ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2562/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta E.G.împotriva deciziei nr.63 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Craiova – secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă reprezentată de avocat D.L.S.și intimatul pârât G.C.reprezentat de avocat C.A.M., lipsind intimata pârâtă S.C. “O.” S.A. Slatina și intimatul chemat în garanție A.P.A.P.S. Procedura completă. Avocat D.L.S.solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depune concluzii sacrise. Avocat C.A.M. solicită respingerea recursului conform întâmpinării. C U R T E A, Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 9.07.2001 reclamanta E.G.a chemat în judecată pârâții S.C.

“O.” S.A. Slatina și G.C.M.pentru ca prin hotărârea ce se va da, să se dispună restituirea imobilului – moară țărănească -, situată în comuna Coteana județul Olt, împreună cu terenul aferent de 2110 mp. Acțiunea a fost completată, solicitându-se a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.8921/11.05.2001 încheiat între S.C. “O.” S.A. și pârâtul G.C.M. Pârâtul G.C.a solicitat chemarea în garanție a S.C. “O.” S.A. și A.P.A.P.S. pentru ca, în situația în care va cădea în pretenții, să fie despăgubit, iar prin cerere reconvențională a solicitat ca, pentru ipoteza admiterii acțiunii, pârâta S.C. “O.” S.A. să-i restituie prețul actualizat cu indicele de inflație și recunoașterea în favoarea sa a unui drept de retenție.

Totodată a susținut că acțiunea este prematură, impunându-se soluționarea separată a acțiunii în anularea sau constatarea nulității actelor juridice încheiate în cadrul procesului de privatizare, prin care S.C. “O.” S.A. a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la F.P.S. – conform art.46,47 din Legea nr.10/2001. Prin sentința civilă nr.232/12 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt, s-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.8921/11.05.2001, a fost obligat pârâtul G.C.M.să restituie reclamantei moara și terenul în suprafață de 2118 mp. S-a admis în parte cererea de chemare în garanție și cererea reconvențională a pârâtului G.C.și a fost obligată pârâta S.C.

“O.” S.A. Slatina, la restituirea prețului, actualizat la data executării hotărârii. S-a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea dreptului de retenție; s-a respins excepția privnd prematuritatea acțiunii; s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a A.P.A.P.S. București. S-a reținut pentru aceasta că imobilul a fost preluat abuziv, potrivit art.2 din Legea nr.10/2001, iar titlul opus de actualul deținător, pârâtul G.C.– actul de vânzare-cumpărare din 11 mai 2001 -, este nul absolut în conformitate cu art.46 al.2 din Legea nr.10/2001, ambele părți contractante fiind de rea credință în raport de data încheierii actului, când era intrată în vigoare Legea nr.10/2001. Curtea de Apel Craiova – secția civilă, prin decizia nr.63 din 8 mai 2002, a admis apelurile formulate de pârâtul G.C.M.și pârâta S.C.

“O.” S.A. Slatina, împotriva sentinței civile nr.232 dn 12 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul Olt, pe care a schimbat-o și pe fond a respins acțiunea formulată de reclamantă; a respins totodată și cererile reconvenționale sau de chemare în garanție formulate de pârâții apelanți. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, măsura naționalizării fiind aplicată corect în raport de prevederile Legii nr.119/1948 și caracteristicile tehnice ale morii. Ulterior, imobilul a fost inclus în patrimoniul pârâtei S.C. “O.” S.A. – societate comercială complet privatizată, în cauză fiind aplicabile prevederile art.27 din Legea nr.10/2001, conform cărora persoana îndreptățită are dreptul doar la măsuri reparatorii prin echivalent, imobilul fiind vândut de către stat în cursul activității de privatizare.

Cum astfel S.C. “O.” S.A. era proprietarul valabil, a putut transmite proprietatea prin vânzare-cumpărare pârâtului G.C.M.contractul respectiv fiind valabil încheiat. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală, susținând că, instanța de apel a reținut greșit că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, prin aplicarea corectă a Legii nr.119/1948 și aceasta întrucât chiar în această ipoteză Legea nr.10/2001 – art.2 al.1 lit.a stabilește ca fiind abuzivă preluarea. Ca atare imobilul trebuia retrocedat. Pe de altă parte, conform situației de fapt reale, moara în litigiu, nu avea caracter industrial (pentru a putea intra sub incidența Legii nr.119/1948) ci, era o simplă moară țărănească, în raport de capacitatea de prelucrare.

