ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.02.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1016/2010

HOTĂRÂRE
17.02.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1016/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la 28 martie 2008, reclamanta

S.C.F. Olt a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Caracal,

contestând legalitatea Dispoziției nr. 472 din 27 februarie 2008 emisă de

aceasta, solicitând anularea dispoziției și obligarea pârâtei să-i restituie

terenul intravilan în suprafață de 11.640 mp, asupra căreia reclamanta a

dobândit proprietatea, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat în 19

iunie 1920.

Reclamanta a arătat că, prin această

dispoziție i s-a respins notificarea din 12 noiembrie 2001, având ca obiect

restituirea în natură a terenului în suprafață de 11.640 mp, situat în Caracal,

cu motivarea că suprafața de 6797 mp a fost înstrăinată de notificatoare, cea

2.685 mp se află în proprietatea Poliției municipiului Caracal, iar suprafața

de 1850,49 mp este deținută de F..

În contestația formulată, reclamanta F. Olt a

arătat că notificarea din 12 noiembrie 2001 a fost inițial adresată

deținătoarei Primăria municipiului Caracal, care a transmis notificarea către

Poliția municipiului Caracal, ce deținea o parte din terenul în litigiu,

obiectul prezentei cauze constituindu-l numai dispoziția nr. x/2008 emisă de

Primăria municipiului Caracal, cea de-a doua dispoziție emisă de Poliția

municipiului Caracal făcând obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului

Municipiului București.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii

nr. 10/2001, reclamanta precizând că terenul i-a fost expropriat în temeiul

Decretului nr. 141/1988, proprietatea acesteia, dobândită prin actul de

vânzare-cumpărare din 19 iunie 1920, fiind menționată în tabelul anexă la

decret.

Prin Sentința civilă nr. 1706 din 3 noiembrie

2008, Tribunalul Olt a respins acțiunea, instanța reținând, în esență, că

reclamanta nu a dovedit că suprafețele de teren solicitate s-ar afla în

proprietatea Primăriei municipiului Caracal.

Din concluziile raportului de expertiză

dispus și efectuat în cauză, instanța de fond a reținut că suprafața totală

identificată de expert este de 9586,49 mp.

Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul

de expertiză la 8 septembrie 2009, arătând că expertul nu a identificat

întreaga suprafață expropriată de 11.640 mp, ci numai cea de 9586,49 mp, iar

față de deținătorii actuali ai terenului, astfel cum au fost identificați de

expert, nu s-a completat lucrarea cu schițele terenurilor, nestabilindu-se dacă

sunt sau nu clădiri, construcții amplasate pe acest teren, obiecțiuni care i-au

fost admise de instanță.

Din totalul suprafeței de 9586,49 mp, cea de

2685 mp este curtea sediului Poliției municipiului Caracal, suprafața pentru

care reclamanta a precizat, prin cererea introductivă de instanță, că s-a emis

dispoziția nr. x/2007 de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative

împotriva căreia a fost formulată contestație, care face obiectul unui alt

dosar; suprafața de 1850,49 mp este curtea Grădiniței cu Program Normal nr. 1,

care se află în patrimoniul Consiliului Local al Municipiului Caracal, vândută

conform procesului-verbal din 13 mai 1999, de către reclamantă, Primăriei

municipiului Caracal.

Suprafața de 4751 mp se află în proprietatea

SC S. SRL, conform Sentinței civile nr. 453 din 26 iunie 2000, definitivă, iar

suprafața de 300 mp a fost înstrăinată de către reclamantă societății Fl. SRL,

conform contractului de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2000.

Exproprierea nu s-a realizat faptic,

întrucât, ulterior decretului de expropriere, reclamanta a înstrăinat

suprafețele de teren, conform celor reținute în concluziile raportului de

expertiză, mai sus redate.

Împotriva sentinței Tribunalului Olt a

declarat apel reclamanta, învederând că terenul nu a fost corect identificat,

în raport de actualele vecinătăți.

Apelanta-reclamantă a solicitat efectuarea

unei noi expertize, susținând că nu prezintă relevanță înscrisurile depuse, din

care a rezultat că aceasta a înstrăinat terenul în litigiu, în lipsa unor acte

autentice, nefiind valabilă vânzarea prin procesul-verbal din 13 mai 1999,

contractul de vânzare-cumpărare nr. 3926/2000, încheiat între reclamantă și SC

Fl. SRL, fiind anulat de instanță, procesul-verbal de punere în posesie nr.

x/1995 emis de Comisia Locală Caracal de aplicare a legilor fondului funciar,

fiind un act nelegal și, în mod eronat s-a reținut că exproprierea nu s-a

realizat faptic.

