ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1016/2010

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, la 28 martie 2008, reclamanta S.C.F.

Olt a chemat în judecată pârâta Primăria municipiului Caracal, contestând legalitatea Dispoziției nr. 472 din 27 februarie 2008 emisă de aceasta, solicitând anularea dispoziției și obligarea pârâtei să-i restituie terenul intravilan în suprafață de 11.640 mp, asupra căreia reclamanta a dobândit proprietatea, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat în 19 iunie 1920. Reclamanta a arătat că, prin această dispoziție i s-a respins notificarea din 12 noiembrie 2001, având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 11.640 mp, situat în Caracal, cu motivarea că suprafața de 6797 mp a fost înstrăinată de notificatoare, cea 2.685 mp se află în proprietatea Poliției municipiului Caracal, iar suprafața de 1850,49 mp este deținută de F.. În contestația formulată, reclamanta F. Olt a arătat că notificarea din 12 noiembrie 2001 a fost inițial adresată deținătoarei Primăria municipiului Caracal, care a transmis notificarea către Poliția municipiului Caracal, ce deținea o parte din terenul în litigiu, obiectul prezentei cauze constituindu-l numai dispoziția nr. x/2008 emisă de Primăria municipiului Caracal, cea de-a doua dispoziție emisă de Poliția municipiului Caracal făcând obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului Municipiului București.

În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta precizând că terenul i-a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 141/1988, proprietatea acesteia, dobândită prin actul de vânzare-cumpărare din 19 iunie 1920, fiind menționată în tabelul anexă la decret. Prin Sentința civilă nr. 1706 din 3 noiembrie 2008, Tribunalul Olt a respins acțiunea, instanța reținând, în esență, că reclamanta nu a dovedit că suprafețele de teren solicitate s-ar afla în proprietatea Primăriei municipiului Caracal. Din concluziile raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză, instanța de fond a reținut că suprafața totală identificată de expert este de 9586,49 mp.

Reclamanta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză la 8 septembrie 2009, arătând că expertul nu a identificat întreaga suprafață expropriată de 11.640 mp, ci numai cea de 9586,49 mp, iar față de deținătorii actuali ai terenului, astfel cum au fost identificați de expert, nu s-a completat lucrarea cu schițele terenurilor, nestabilindu-se dacă sunt sau nu clădiri, construcții amplasate pe acest teren, obiecțiuni care i-au fost admise de instanță.

Din totalul suprafeței de 9586,49 mp, cea de 2685 mp este curtea sediului Poliției municipiului Caracal, suprafața pentru care reclamanta a precizat, prin cererea introductivă de instanță, că s-a emis dispoziția nr. x/2007 de către Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva căreia a fost formulată contestație, care face obiectul unui alt dosar; suprafața de 1850,49 mp este curtea Grădiniței cu Program Normal nr. 1, care se află în patrimoniul Consiliului Local al Municipiului Caracal, vândută conform procesului-verbal din 13 mai 1999, de către reclamantă, Primăriei municipiului Caracal. Suprafața de 4751 mp se află în proprietatea SC S. SRL, conform Sentinței civile nr. 453 din 26 iunie 2000, definitivă, iar suprafața de 300 mp a fost înstrăinată de către reclamantă societății Fl.

SRL, conform contractului de vânzare-cumpărare din 21 septembrie 2000. Exproprierea nu s-a realizat faptic, întrucât, ulterior decretului de expropriere, reclamanta a înstrăinat suprafețele de teren, conform celor reținute în concluziile raportului de expertiză, mai sus redate. Împotriva sentinței Tribunalului Olt a declarat apel reclamanta, învederând că terenul nu a fost corect identificat, în raport de actualele vecinătăți. Apelanta-reclamantă a solicitat efectuarea unei noi expertize, susținând că nu prezintă relevanță înscrisurile depuse, din care a rezultat că aceasta a înstrăinat terenul în litigiu, în lipsa unor acte autentice, nefiind valabilă vânzarea prin procesul-verbal din 13 mai 1999, contractul de vânzare-cumpărare nr. 3926/2000, încheiat între reclamantă și SC Fl.

