilă
nr
. 599 A din 26 martie 2004 pronunțată de Curtea
de Apel București, secția a III – a civilă.
Prima instanță a respins
contestația pentru considerentul că terenul nu este deținut de
societatea notificată.
Instanța de apel a constatat
contrariul și anume că „bunul în cauză este deținut de
către SC „Electromagnetica” SA și este cuprins în
certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată emis în
temeiul H.G.
nr
. 834/1991. În chiar aceste
condiții de fapt, instanța de apel a păstrat sentința
primei instanțe, constatând că sunt aplicabile prevederile
art
. 27 (1) din Legea
nr
. 10/2001
în sensul că, în calitatea sa de persoană
îndreptățită, contestatorul are vocație numai la
măsuri reparatorii prin echivalent constând în bunuri ori servicii,
acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe
piața de capital sau titluri de valoare nominală folosite exclusiv în
procesul de privatizare corespunzătoare valorii terenului solicitat,
nefiind
incidente dispozițiile Legii
nr
. 10/2001 referitoare la restituirea în natură.
Concluzia instanței de apel are ca
fundament calificarea dată actului de preluare abuzivă, constatând
că fostul imobil proprietatea soției contestatorului făcea parte
din cele avute în vedere prin
art
. 2 (1)
lit
. a din Legea
nr
. 10/2001,
fiind naționalizat prin Legea
nr
. 119/1948, ceea
ce reprezintă o preluare abuzivă, dar cu titlu valabil, definită
ca atare în mod expres prin
pct
. 2.1 paragraf 1 din
Normele metodologice aprobate prin H.G.
nr
. 498/2003.
Contestatorul a declarat recurs
imputând instanței de apel încălcarea prevederilor
art
. 2 (1) din Legea
nr
. 10/2001
și greșita aplicare a normelor metodologice.
Dezvoltând recursul, contestatorul
susține că, din moment ce textul legal arătat a încadrat
imobilele preluate prin Legea
nr
. 119/1948 în categoria
celor preluate abuziv, normele metodologice nu pot stabili că există
o preluare abuzivă cu titlu, pentru că preluarea abuzivă nu
poate crea un titlu valabil, ci numai unul definit prin el însuși ca fiind
rezultatul unui abuz, iar Legea
nr
. 119/1948 nu poate
fi temei pentru preluarea unui bun cu titlu valabil atât timp cât Legea
nr
. 10/2001 a calificat ca fiind abuzivă preluarea
făcută în baza acesteia.
Recursul nu este fondat.
Potrivit
art
. 2
alin. (1)
lit
. a din Legea
nr
.
10/2001 „în sensul prezentei legi, prin imobile preluate abuziv se înțeleg
imobilele naționalizate prin Legea
nr
. 119/1948,
precum și cele naționalizate fără titlu valabil”. Textul
citat distinge astfel naționalizările făcute cu titlu valabil de
cele fără titlu valabil, ambele forme de naționalizare
făcând parte din categoria mai largă de „imobile preluate în mod
abuziv”.
Cu raportare strictă la Legea
nr
. 119/1948, sensul legii este că naționalizarea
constituie titlu valabil al statului când au fost respectate întocmai
dispozițiile acelei legii și nu reprezintă titlu valabil când
s-au încălcat înseși prevederile acesteia.
Distincția arătată
prezintă semnificație și importanță în sfera
măsurilor reparatorii prevăzute de Legea
nr
.
10/2001.
Astfel, dacă, în cazul preluării
abuzive fără titlu valabil, persoanele foste proprietare își
păstrează calitatea de proprietari avută la data preluării,
pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii
judecătorești de restituire (
art
. 2 alin.
(2) din lege), pentru imobilele preluate abuziv, dar cu titlu valabil, se
prevăd variate măsuri reparatorii, prioritar restituirea în
natură, în funcție de anumite stări de fapt și de drept
expres reglementate.
În concret, situația contestatorului
este reglementată de
art
. 18
lit
.
a,
art
. 27 alin. (1) coroborat cu
art
.
20 alin. (2), precum și
art
. 32 din Legea
nr
. 10/2001, potrivit cărora, în cazul imobilelor
preluate cu titlu valabil și evidențiate în patrimoniul unei
societăți comerciale privatizate integral sau la care statul român
ori, după caz, o autoritate publică centrală sau locală a
devenit acționar sau asociat minoritar, persoana
îndreptățită nu are dreptul decât la măsuri reparatorii
stabilite prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilelor solicitate,
care se stabilesc prin negociere și pot consta în:
-
bunuri ori servicii;
-
acțiuni la societăți comerciale
tranzacționate pe piața de capital;
-
titluri de valoare nominală folosite exclusiv în
procesul de privatizare.
Cum contestatorul nu a susținut
că naționalizarea s-a făcut cu încălcarea a înseși
prevederilor Legii
nr
. 119/1948 și nu
solicită decât restituirea în natură, nu are beneficiul unei
asemenea măsuri reparatorii, instanța de apel aplicând corect
dispozițiile legale în materie, trimiterea la dispozițiile normelor
metodologice fiind complementară și
nedeterminantă
în soluționarea apelului.
Ca urmare, recursul a fost respins ca
nefondat
.