S-a invocat și că pricina, în fond a fost

soluționată cu lipsa de apărare a reclamantei, în condițiile în care răspunsul

expertului la obiecțiuni, nu a fost comunicat acesteia.

În ultimul motiv de apel s-a invocat

exercitarea posesiei asupra restului de teren neidentificat de expert, de către

fosta I. Caracal, actual SC A. SRL, solicitându-se trimiterea cauzei spre

rejudecare pentru introducerea în cauză, a acestei persoane juridice.

Prin Decizia nr. 49 din 17 februarie 2009,

Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, a respins apelul reclamantei S.C.F. Olt, cu următoarea motivare.

Actele depuse în dosarul de fond evidențiază

că terenul în litigiu a făcut obiectul unor acte de înstrăinare încheiate de

reclamantă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Din suprafața totală de 11.640 mp, cea de

6.895 mp a fost înstrăinată de reclamantă unor persoane juridice, anterior

intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că nu poate formula obiectul

notificării, iar aceea de 2685 mp, fiind deținută de Poliția Municipiului

Caracal, a făcut obiectul unei alte contestații.

În privința diferenței de teren, astfel cum

apare menționat în Decretul de expropriere, în raport de cadrul procesual

determinat de reclamantă în contradictoriu cu Primăria Municipiului Caracal, cu

privire la care s-a dovedit că nu are calitatea de unitate deținătoare,

instanța de apel a păstrat soluția tribunalului.

A fost respinsă ca nefondată și critica

reclamantei privind lipsa de apărare, având în vedere că, în mod corect

instanța de fond a respins cea de-a doua cerere de amânare pentru

imposibilitate de prezentare a avocatei L.F., întrucât prima cerere a fost

admisă la 5 mai 2008, dosar fond, în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ.,

răspunsul la obiecțiuni fiind depus la 13 octombrie 2008, când instanța, pentru

a da posibilitatea părților de a lua cunoștință de acesta, a amânat

pronunțarea.

Împotriva Deciziei civile nr. 49 din 17

februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs

reclamanta S.C. F. Olt, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Prima critică vizează aspectul legat de

neidentificarea de către expertul ce a efectuat raportul de expertiză a

întregii suprafețe de teren de 11.640 mp, ci numai a suprafeței de 9586 mp,

arătând că, în mod eronat expertul nu a putut face o identificare completă,

datorită faptului că vecinătățile terenului raportate la actul de proprietare

din anul 1920 nu mai corespund.

Al doilea motiv de recurs al reclamantei se

referă la faptul că, în mod nelegal s-a apreciat că Primăria municipiului

Caracal nu ar avea calitatea de unitate deținătoare, în sensul Legii nr.

10/2001, această calitate fiind stabilită prin Sentința civilă nr. 125 din 8

februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt și rămasă definitivă, sentință prin

care Primăria Caracal a fost obligată să emită dispoziția atacată, Primăria

recunoscând că deține parte din teren.

Recurenta-reclamantă arată că în mod nelegal

instanțele au stabilit că aceasta a vândut către SC Fl. SRL suprafața de 300 mp

prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 21 septembrie 2000,

deoarece prin Decizia nr. 208 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova a

constatat nulitatea absolută parțială a acestuia.

Referitor la acest contract a cărui anulare

parțială s-a dispus, recurenta-reclamantă învederează că terenul ce a făcut

obiectul înstrăinării era situat în str. T.R. nr. x, și nu în str. T.R. nr. y,

ce face obiectul acestui dosar.

Se arată de către recurentă că, din suprafața

totală de 11.640 mp, ce a fost expropriată în anul 1988, aceasta a vândut

suprafața de 4751 mp către SC S. SRL Slatina, conform Sentinței civile nr. 453

din 26 iunie 2000, iar pentru suprafața de 2685 mp, calitatea de unitate

deținătoare o are Poliția Caracal, astfel că suprafața de teren de 4204 mp este

deținută de Primăria Caracal.

Se susține de către recurenta-reclamantă, că

în mod nelegal, instanțele au apreciat înstrăinarea valabilă a suprafeței de

1847 mp, unde este Grădinița nr. 1, procesul-verbal încheiat la data de 13 mai

1999, aflat la dosar fond, neavând valoarea unui act autentic de înstrăinare,

astfel că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C.

proc. civ., în sensul că instanța a interpretat greșit că procesul-verbal este

un act translativ de proprietate.

La data de 2 februarie 2010,

recurenta-reclamantă S.C. F. Olt a formulat o încadrare a criticilor din

recurs.

