ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7545/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt, secția civilă, la 6 ianuarie 2003, reclamanta V.M.C. a chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Caracal, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze dispoziția nr. 293 din 25 noiembrie 2002, emisă de pârâtă și să se dispună să i se restituie în natură terenul în suprafață de 2.327 mp și, prin echivalent, terenul în suprafață de 830 mp teren preluat de stat fără drept și care se găsește în posesia primăriei. Reclamanta a arătat că a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 solicitând restituirea în natură, însă aceasta a fost respinsă ca tardivă.

Tribunalul Olt, prin sentința civilă nr. 462 din 30 iunie 2003, a respins acțiunea reclamantei, constatând că aceasta este decăzută din dreptul material de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, prin nerespectarea procedurilor impuse de art. 21 din Legea nr. 10/2001. S-a reținut că Legea nr. 10/2001 a intrat în vigoare la data de 14 februarie 2001, termenul pentru depunerea notificărilor fiind prelungit până la 14 februarie 2002, iar reclamanta a formulat notificarea prin executorul judecătoresc la data de 19 martie 2002, deci cu depășirea termenului limită prevăzut de lege. Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică și arătând că a formulat notificare în termen, dar a depus-o direct la Primăria Caracal, care nu i-a răspuns, motiv pentru care s-a adresat cu acțiune în contencios pentru a o obliga pe aceasta să-i comunice răspunsul la notificare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 273 din 17 octombrie 2003, a admis apelul reclamantei V.M.C. și a anulat sentința, reținând cauza spre rejudecare pentru completarea probatoriului. Prin considerentele acestei hotărâri, Curtea de Apel Craiova a reținut că reclamanta a formulat notificare în termen, aceasta fiind înregistrată sub nr. 10619 din 13 noiembrie 2001 la Primăria Caracal, însă salariații acestei autorități nu s-au confirmat rezoluției conducătorului în sensul de a o îndruma pe petentă să înainteze notificarea prin executorul judecătoresc. S-a reținut că în același sens s-a pronunțat și Judecătoria Caracal, care, prin sentința civilă nr. 124 din 12 aprilie 2002, a constatat obligația pârâtei de a se răspunde la notificarea reclamantei.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 681 din 31 martie 2004, a admis acțiunea formulată împotriva pârâților Primăria Caracal și Ministerul Finanțelor Publice pentru Statul Român și D.G.F.P. Olt și a anulat dispoziția nr. 293/2002 emisă de Primarul orașului Calafat. S-a dispus retrocedarea suprafeței de 1377 mp teren identificat prin raportul de expertiză și aflat în posesia reclamantei. Prin aceeași hotărâre s-a constatat că terenul în suprafață de 737 mp ocupat de numiții B.I. și M.D. are o valoare de 114.824.000 lei, iar terenul în suprafață de 97.686.600 lei, în raport de care vor fi acordate măsuri reparatorii.

Prin considerentele deciziei, Curtea de Apel Craiova a reținut că reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege, deoarece i-a fost preluată de stat prin expropriere o suprafață de teren mai mare decât cea afectată de utilitățile avute în vedere, respectiv numai suprafața de 627 mp, pe care a fost amenajată, domeniu public. În ceea ce privește suprafața de 737 mp teren, ocupată conform expertizei efectuate în cauză, de numiții B.I. și M.D., s-a apreciat că se impune acordarea măsurilor reparatorii, terenul nefiind deținut în prezent de nici una din persoanele juridice enumerate de art. 20 din Legea nr. 10/2001. Împotriva deciziei nr. 681 din 31 martie 2004 a Curții de Apel Craiova a declarat recurs D.G.F.P.

