ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2562/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de reclamanta E.G.împotriva deciziei nr.63

din 8 mai 2002 a Curții de Apel Craiova – secția civilă.

La

apelul nominal s-au prezentat: recurenta reclamantă reprezentată de avocat

D.L.S.și intimatul pârât G.C.reprezentat de avocat C.A.M., lipsind intimata

pârâtă S.C. “O.” S.A. Slatina și intimatul chemat în garanție A.P.A.P.S.

Procedura

completă.

Avocat

D.L.S.solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și depune concluzii

sacrise.

Avocat

C.A.M. solicită respingerea recursului conform întâmpinării.

C U R T E A,

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 9.07.2001 reclamanta E.G.a chemat în judecată

pârâții S.C. “O.” S.A. Slatina și G.C.M.pentru ca prin hotărârea  ce se va da,

să se dispună restituirea imobilului – moară țărănească -, situată în comuna

Coteana județul Olt, împreună cu terenul aferent de 2110 mp.

Acțiunea

a fost completată, solicitându-se a se constata nulitatea absolută a

contractului de vânzare-cumpărare nr.8921/11.05.2001 încheiat între S.C. “O.”

S.A. și pârâtul G.C.M.

Pârâtul

G.C.a solicitat chemarea în garanție a S.C. “O.” S.A. și A.P.A.P.S. pentru ca,

în situația în care va cădea în pretenții, să fie despăgubit, iar prin cerere

reconvențională a solicitat ca, pentru ipoteza admiterii acțiunii, pârâta S.C.

“O.” S.A. să-i restituie prețul actualizat cu indicele de inflație și

recunoașterea în favoarea sa a unui drept de retenție. Totodată a susținut că

acțiunea este prematură, impunându-se soluționarea separată a acțiunii în

anularea sau constatarea nulității actelor juridice încheiate în cadrul

procesului de privatizare, prin care S.C. “O.” S.A. a cumpărat pachetul

majoritar de acțiuni de la F.P.S. – conform art.46,47 din Legea nr.10/2001.

Prin

sentința civilă nr.232/12 noiembrie 2001 a Tribunalului Olt, s-a admis

acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare

nr.8921/11.05.2001, a fost obligat pârâtul G.C.M.să restituie reclamantei moara

și terenul în suprafață de 2118 mp.

S-a

admis în parte cererea de chemare în garanție și cererea reconvențională a

pârâtului G.C.și a fost obligată pârâta S.C. “O.” S.A. Slatina, la restituirea

prețului, actualizat la data executării hotărârii.

S-a

respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea dreptului de retenție; s-a

respins excepția privnd prematuritatea acțiunii; s-a respins ca neîntemeiată

cererea de chemare în garanție a  A.P.A.P.S. București.

S-a

reținut pentru aceasta că imobilul a fost preluat abuziv, potrivit art.2 din

Legea nr.10/2001, iar titlul opus de actualul deținător, pârâtul G.C.– actul de

vânzare-cumpărare din 11 mai 2001 -, este nul absolut în conformitate cu art.46

al.2 din Legea nr.10/2001, ambele părți contractante fiind de rea credință în

raport de data încheierii actului, când era intrată în vigoare Legea

nr.10/2001.

Curtea

de Apel Craiova – secția civilă, prin decizia nr.63 din 8 mai 2002, a admis

apelurile formulate de pârâtul G.C.M.și pârâta S.C. “O.” S.A. Slatina,

împotriva sentinței civile nr.232 dn 12 noiembrie 2001 pronunțată de Tribunalul

Olt, pe care a schimbat-o și pe fond a respins acțiunea formulată de

reclamantă; a respins totodată și cererile reconvenționale sau de chemare în

garanție formulate de pârâții apelanți.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:

Imobilul

a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, măsura naționalizării fiind

aplicată corect în raport de prevederile Legii nr.119/1948 și caracteristicile

tehnice ale morii.

Ulterior,

imobilul a fost inclus în patrimoniul pârâtei S.C. “O.” S.A. – societate

comercială complet privatizată, în cauză fiind aplicabile prevederile art.27

din Legea nr.10/2001, conform cărora persoana îndreptățită are dreptul doar la

măsuri reparatorii prin echivalent, imobilul fiind vândut de către stat în

cursul activității de privatizare. Cum astfel S.C. “O.” S.A. era proprietarul

valabil, a putut transmite proprietatea prin vânzare-cumpărare pârâtului

G.C.M.contractul respectiv fiind valabil încheiat.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică și

nelegală, susținând că, instanța de apel a reținut greșit că imobilul a trecut

cu titlu valabil în proprietatea statului, prin aplicarea corectă a Legii

nr.119/1948 și aceasta întrucât chiar în această ipoteză Legea nr.10/2001 –

art.2 al.1 lit.a stabilește ca fiind abuzivă preluarea. Ca atare imobilul

trebuia retrocedat.

Pe

de altă parte, conform situației de fapt reale, moara în litigiu, nu avea

caracter industrial (pentru a putea intra sub incidența Legii nr.119/1948) ci,

era o simplă moară țărănească, în raport de capacitatea de prelucrare.

Ca

atare, imobilul a fost preluat de stat, fără titlu valabil, situație în care

potrivit art.46 alin.2 din Legea nr.10/2001, actele juridice de înstrăinare,

inclusiv cele din cadrul procesului de privatizare sunt lovite de nulitate

absolută , pârâții fiind de altfel și de rea credință la încheierea

contractului de vânzare cumpărare.

Mai

mult, arată recurenta, actul astfel încheiat este nul absoltut și pentru

condiție de formă, nefiind încheiat sub formă autentică,  neîndeplinite fiind

și formalitățile de  publicitate imobiliară.

Pe

de altă parte, instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la excepția de

tardivitate a apelului indicată de reclamantă.

Recursul

nu este întemeiat.

Este

adevărat că potrivit  art.2 lit.a din Legea nr.10/2001 – imobilele apar ca

preluate abuziv de către stat, inclusiv pentru ipoteza în care bunul respectiv

a trecut în proprietatea statului urmare aplicării Legii de naționalizare

nr.119/1948 – cazul în speță – și că, într-o astfel de situație, imobilele se

restituie, de regulă în natură,  aceasta însă, în condițiile Legii respective.

Potrivit

Normelor Metodologice de aplicare unitrară a Legii nr.10/2001, aprobate prin

H.G.nr.498/2003, preluările de imobile efectuate în baza Legii nr.119/1948,

sunt prezumate  ca fiind  făcute cu titlu valabil. Din acest punct de vedere,

prin probele administrate reclamanta nu a răsturnat această prezumție, așa

încât considerentul avut în vedere de instanța de apel, sub acest aspect, apare

ca fiind corect, incidente fiind deci, așa cum s-a reținut, prevederile art.27

din Legea nr.10/2001, după care pentru imobilele preluate astfel, evidențiate

în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea

dispozițiilor legale,  persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii

prin echivalent.

Or,

în cauză, esențial, prin hotărârea atacată s-a avut în vedrere tocmai

împrejurarea că, imobilul a aparținut legal în proprietatea pârâtei S.C. “O.”

S.A., privatizată conform contractelor de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.38 și

39/13.01.1998 și O.T./6/03.03.1999, determinantă fiind în cauză, legalitatea

convenției de privatizare.

O

asemenea chestiune, nu a format însă obiect de judecată, reclamanta neformulînd

un capăt de cerere în acest sens. Acțiunea introductivă de instanță a fost

completată numai în ce privește nulitatea actului de vânzare-cumpărare încheiat

între S.C. “O.” S.A. și pârâtul  G.C.M.

În

atare situație, câtă vreme, pe cale de judecată, nu a fost desființat prin

constatarea nulității, actul de privatizare, legal, instanța de apel a reținut

și valabilitatea actului de vânzare-cumpărare atacat, ca și imposibilitatea de

restituire în natură a imobilului.

Că

este așa, sunt de reținut și prevederile art.46 din Legea nr.10/2001 din care

rezultă, pentru ipoteza restituirii în natură, necesitatea desființării actelor

juridice de înstrăinare, inclusiv a celor făcute în cadrul procesului de

privatizare și aceasta chiar în situația în care au ca obiect imobile preluate

fără titlu valabil.

Cum

în speță o asemenea judecată nu a avut loc, sigur, în ce privește actele

juridice de înstrăinare amintite, încheiate în cadrul procesului de

privatizare, firesc, așa cum s-a arătat, prezenta acțiune nu putea fi admisă.

În ce privește motivul de recurs

privind tardivitatea apelului și acesta este nefondat. Este adevărat că o

asemenea chestiune apare în apelul scris. Din actele și lucrările dosarului nu

rezultă însă că a mai fost susținută sau invocată în cadrul dezbaterilor. Pe de

altă parte, este de reținut că instanța de apel, a procedat la judecata pe fond

a apelului, desigur în considerarea faptului că, în realitate, ambele apeluri

au fost declarate în termen, în raport de data comunicării hotărârii 3-4 dec.

2001 (și nu 28 noiembrie cum se susține) – f.80,82 -, și data înregistrării

apelurilor, 20 dec. respectiv 17 dec. 2001.

Față

de cele arătate, în temeiul art.312 C.proc.civ., recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat

de reclamanta E.G.împotriva deciziei nr.63 din 8 mai 2002 a Curții de Apel

Craiova – secția civilă ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi  13 iunie  2003.