Astfel a arătat că prima critică, aceea care

se referă la expertiza topo este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., în sensul că hotărârea din apel a fost dată cu încălcarea legii, ca

urmare a nesocotirii prevederilor art. 167 alin. (1) din același cod și art. 6

parag. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora trebuiau

administrate probe și că s-a încălcat dreptul părților la un proces echitabil,

prin respingerea probei cu o nouă expertiză topo de către instanța de apel,

probă ce urmărea identificarea exactă a terenului.

Criticile din motivul al doilea de recurs

privind faptul că Primăria Caracal nu ar avea calitatea de unitate deținătoare

au fost circumscrise art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul interpretării

greșite a art. 9 și urm. din Legea nr. 10/2001, susținându-se de către

recurentă că, în lipsa identificării totale a terenului nu se poate pune în

discuție deținătorul imobilului și se arată că are calitate de unitate

deținătoare Primăria Caracal, aspect stabilit prin Sentința civilă nr. 125 din

8 februarie 2007 a Tribunalului Olt.

Apoi, în aceeași precizare a încadrării

criticilor, se arată că susținerile recurentei vizând interpretarea

procesului-verbal din 13 mai 1999 și a contractului de vânzare-cumpărare nr.

x/2000, sunt incidente motivului prev. de art. 304 pct. 8 din același cod, în

sensul unei interpretări greșite a actului juridic, considerate eronat acte

valabile, deși procesul-verbal nu are valoarea unui act translativ de

proprietate, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat, cu caracter

irevocabil, prin Decizia nr. 208/2005 a Curții de Apel Craiova.

Recursul este nefondat sub toate motivele

formulate și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.

Primul motiv de recurs, referitor la greșita

neadministrare a probei cu expertiză topo, în faza devolutivă a apelului, care

să stabilească exact situația terenului solicitat a fi restituit nu este

fondat, nefiind depuse de către reclamantă, înscrisuri cu care să se poată

dovedi o neconcordantă a vecinătăților terenului, în raport de suprafața care

se pretinde a fi deținută inițial de către reclamantă, anume aceea de 11.640

mp, în raportul de expertiză fiind identificată o suprafață de 9586,49 mp.

Este de observat că reclamanta nu a depus

înscrisuri noi cu care să dovedească alte vecinătăți, în anexa la Decretul de

expropriere fiind identificat terenul, în suprafață de 11.640 mp, la poziția

41, astfel cum apare acesta.

Așa cum s-a reținut de instanțe și nu s-a

contestat de către reclamantă, suprafața de 4751 mp teren situat în str. T.R.

nr. z a fost vândută de F. către SC S. SRL Slatina, astfel cum rezultă din

factura fiscală din 30 septembrie 1999 și din Sentința civilă nr. 453 din 26

iunie 2000 pronunțată de Tribunalul Olt; suprafața de 300 mp teren intravilan

de la aceeași adresă a fost înstrăinată de către reclamantă, cumpărătoarei SC

Fl. SRL Caracal, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 21

septembrie 2000 și facturii fiscale din 15 iunie 1999; suprafața de 1847 mp

teren a fost înstrăinată Primăriei Caracal, în baza procesului-verbal încheiat

la 13 mai 1999, teren ce face parte din curtea Grădiniței cu Program Normal din

str. T.R., conform constatărilor expertizei efectuată în cauză și H.G. nr.

1355/2001.

Reclamanta a recunoscut înstrăinarea

suprafețelor de teren menționate, prin adresa din 15 noiembrie 1999 adresată

Consiliului Local Caracal și înregistrată în 16 noiembrie 1999, prin care a

trimis o declarație pentru stabilirea impozitului pe clădiri și teren, ca

urmare a vânzării imobilelor situate în str. T.R. nr. z și a terenului aferent

în suprafață de 6895 mp, în conținutul acestei adrese fiind menționate actele

ce atestă înstrăinarea unor suprafețe de teren de către reclamantă.

Din suprafața totală de 11.640 mp, reclamanta

a vândut 4751 mp către SC S., cum s-a arătat mai sus, iar 2685 mp sunt deținuți

de Poliție, (în total 7436 mp), astfel că rămâne în discuție suprafața de 4204

mp, cu privire la care s-a stabilit că Primăria este unitate deținătoare.

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr.

x/2000, suprafața de 300 mp a fost înstrăinată de reclamantă, către SC Fl.,

prin Decizia nr. 208 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova constatând

nulitatea absolută parțială a acestui contract, pentru suprafața de teren de

251 mp situat în str. T.R. nr. x.