SRL, fiind anulat de instanță, procesul-verbal de punere în posesie nr. x/1995 emis de Comisia Locală Caracal de aplicare a legilor fondului funciar, fiind un act nelegal și, în mod eronat s-a reținut că exproprierea nu s-a realizat faptic. S-a invocat și că pricina, în fond a fost soluționată cu lipsa de apărare a reclamantei, în condițiile în care răspunsul expertului la obiecțiuni, nu a fost comunicat acesteia. În ultimul motiv de apel s-a invocat exercitarea posesiei asupra restului de teren neidentificat de expert, de către fosta I. Caracal, actual SC A. SRL, solicitându-se trimiterea cauzei spre rejudecare pentru introducerea în cauză, a acestei persoane juridice. Prin Decizia nr. 49 din 17 februarie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins apelul reclamantei S.C.F.

Olt, cu următoarea motivare. Actele depuse în dosarul de fond evidențiază că terenul în litigiu a făcut obiectul unor acte de înstrăinare încheiate de reclamantă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001. Din suprafața totală de 11.640 mp, cea de 6.895 mp a fost înstrăinată de reclamantă unor persoane juridice, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, astfel că nu poate formula obiectul notificării, iar aceea de 2685 mp, fiind deținută de Poliția Municipiului Caracal, a făcut obiectul unei alte contestații. În privința diferenței de teren, astfel cum apare menționat în Decretul de expropriere, în raport de cadrul procesual determinat de reclamantă în contradictoriu cu Primăria Municipiului Caracal, cu privire la care s-a dovedit că nu are calitatea de unitate deținătoare, instanța de apel a păstrat soluția tribunalului.

A fost respinsă ca nefondată și critica reclamantei privind lipsa de apărare, având în vedere că, în mod corect instanța de fond a respins cea de-a doua cerere de amânare pentru imposibilitate de prezentare a avocatei L.F., întrucât prima cerere a fost admisă la 5 mai 2008, dosar fond, în temeiul art. 156 alin. (1) C. proc. civ., răspunsul la obiecțiuni fiind depus la 13 octombrie 2008, când instanța, pentru a da posibilitatea părților de a lua cunoștință de acesta, a amânat pronunțarea. Împotriva Deciziei civile nr. 49 din 17 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a declarat recurs reclamanta S.C. F. Olt, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Prima critică vizează aspectul legat de neidentificarea de către expertul ce a efectuat raportul de expertiză a întregii suprafețe de teren de 11.640 mp, ci numai a suprafeței de 9586 mp, arătând că, în mod eronat expertul nu a putut face o identificare completă, datorită faptului că vecinătățile terenului raportate la actul de proprietare din anul 1920 nu mai corespund. Al doilea motiv de recurs al reclamantei se referă la faptul că, în mod nelegal s-a apreciat că Primăria municipiului Caracal nu ar avea calitatea de unitate deținătoare, în sensul Legii nr. 10/2001, această calitate fiind stabilită prin Sentința civilă nr. 125 din 8 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt și rămasă definitivă, sentință prin care Primăria Caracal a fost obligată să emită dispoziția atacată, Primăria recunoscând că deține parte din teren.

Recurenta-reclamantă arată că în mod nelegal instanțele au stabilit că aceasta a vândut către SC Fl. SRL suprafața de 300 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat în 21 septembrie 2000, deoarece prin Decizia nr. 208 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova a constatat nulitatea absolută parțială a acestuia. Referitor la acest contract a cărui anulare parțială s-a dispus, recurenta-reclamantă învederează că terenul ce a făcut obiectul înstrăinării era situat în str. T.R. nr. x, și nu în str. T.R. nr. y, ce face obiectul acestui dosar. Se arată de către recurentă că, din suprafața totală de 11.640 mp, ce a fost expropriată în anul 1988, aceasta a vândut suprafața de 4751 mp către SC S. SRL Slatina, conform Sentinței civile nr. 453 din 26 iunie 2000, iar pentru suprafața de 2685 mp, calitatea de unitate deținătoare o are Poliția Caracal, astfel că suprafața de teren de 4204 mp este deținută de Primăria Caracal.