Ca atare, imobilul a fost preluat de stat, fără titlu valabil, situație în care potrivit art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele din cadrul procesului de privatizare sunt lovite de nulitate absolută , pârâții fiind de altfel și de rea credință la încheierea contractului de vânzare cumpărare. Mai mult, arată recurenta, actul astfel încheiat este nul absoltut și pentru condiție de formă, nefiind încheiat sub formă autentică, neîndeplinite fiind și formalitățile de publicitate imobiliară. Pe de altă parte, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția de tardivitate a apelului indicată de reclamantă. Recursul nu este întemeiat.

Este adevărat că potrivit art.2 lit.a din Legea nr.10/2001 – imobilele apar ca preluate abuziv de către stat, inclusiv pentru ipoteza în care bunul respectiv a trecut în proprietatea statului urmare aplicării Legii de naționalizare nr.119/1948 – cazul în speță – și că, într-o astfel de situație, imobilele se restituie, de regulă în natură, aceasta însă, în condițiile Legii respective. Potrivit Normelor Metodologice de aplicare unitrară a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G.nr.498/2003, preluările de imobile efectuate în baza Legii nr.119/1948, sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil.

Din acest punct de vedere, prin probele administrate reclamanta nu a răsturnat această prezumție, așa încât considerentul avut în vedere de instanța de apel, sub acest aspect, apare ca fiind corect, incidente fiind deci, așa cum s-a reținut, prevederile art.27 din Legea nr.10/2001, după care pentru imobilele preluate astfel, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Or, în cauză, esențial, prin hotărârea atacată s-a avut în vedrere tocmai împrejurarea că, imobilul a aparținut legal în proprietatea pârâtei S.C. “O.” S.A., privatizată conform contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.38 și 39/13.01.1998 și O.T./6/03.03.1999, determinantă fiind în cauză, legalitatea convenției de privatizare.

O asemenea chestiune, nu a format însă obiect de judecată, reclamanta neformulînd un capăt de cerere în acest sens. Acțiunea introductivă de instanță a fost completată numai în ce privește nulitatea actului de vânzare-cumpărare încheiat între S.C. “O.” S.A. și pârâtul G.C.M. În atare situație, câtă vreme, pe cale de judecată, nu a fost desființat prin constatarea nulității, actul de privatizare, legal, instanța de apel a reținut și valabilitatea actului de vânzare-cumpărare atacat, ca și imposibilitatea de restituire în natură a imobilului. Că este așa, sunt de reținut și prevederile art.46 din Legea nr.10/2001 din care rezultă, pentru ipoteza restituirii în natură, necesitatea desființării actelor juridice de înstrăinare, inclusiv a celor făcute în cadrul procesului de privatizare și aceasta chiar în situația în care au ca obiect imobile preluate fără titlu valabil.

Cum în speță o asemenea judecată nu a avut loc, sigur, în ce privește actele juridice de înstrăinare amintite, încheiate în cadrul procesului de privatizare, firesc, așa cum s-a arătat, prezenta acțiune nu putea fi admisă. În ce privește motivul de recurs privind tardivitatea apelului și acesta este nefondat. Este adevărat că o asemenea chestiune apare în apelul scris. Din actele și lucrările dosarului nu rezultă însă că a mai fost susținută sau invocată în cadrul dezbaterilor. Pe de altă parte, este de reținut că instanța de apel, a procedat la judecata pe fond a apelului, desigur în considerarea faptului că, în realitate, ambele apeluri au fost declarate în termen, în raport de data comunicării hotărârii 3-4 dec. 2001 (și nu 28 noiembrie cum se susține) – f.80,82 -, și data înregistrării apelurilor, 20 dec. respectiv 17 dec. 2001. Față de cele arătate, în temeiul art.312 C.proc.civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanta E.G.împotriva deciziei nr.63 din 8 mai 2002 a Curții de Apel Craiova – secția civilă ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2003.