Referitor la respingerea probei cu o nouă

expertiză, instanța de apel a reținut că expertiza tehnică topo efectuată în

cauză a identificat suprafața totală de 9586,49 mp în care se regăsesc

suprafețele de teren înstrăinate de reclamantă anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001, cât și suprafața de 2685 mp teren, ce reprezintă curtea

sediului Poliției municipiului Caracal din str. T.R., cu privire la care s-a

încheiat procesul-verbal de punere în posesie din 31 octombrie 1995 emis de

Comisia Locală Caracal.

În răspunsul la obiecțiunile formulate de

reclamantă, expertul a precizat că s-a procedat la identificarea suprafeței de

9586,49 mp, întrucât pentru suprafața de 11.640 mp ce a făcut obiectul

decretului de expropriere nu s-a prezentat vreo schiță cu delimitarea corectă a

acestei suprafețe, iar în actul de vânzare-cumpărare al reclamantei din anul

1920 nu s-a menționat întinderea terenului, nici ca suprafață, nici ca

dimensiuni, ci numai prin vecinătățile existente la acea dată, date ce nu se

mai regăsesc, în urma sistematizării acelei zone.

În recurs, reclamanta nu a depus înscrisuri

în raport de care să solicite o nouă expertiză de identificare a terenului,

situația juridică a acestuia fiind corect stabilită, față de actele existente

la dosar.

Referitor la celelalte critici din recurs, în

ceea ce privește procesul-verbal încheiat la 13 mai 1999, pentru suprafața de

1847 mp din teren, unde se află Grădinița, reclamanta S.C. "F." a

susținut că, dovada înstrăinării unui teren se poate face numai prin act

notarial autentic sau hotărâre judecătorească, astfel că procesul-verbal

invocat de instanța de apel ca "titlu translativ de proprietate" nu

poate produce acest efect.

Este de observat că nu pot fi reținute ca

fondate criticile menționate, deoarece pe tărâmul Legii speciale nr. 10/2001,

regulile privind dovada dreptului de proprietate au o aplicațiune specială, în

sensul prevăzut de dispozițiile art. 22 din acest act normativ.

Ca atare, sintagma "acte doveditoare ale

dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepțiunea legii

reparatorii un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare corespunzătoare

dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie în spiritul și

finalitatea acestei legi.

Astfel fiind, în privința dovedirii dreptului

de proprietate, legea specială nu impune ca aceasta să se realizeze potrivit

dreptului comun, de la care se derogă, procesul-verbal de negociere a prețului

având valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare pentru suprafața

menționată.

În raportul de expertiză s-a reținut la dosar

fond, că terenul în suprafață de 9586,49 mp este deținut, astfel: 2685 mp

reprezintă curtea sediului Poliției Caracal, fiind făcută mențiunea că pentru

suprafața de 570 mp din cei 2685 mp, fosta Uniune Județeană a Cooperativei de

Consum Olt a primit în schimb de la orașul Caracal, o altă suprafață de 560 mp

situată în Caracal, astfel cum rezultă din decizia emisă de Consiliul Popular

al Județului Olt, la 20 februarie 1978.

Împrejurarea că, potrivit Decretului de

expropriere s-a preluat suprafața de 11.640 mp nu reprezintă o dovadă a

irefragabilă a dreptului de proprietate, din răspunsul la obiecțiunile

formulate de reclamanta F. la raportul de expertiză, rezultând că, zona fiind

sistematizată, este posibil ca diferența de la 11.640 mp pretinsă de reclamantă

și suprafața de 9586,49 mp identificată în raport, să fie afectată de utilități

publice, străzi, trotuare, etc.

Referitor la întinderea dreptului de

proprietate, este de observat că, reclamanta nu a depus acte noi în recurs, în

actul de vânzare-cumpărare perfectat în anul 1920, nefiind indicată suprafața,

ci doar vecinătățile, astfel că o nouă expertiză nu era concludentă în cauză,

în raport de nedepunerea altor înscrisuri de către reclamantă.

Așa fiind, față de înstrăinările succesive

ale reclamantei cu privire la terenul în cauză, nu se poate reține o

interpretare greșită a prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, în lipsa

identificării suprafeței totale, neputând fi stabilit deținătorul imobilului,

astfel cum susține recurenta-reclamantă.

Concluziile raportului de expertiză au

stabilit suprafețele înstrăinate de către reclamantă altor persoane, anterior

intrării în vigoare a legii speciale de reparație.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001,

prin teren liber, restituibil în natură se înțelege nu numai terenul

neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ci și terenul ce

face obiectul unor acte juridice de înstrăinare, întocmite anterior intrării în

vigoare a legii.