Se susține de către recurenta-reclamantă, că în mod nelegal, instanțele au apreciat înstrăinarea valabilă a suprafeței de 1847 mp, unde este Grădinița nr. 1, procesul-verbal încheiat la data de 13 mai 1999, aflat la dosar fond, neavând valoarea unui act autentic de înstrăinare, astfel că este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța a interpretat greșit că procesul-verbal este un act translativ de proprietate. La data de 2 februarie 2010, recurenta-reclamantă S.C. F. Olt a formulat o încadrare a criticilor din recurs. Astfel a arătat că prima critică, aceea care se referă la expertiza topo este întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul că hotărârea din apel a fost dată cu încălcarea legii, ca urmare a nesocotirii prevederilor art. 167 alin. (1) din același cod și art. 6 parag. 1 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit cărora trebuiau administrate probe și că s-a încălcat dreptul părților la un proces echitabil, prin respingerea probei cu o nouă expertiză topo de către instanța de apel, probă ce urmărea identificarea exactă a terenului. Criticile din motivul al doilea de recurs privind faptul că Primăria Caracal nu ar avea calitatea de unitate deținătoare au fost circumscrise art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul interpretării greșite a art. 9 și urm. din Legea nr. 10/2001, susținându-se de către recurentă că, în lipsa identificării totale a terenului nu se poate pune în discuție deținătorul imobilului și se arată că are calitate de unitate deținătoare Primăria Caracal, aspect stabilit prin Sentința civilă nr. 125 din 8 februarie 2007 a Tribunalului Olt.

Apoi, în aceeași precizare a încadrării criticilor, se arată că susținerile recurentei vizând interpretarea procesului-verbal din 13 mai 1999 și a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2000, sunt incidente motivului prev. de art. 304 pct. 8 din același cod, în sensul unei interpretări greșite a actului juridic, considerate eronat acte valabile, deși procesul-verbal nu are valoarea unui act translativ de proprietate, iar contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat, cu caracter irevocabil, prin Decizia nr. 208/2005 a Curții de Apel Craiova. Recursul este nefondat sub toate motivele formulate și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed.

Primul motiv de recurs, referitor la greșita neadministrare a probei cu expertiză topo, în faza devolutivă a apelului, care să stabilească exact situația terenului solicitat a fi restituit nu este fondat, nefiind depuse de către reclamantă, înscrisuri cu care să se poată dovedi o neconcordantă a vecinătăților terenului, în raport de suprafața care se pretinde a fi deținută inițial de către reclamantă, anume aceea de 11.640 mp, în raportul de expertiză fiind identificată o suprafață de 9586,49 mp. Este de observat că reclamanta nu a depus înscrisuri noi cu care să dovedească alte vecinătăți, în anexa la Decretul de expropriere fiind identificat terenul, în suprafață de 11.640 mp, la poziția 41, astfel cum apare acesta.

Așa cum s-a reținut de instanțe și nu s-a contestat de către reclamantă, suprafața de 4751 mp teren situat în str. T.R. nr. z a fost vândută de F. către SC S. SRL Slatina, astfel cum rezultă din factura fiscală din 30 septembrie 1999 și din Sentința civilă nr. 453 din 26 iunie 2000 pronunțată de Tribunalul Olt; suprafața de 300 mp teren intravilan de la aceeași adresă a fost înstrăinată de către reclamantă, cumpărătoarei SC Fl. SRL Caracal, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat în 21 septembrie 2000 și facturii fiscale din 15 iunie 1999; suprafața de 1847 mp teren a fost înstrăinată Primăriei Caracal, în baza procesului-verbal încheiat la 13 mai 1999, teren ce face parte din curtea Grădiniței cu Program Normal din str. T.R., conform constatărilor expertizei efectuată în cauză și H.G.

