ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82372)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82372) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Măsuri reparatorii solicitate în temeiul Legii

nr

. 10/2001. Condiția  notificării deținătorului

în termenul prevăzut de lege.

Cuprins

pe materii

. Drept civil. Dreptul de proprietate. Imobil preluat de

stat. Măsuri reparatorii solicitate în temeiul Legii

nr

.

10/2001. Condiția  notificării deținătorului  în termenul prevăzut de

lege.

Index

alfabetic

. Drept civil.

-

Imobil preluat de stat;

-

Măsuri reparatorii;

-

Notificarea deținătorului bunului.

Legea

nr

. 10/2001 republicată:

art

. 22

(fost

art

. 21)

Dispozițiile

art

. 22 (fost 21) din

Legea

nr

. 1072001, republicată sancționează cu

pierderea dreptului de a se obține măsuri reparatorii, pentru imobilele

preluate în mod abuziv de stat, numai

neformularea

notificării în termenul prevăzut în textele enunțate iar nu și

netrimiterea

ei prin intermediul executorului judecătoresc.

., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 7545 din 4 octombrie 2005.

La 6 ianuarie 2003, reclamanta

V.M.C

.

a chemat în judecată Primăria Municipiului Caracal, solicitând anularea

dispoziția nr.293 din 25 noiembrie 2002 emisă de pârâtă și să se dispună să i

se restituie în natură un teren în suprafață de 2.327

mp

.

și, prin echivalent, alt teren în suprafață de 830

mp

.

terenuri preluate de stat fără drept și care se găsesc în posesia primăriei.

Reclamanta a arătat că a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001

solicitând restituirea în natură, însă aceasta a fost respinsă ca tardivă.

Tribunalul

Olt

, prin sentința civilă nr.462 din 30

iunie 2003, a respins acțiunea, constatând că aceasta este decăzută din dreptul

material de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin

echivalent, prin

nerespectarea

procedurilor impuse de

art.21 din Legea nr.10/2001.

S-a reținut că Legea nr.10/2001 a intrat în vigoare la data de 14 februarie

2001, termenul pentru depunerea notificărilor fiind prelungit până la 14

februarie 2002, iar reclamanta a formulat notificarea prin executorul

judecătoresc la data de 19 martie 2002, deci cu depășirea termenului limită

prevăzut de lege.

Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, arătând că a formulat

notificare în termen, dar a depus-o direct la Primăria Caracal, care nu i-a

răspuns, motiv pentru care s-a adresat cu acțiune în contencios pentru a o

obliga pe aceasta să-i comunice răspunsul la notificare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr.273 din 17 octombrie 2003, a

admis apelul și a anulat sentința, reținând cauza spre

rejudecare

pentru completarea probatoriului.

Instanța a reținut că reclamanta a formulat notificare în termen, aceasta fiind

înregistrată sub nr.10619 din 13 noiembrie 2001 la Primăria Caracal, însă

salariații acestei autorități nu s-au conformat rezoluției conducătorului în

sensul de a o îndruma pe

petentă

să înainteze

notificarea prin executorul judecătoresc. S-a reținut că, în același sens, s-a

pronunțat și Tribunalul

Olt

, care, prin sentința

civilă nr.124 din 12 aprilie 2002, a constatat obligația pârâtei de a se

răspunde la notificarea reclamantei.

Rejudecând

cauza, Curtea de Apel Craiova – Secția

civilă, prin decizia nr.681 din 31 martie 2004, a admis acțiunea și a anulat

dispoziția nr.293/2002 emisă de Primarul orașului

Calafat

și a dispus retrocedarea suprafeței de 1377

mp

. teren

identificat prin raportul de expertiză și aflat în posesia reclamantei.

Prin aceeași hotărâre s-a constatat că terenul în suprafață de  737

mp

. ocupat de numiții

B.I

. și

M.D

. are o valoare de 114.824.000 de lei, iar restul

terenului o valoare de 97.686.600 de lei, în raport de care vor fi acordate

măsuri reparatorii.

Curtea de Apel Craiova a reținut că reclamanta a făcut dovada că

este persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de

lege, deoarece i-a fost preluată de stat prin expropriere o suprafață de teren

mai mare decât cea afectată de utilitățile avute în vedere, numai suprafața de

627

mp

., pe care a fost amenajată

Str

.

Gr

. Alexandrescu, domeniu public.

În ceea ce privește suprafața de  737

mp

.

teren, ocupată, conform expertizei efectuate în cauză, de numiții

B.I

. și

M.D

., s-a apreciat că se

impune acordarea măsurilor reparatorii, terenul

nefiind

deținut în prezent de nici una din persoanele juridice enumerate de art.20 din

Legea nr.10/2001.