În aplicarea dispozițiilor acestui act

normativ, entitatea obligată să soluționeze notificarea nu este numai

proprietarul bunului solicitat, ci și deținătorul acestui bun, calitatea de

deținător, în sensul acestei legi, având-o persoana care are un drept de

folosință asupra bunului.

De altfel, și Normele Metodologice de

aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, definesc unitatea

deținătoare ca fiind entitatea cu personalitate juridică, exercitând în numele

statului dreptul de proprietate publică sau privată referitor la un bun ce face

obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică ce are înregistrat în

patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul,

imobilul ce face obiectul acestei legi.

În speță, C.F. Olt s-a adresat cu notificare

Primăriei municipiului Caracal, solicitând restituirea în natură a suprafeței

de 11.640 mp, teren situat în Caracal, str. T.R. nr. 13, județul Olt.

În contestația formulată, reclamanta a arătat

că notificarea din 12 noiembrie 2000 a fost adresată inițial deținătoarei,

Primăria municipiului Caracal, care a transmis notificarea Poliției Caracal,

întrucât aceasta din urma deținea o parte din terenul în litigiu, obiectul

prezentului litigiu constituindu-l numai dispoziția emisă de Primăria Caracal,

cea de-a doua dispoziție emisă de Poliția municipiului Caracal, făcând obiectul

unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului București.

La data intrării în vigoare a Legii nr.

10/2001, Primăria municipiului Caracal nu mai avea calitatea de unitate

deținătoare în sensul legii asupra terenului solicitat de reclamantă, întrucât

aceasta nu mai deține terenul, care a fost înstrăinat.

Ca atare, din suprafața de 11.640 mp, aceea

de 6895 mp a fost înstrăinată de reclamantă unor persoane juridice, conform

celor mai sus menționate, suprafața de 2685 mp fiind deținută de Poliția

municipiului Caracal, făcând obiectul unei alte cauze aflată pe rolul instanțelor,

iar diferența până la 11.640 mp este posibil a fi deținută de o altă persoană

juridică, cu privire la care reclamanta nu și-a precizat poziția procesuală, și

nu a cerut chemarea în judecată a acesteia.

Întrucât suprafața de 6895 mp a fost

înstrăinată prin vânzare de către reclamantă, anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001, nu se justifică restituirea în natură sau acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent, referitor la un teren pentru care reclamanta

a primit prețul.

Nici motivul de recurs privind interpretarea

contractului de vânzare-cumpărare nr. 3926 din 21 septembrie 2000 având ca

obiect înstrăinarea suprafeței de 300 mp teren nu este fondat, decizia

menționată neavând caracter irevocabil, așa cum în mod greșit se susține și

vizează un alt teren, cel în suprafață de 251 mp situat în str. T.R. nr. 2,

care nu face obiectul litigiului de față, prin prezenta contestație

solicitându-se restituirea în natură a terenului situat în Caracal, str. T.R.

nr. 13.

Așa fiind, Înalta Curte va face aplicarea

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va respinge

recursul ca nefondat.

Respinge ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta S.C. F. Olt împotriva Deciziei nr. 49 din 17 februarie 2009 a Curții

de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17

februarie 2010.

Procesat

de GGC - CL

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-03-12
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1655/2008
Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 martie 2006, reclamanta F. Olt, societate cooperativă a chemat în judecată Poliția municipiului C
ÎCCJ 2006-05-11
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4626/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 6655/2004 emisă de Primăria Caracal prin care i s-au acordat măsuri reparatorii în condițiile Legii
ÎCCJ 2010-06-09
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3590/2010
ția, ca neîntemeiată. S-a reținut că: - reclamantul a solicitat, la 20 septembrie 2005, restituirea unui teren expropriat, care intră sub incidența Legii nr. 10/2001; - prin dispoziția contestată pârâta a respins cererea reclamantului, ca t
ÎCCJ 2010-06-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3832/2010
ntului P.A. și P.L. care au fost deposedați abuziv la data de 15 februarie 1951 de suprafața de teren de 1,50 ha, nefiind justificate apărările pârâtului potrivit cărora terenul respectiv a fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991, pr
ÎCCJ 2007-04-26
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3386/2007
Primăria municipiului Caracal a fost obligată să elibereze dispoziție prin care să prezinte oferta de restituire prin echivalent, la valoarea stabilită prin rapoartele de expertiză. Prin decizia nr. 128 din 10 februarie 2006, Curtea de Apel
Sursă