nr. 1355/2001. Reclamanta a recunoscut înstrăinarea suprafețelor de teren menționate, prin adresa din 15 noiembrie 1999 adresată Consiliului Local Caracal și înregistrată în 16 noiembrie 1999, prin care a trimis o declarație pentru stabilirea impozitului pe clădiri și teren, ca urmare a vânzării imobilelor situate în str. T.R. nr. z și a terenului aferent în suprafață de 6895 mp, în conținutul acestei adrese fiind menționate actele ce atestă înstrăinarea unor suprafețe de teren de către reclamantă. Din suprafața totală de 11.640 mp, reclamanta a vândut 4751 mp către SC S., cum s-a arătat mai sus, iar 2685 mp sunt deținuți de Poliție, (în total 7436 mp), astfel că rămâne în discuție suprafața de 4204 mp, cu privire la care s-a stabilit că Primăria este unitate deținătoare.

Conform contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2000, suprafața de 300 mp a fost înstrăinată de reclamantă, către SC Fl., prin Decizia nr. 208 din 15 iunie 2005, Curtea de Apel Craiova constatând nulitatea absolută parțială a acestui contract, pentru suprafața de teren de 251 mp situat în str. T.R. nr. x. Referitor la respingerea probei cu o nouă expertiză, instanța de apel a reținut că expertiza tehnică topo efectuată în cauză a identificat suprafața totală de 9586,49 mp în care se regăsesc suprafețele de teren înstrăinate de reclamantă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, cât și suprafața de 2685 mp teren, ce reprezintă curtea sediului Poliției municipiului Caracal din str. T.R., cu privire la care s-a încheiat procesul-verbal de punere în posesie din 31 octombrie 1995 emis de Comisia Locală Caracal.

În răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă, expertul a precizat că s-a procedat la identificarea suprafeței de 9586,49 mp, întrucât pentru suprafața de 11.640 mp ce a făcut obiectul decretului de expropriere nu s-a prezentat vreo schiță cu delimitarea corectă a acestei suprafețe, iar în actul de vânzare-cumpărare al reclamantei din anul 1920 nu s-a menționat întinderea terenului, nici ca suprafață, nici ca dimensiuni, ci numai prin vecinătățile existente la acea dată, date ce nu se mai regăsesc, în urma sistematizării acelei zone. În recurs, reclamanta nu a depus înscrisuri în raport de care să solicite o nouă expertiză de identificare a terenului, situația juridică a acestuia fiind corect stabilită, față de actele existente la dosar.

Referitor la celelalte critici din recurs, în ceea ce privește procesul-verbal încheiat la 13 mai 1999, pentru suprafața de 1847 mp din teren, unde se află Grădinița, reclamanta S.C. "F." a susținut că, dovada înstrăinării unui teren se poate face numai prin act notarial autentic sau hotărâre judecătorească, astfel că procesul-verbal invocat de instanța de apel ca "titlu translativ de proprietate" nu poate produce acest efect. Este de observat că nu pot fi reținute ca fondate criticile menționate, deoarece pe tărâmul Legii speciale nr. 10/2001, regulile privind dovada dreptului de proprietate au o aplicațiune specială, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 22 din acest act normativ. Ca atare, sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepțiunea legii reparatorii un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie în spiritul și finalitatea acestei legi.

Astfel fiind, în privința dovedirii dreptului de proprietate, legea specială nu impune ca aceasta să se realizeze potrivit dreptului comun, de la care se derogă, procesul-verbal de negociere a prețului având valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare pentru suprafața menționată.

În raportul de expertiză s-a reținut la dosar fond, că terenul în suprafață de 9586,49 mp este deținut, astfel: 2685 mp reprezintă curtea sediului Poliției Caracal, fiind făcută mențiunea că pentru suprafața de 570 mp din cei 2685 mp, fosta Uniune Județeană a Cooperativei de Consum Olt a primit în schimb de la orașul Caracal, o altă suprafață de 560 mp situată în Caracal, astfel cum rezultă din decizia emisă de Consiliul Popular al Județului Olt, la 20 februarie 1978. Împrejurarea că, potrivit Decretului de expropriere s-a preluat suprafața de 11.640 mp nu reprezintă o dovadă a irefragabilă a dreptului de proprietate, din răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamanta F. la raportul de expertiză, rezultând că, zona fiind sistematizată, este posibil ca diferența de la 11.640 mp pretinsă de reclamantă și suprafața de 9586,49 mp identificată în raport, să fie afectată de utilități publice, străzi, trotuare, etc. Referitor la întinderea dreptului de proprietate, este de observat că, reclamanta nu a depus acte noi în recurs, în actul de vânzare-cumpărare perfectat în anul 1920, nefiind indicată suprafața, ci doar vecinătățile, astfel că o nouă expertiză nu era concludentă în cauză, în raport de nedepunerea altor înscrisuri de către reclamantă.

Așa fiind, față de înstrăinările succesive ale reclamantei cu privire la terenul în cauză, nu se poate reține o interpretare greșită a prevederilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, în lipsa identificării suprafeței totale, neputând fi stabilit deținătorul imobilului, astfel cum susține recurenta-reclamantă. Concluziile raportului de expertiză au stabilit suprafețele înstrăinate de către reclamantă altor persoane, anterior intrării în vigoare a legii speciale de reparație. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură se înțelege nu numai terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ci și terenul ce face obiectul unor acte juridice de înstrăinare, întocmite anterior intrării în vigoare a legii.

În aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, entitatea obligată să soluționeze notificarea nu este numai proprietarul bunului solicitat, ci și deținătorul acestui bun, calitatea de deținător, în sensul acestei legi, având-o persoana care are un drept de folosință asupra bunului. De altfel, și Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin H.G. nr. 250/2007, definesc unitatea deținătoare ca fiind entitatea cu personalitate juridică, exercitând în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată referitor la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică ce are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul, imobilul ce face obiectul acestei legi.

În speță, C.F. Olt s-a adresat cu notificare Primăriei municipiului Caracal, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 11.640 mp, teren situat în Caracal, str. T.R. nr. 13, județul Olt. În contestația formulată, reclamanta a arătat că notificarea din 12 noiembrie 2000 a fost adresată inițial deținătoarei, Primăria municipiului Caracal, care a transmis notificarea Poliției Caracal, întrucât aceasta din urma deținea o parte din terenul în litigiu, obiectul prezentului litigiu constituindu-l numai dispoziția emisă de Primăria Caracal, cea de-a doua dispoziție emisă de Poliția municipiului Caracal, făcând obiectul unui alt dosar aflat pe rolul Tribunalului București. La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, Primăria municipiului Caracal nu mai avea calitatea de unitate deținătoare în sensul legii asupra terenului solicitat de reclamantă, întrucât aceasta nu mai deține terenul, care a fost înstrăinat.

Ca atare, din suprafața de 11.640 mp, aceea de 6895 mp a fost înstrăinată de reclamantă unor persoane juridice, conform celor mai sus menționate, suprafața de 2685 mp fiind deținută de Poliția municipiului Caracal, făcând obiectul unei alte cauze aflată pe rolul instanțelor, iar diferența până la 11.640 mp este posibil a fi deținută de o altă persoană juridică, cu privire la care reclamanta nu și-a precizat poziția procesuală, și nu a cerut chemarea în judecată a acesteia. Întrucât suprafața de 6895 mp a fost înstrăinată prin vânzare de către reclamantă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu se justifică restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, referitor la un teren pentru care reclamanta a primit prețul.

Nici motivul de recurs privind interpretarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3926 din 21 septembrie 2000 având ca obiect înstrăinarea suprafeței de 300 mp teren nu este fondat, decizia menționată neavând caracter irevocabil, așa cum în mod greșit se susține și vizează un alt teren, cel în suprafață de 251 mp situat în str. T.R. nr. 2, care nu face obiectul litigiului de față, prin prezenta contestație solicitându-se restituirea în natură a terenului situat în Caracal, str. T.R. nr. 13. Așa fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. F. Olt împotriva Deciziei nr. 49 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 februarie 2010. Procesat de GGC - CL