Olt, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice la 1 iunie 2004, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C . proc . civ. În motivarea recursului, pârâta a criticat decizia menționată pentru nesocotirea de către instanță a dispozițiilor art. 21 alin. (1) și (3) din Legea nr. 10/2001, atunci când a reținut că reclamanta a formulat notificare în termen. Recurenta a susținut că termenul legal de înregistrare a notificării este un termen de decădere, nesusceptibil de întrerupere sau suspendare și că, pentru a beneficia de măsuri reparatorii, reclamanta avea obligația de a adresa notificarea în termen de 6 luni unității deținătoare a imobilului, prin executorul judecătoresc.

Cea de a doua critică formulată prin motivele de recurs a vizat împrejurarea că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul că nu s-a precizat în concret cum s-a făcut dovada de către reclamantă că este îndreptățită la măsuri reparatorii dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Totodată, s-a susținut că în mod eronat s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1377 mp teren ce se găsește efectiv în posesia reclamantei, cât și pentru terenul de 1033 mp cu care aceasta a fost pusă în posesie conform procesului verbal din 9 martie 1994 emis în temeiul Legii nr. 18/1991 de Comisia Locală Caracal, înscris menționat în concluziile expertizei. Intimata V.M.C. a formulat la 7 martie 2005 întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând actele și lucrările dosarului raportat la criticile invocate prin motivele de recurs, Curtea urmează să aprecieze că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente: Prima critică potrivit căreia s-ar fi reținut în mod eronat de către instanța de apel că reclamanta a formulat întâmpinare în termen, este neîntemeiată. Dispozițiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 sancționează cu pierderea dreptului de a solicita acordarea măsurilor reparatorii numai neformularea în termen a notificării, nu și neînaintarea prin executorul judecătoresc. Ca atare, în condițiile în care notificarea reclamantei a fost înregistrată la 13 noiembrie 2001, deci în termenul prevăzut de lege, la Primăria Caracal însă salariații acesteia nu s-au conformat rezoluției conducătorului instituției în sensul de a-i răspunde conform Legii nr. 29/1990 și de a o îndruma să trimită notificarea prin executorul judecătoresc, s-a apreciat corect că V.M.C.

nu poate fi decăzută din termen. În același sens sentința civilă nr. 124 din 17 aprilie 2002 a Tribunalului Olt a constatat, cu putere de lucru judecat, că reclamanta nu este decăzută din termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 și că pârâta Primăria Caracal are obligația de a-i răspunde. Cea de a doua critică referitoare la nemotivarea hotărârii în ceea ce privește reținerea calității reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii este de asemenea neîntemeiată. Reclamanta a făcut dovada acestei calități cu înscrisurile depuse în fața primei instanței, respectiv extrasul din registrul agricol pe anii 1956–1958, schița terenului, dovada din 26 mai 1986 eliberată de Procuratura Caracal și adresa Consiliului Popular al orașului Caracal.

Terenul în litigiu, trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 100 din 29 aprilie 1988 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Județean Olt a aparținut autorilor reclamantei N.G. și N.E. De altfel, prin concluziile depuse la 8 ianuarie 2004, reprezentanții Primăriei Caracal au achiesat la concluziile raportului de expertiză, precizând că suprafața de 1377 mp se află în posesia, însă nu și în proprietatea reclamantei. Critica potrivit căreia reclamanta ar fi beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991 este neîntemeiată întrucât terenul în suprafață de 627 mp, ocupat în prezent de str. G., nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991. Susținerea recurentei în sensul că pentru terenurile în litigiu reclamantei i s-ar fi eliberat procesul verbal de punere în posesie din 9 martie 1994 în temeiul Legii nr. 18/1991 este nereală.

Terenul cu care reclamanta a fost pusă în posesie se situează pe str. M., iar terenul de 627 mp reprezentând domeniul public se situează pe str. G. Față de toate aceste considerente se va aprecia că nu sunt întrunite motivele invocate, prevăzute de art. 304 pct. 9 și 7 C . proc . civ. și se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de D.G.F.P. Olt în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 681 din 31 martie 2004 a Curții de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 4 octombrie 2005.