Împotriva deciziei Curții de Apel a declarat recurs Direcția

Generală a Finanțelor Publice

Olt

, în nume propriu și

pentru Ministerul Finanțelor Publice.

În motivarea recursului, pârâta a criticat decizia menționată

pentru nesocotirea de către instanță a dispozițiilor art.21 alin.1 și 3 din

Legea nr.10/2001, atunci când a reținut că reclamanta a formulat notificare în

termen. Recurenta a susținut că termenul legal de înregistrare a notificării

este un termen de decădere,

nesusceptibil

de

întrerupere sau suspendare și că, pentru a beneficia de măsuri reparatorii,

reclamanta avea obligația de a adresa notificarea în termen de 6 luni

unității deținătoare a imobilului, prin executorul judecătoresc.

Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat

împrejurarea că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în

sensul că nu s-a precizat în concret cum s-a făcut dovada de către reclamantă

că este îndreptățită la măsuri reparatorii conform dispozițiilor Legii

nr.10/2001.

Totodată, s-a susținut că în mod eronat s-au acordat măsuri

reparatorii  prin echivalent pentru suprafața de 1377

mp

.

teren ce se găsește efectiv în posesia reclamantei, cât și pentru terenul de

1033

mp

. cu care aceasta a fost pusă în posesie

conform procesului verbal din 9 martie 1994 emis în temeiul Legii nr.18/1991 de

Comisia Locală Caracal.

Recursul este

nefondat

.

Prima critică, potrivit căreia s-ar fi reținut, în mod eronat,

de către instanța de apel, că reclamanta a formulat notificare în termen, este

neîntemeiată.

Dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2001 sancționează cu pierderea

dreptului de a solicita acordarea măsurilor reparatorii numai

neformularea

în termen a notificării, nu și

neînaintarea

prin executorul judecătoresc.

În condițiile în care notificarea reclamantei a fost

înregistrată  la 13 noiembrie 2001, deci în termenul prevăzut de lege, la

Primăria Caracal însă salariații acesteia nu s-au conformat rezoluției

conducătorului instituției în sensul de a-i răspunde conform Legii nr.29/1990

și de a o îndruma să trimită notificarea prin executorul judecătoresc, s-a apreciat

corect că reclamanta nu poate fi decăzută din termen.

În același sens, prin sentința civilă nr.124 din 17 aprilie 2002

a Tribunalului

Olt

s-a constatat, cu putere de lucru

judecat, că reclamanta nu este decăzută din termenul prevăzut de Legea nr.10/2001

și că pârâta Primăria Caracal are obligația de a-i răspunde la notificare.

Cea de a doua critică, referitoare la

nemotivarea

hotărârii, în ceea ce privește reținerea calității reclamantei de persoană

îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii, este de asemenea neîntemeiată.

Terenul în litigiu, trecut în proprietatea statului prin Decizia

nr.100 din 29 aprilie 1988 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular

Județean

Olt

a aparținut autorilor reclamantei

N.G

. și

N.E

.

Reclamanta a făcut dovada acestei calități cu înscrisuri,

respectiv extrasul din registrul agricol pe anii 1956 – 1958, schița terenului,

dovada din 26 mai 1986 eliberată de Procuratura Caracal și adresa Consiliului

Popular al orașului Caracal.

De altfel, prin concluziile depuse la 8 ianuarie 2004,

reprezentanții Primăriei Caracal au achiesat la concluziile raportului de

expertiză, precizând că suprafața de 1377

mp

. se află

în posesia, însă nu și în proprietatea reclamantei.

Este neîntemeiată și critica potrivit căreia reclamanta ar fi

beneficiat de dispozițiile Legii nr.18/1991 întrucât terenul în suprafață de

627

mp

., ocupat în prezent de

Str

.

Grigore Alexandrescu, nu a făcut obiectul Legii nr.18/1991.

Susținerea recurentei în sensul că, pentru terenurile în

litigiu, reclamantei i s-ar fi eliberat procesul verbal de punere în posesie

din 9 martie 1994 în temeiul Legii nr.18/1991 este nereală. Terenul cu care

reclamanta a fost pusă în posesie se situează pe

Str

.

Mircea Vodă, iar terenul de 627

mp

. reprezentând

domeniul public se situează pe

Str

. Grigore

Alexandrescu.

Față de toate aceste considerente s-a respins recursul ca

nefondat

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă