ÎCCJ, decizie (scj.ro #82077)

Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în patrimoniul

unei societăți comerciale privatizate. Cerere de restituire în natură a

imobilului.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Drepturi reale. Drept de proprietate.

Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate. Cerere de restituire în natură a imobilului

Index

alfabetic.

Drept civil.

-

Imobil preluat în mod abuziv de stat și aflat în patrimoniul

unei societăți comerciale privatizate

-

Cerere de restituire în natură a imobilului

Legea nr. 10/2001: art. 20

alin. 1; art. 27. alin. 1

Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr. 10/2001,

imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei îndreptățite, dacă

erau deținute la data intrării în vigoare a legii „de o societate comercială la

care statul (...) era acționar ori asociat majoritar”.

Situația de excepție prevăzută de dispozițiile art.27 alin.1 din

Legea nr. 10/2001 se referă exclusiv la  societățile comerciale

privatizate anterior adoptării Legii nr.10/2001, în condițiile în care, conform

art.20 alin.1 imobilele deținute (la data intrării în vigoare) de societăți comerciale

cu capital majoritar de stat se restituie în natură. Art.20 alin.1 are și

semnificația indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au depus

notificări de restituire,

consacrată expres de pct.20.1 din

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 și de art.20 alin.4

1

(dispoziție interpretativă introdusă prin Legea nr.247/2005).

Î.C.C.J.,

Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 661 din 20 ianuarie

2006.

Prin sentința civilă nr.678/2004, pronunțată în dosarul nr.12089/2003,

Tribunalul Prahova a admis contestația formulată de contestatorul T.Ș.M. în

contradictoriu cu intimata SC „Pajiști” SA Ciorani, a anulat decizia nr.91/13

noiembrie 2003, emisă de intimată în baza Legii nr.10/2001 și a dispus

restituirea în natură către contestator a imobilului situat în comuna Teișani,

punct „Gară”, județul Prahova, compus din teren și construcții identificate

conform rapoartelor de expertiză efectuate în cauză.

Sentința a rămas definitivă prin respingerea ca nefondat a apelului

declarat de intimata SC „Pajiști” SA, de către  Curtea de Apel Ploiești

prin decizia civile nr.2722 din 27 octombrie 2004.

Pentru a adopta această soluție, instanțele au reținut

următoarele:

Prin notificările nr.1616, nr. 2607/2001 și nr. 504/2002, contestatorul

a solicitat intimatei restituirea în natură a imobilului (construcție și teren)

situat în comuna Teișani, punct „Gară”, cerere respinsă de intimată cu

motivarea că dreptul de proprietate al autoarei contestatorului, B.M. și

identitatea imobilului revendicat cu cel evidențiat în patrimoniul intimatei nu

au fost dovedite precum și datorită faptului că, în conformitate cu art.27 din

Legea nr.10/2001, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, deținute de

societăți comerciale privatizate, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent.

Din înscrisurile depuse rezultă că în anul 1949, în baza

decretului nr.83/1949, autoarea contestatorului, M.A. B., a fost expropriată

inclusiv cu un conac și teren aferent care, potrivit adresei nr.930/2004 a

Primăriei comunei Teișani și declarațiilor autentificate ale numiților T.R. și

D.G., este unul și același cu cel deținut de SC „Pajiști” SA.

De asemenea, din expertizele tehnice efectuate în cauză rezultă

că imobilul expropriat în anul 1949 este unul și același cu cel deținut de

apelanta intimată.

Apărările acestei părți, în sensul că restituirea în natură este

inadmisibilă față de dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001, au fost

înlăturate, argumentat de faptul că preluarea imobilului s-a făcut fără titlu

valabil (Constituția din 1948 – în vigoare la data preluării – prevedea la

art.10 că pot fi făcute exproprieri numai cu plata unei drepte despăgubiri) și

că, la momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, apelanta intimată era o

societate comercială cu capital de stat, în cauză fiind aplicabile dispozițiile

art.20.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat

recurs apelanta intimată SC „Pajiști” SA, criticând-o ca fiind nelegală, pentru

motive prin care se reiterează criticile invocate în apel, în sensul că

reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate, din actele depuse la dosar

nerezultând vecinătățile imobilului moștenit cu cel revendicat, expertizele

efectuate în cauză neputând să precizeze dacă bunul este unul și același cu cel

moștenit având în vedere că nu există nici o schiță sau acte în acest sens.

Se mai susține că imobilul a fost preluat în baza Decretului

nr.83/1945, prin care s-a făcut reforma agrară consființită de Constituția din

1948, deci cu titlu valabil și că este evidențiat în patrimoniul unei societăți

comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, situație în care

sunt incidente dispozițiile art.27 din Legea nr.10/2001, în sensul că

reclamantul are dreptul numai la măsuri reparatorii prin echivalent și nu la

restituirea în natură.

Recursul este nefondat.

Este de remarcat, în primul rând, că aprecierea instanțelor

anterioare privind identitatea dintre imobilul pentru care a fost înregistrată

notificarea și imobilul deținut de recurenta apelantă, constituie o chestiune

de fapt și se bazează pe interpretarea probelor administrate (înscrisuri,

declarații de martori, expertize), care nu mai poate face obiectul analizei

instanței de recurs, după abrogarea cazului de casare prevăzut la pct.11 în

vechea reglementare a art.304 Cod procedură civilă.

O eventuală reevaluare a probatoriilor în faza procesuală a

recursului, ar fi fost posibilă numai în măsura în care recurenta, în temeiul

dispozițiilor art.305 Cod procedură civilă, ar fi administrat proba cu

înscrisuri care să contrazică situația de fapt reținută în etapele procesuale

anterioare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.

Dimpotrivă, în recurs intimatul contestator a depus planșe foto

executate anterior exproprierii și în prezent, din a căror examinare

comparativă rezultă că, într-adevăr, concluzia curții de apel în sensul

identității imobilelor este justificată.

Susținerea privind lipsa dovezii titlului de proprietate,

respectiv a titlului în baza căruia autoarea intimatului contestator deținea

imobilul la data preluării de către stat, deși reală, nu poate conduce la

soluția preconizată de recurentă.

Este de necontestat faptul că, potrivit înscrisurilor

administrate (certificat eliberat de Arhivele Naționale, adrese ale Primăriei

Teișani, procese-verbale de preluare întocmite în anul 1949) imobilul în

litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr.83/1949 din patrimoniul

autoarei contestatarului.

Conform dispozițiilor art.22

1

din Legea nr.10/2001,

modificată prin Legea nr.247/2005, persona individualizată în actele de

autoritate prin care s-a dispus sau s-a pus în executare măsura preluării

abuzive „este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar”, „în absența

unor probe contrare”, iar în prezenta cauză prezumția instituită de dispoziția

legală analizată nu a fost răsturnată în nici un mod.

În fine, și ultimul motiv invocat de recurentă este neîntemeiat.

Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din legea specială de

reparație, imobilele preluate abuziv se restituie în natură persoanei

îndreptățite, dacă erau deținute la data intrării în vigoare a legii „de o

societate comercială la care statul (...) era acționar ori asociat majoritar”.

Regula restituirii în natură a imobilelor care fac obiectul de

reglementare al Legii nr.10/2001 este consacrată, de principii, în textul

general cuprins de art.7 alin.1 din actul normativ, excepțiile privind

restituirea prin echivalent fiind limitativ prevăzute și de strictă

interpretare.

Situația de excepție invocată de recurentă, prevăzută de

dispozițiile art.27 alin.1 din lege privește exclusiv societățile comerciale

privatizate anterior adoptării Legii nr.10/2001, în condițiile în care, conform

art.20 alin.1 imobilele deținute (la data intrării în vigoare) de societăți

comerciale cu capital majoritar de sta se restituie în natură, art.20 alin.1

având și semnificația indisponibilizării totale a imobilelor pentru care s-au

depus notificări de restituire, consacrată expres de pct.20.1 din Normele metodologice

de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 și de art.20 alin.4

1

(dispoziție interpretativă introdusă prin Legea nr.247/2005).

Cum, conform propriilor afirmații, recurenta a fost privatizată

ulterior intrării în vigoare a legii și înregistrării de către intimatul

contestator a notificării, hotărârile instanțelor anterioare sunt pronunțate în

interpretarea și aplicarea corectă a legii, nefiind incident în cauză cazul de

modificare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.