ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3386/2007

Deliberând

asupra recursului civil de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele;

Prin cererea

de chemare în judecată, înregistrată la 22 septembrie 2004 pe rolul

Tribunalului Olt, reclamanta D.A. a chemat în judecată Primăria municipiului

Caracal, solicitând anularea dispoziției nr. 4293 din 26 iulie 2004, emisă de

primar și restituirea în natură a imobilului compus din 800 mp teren și

construcție.

La termenul

din 9 martie 2005, tribunalul, din oficiu, a dispus introducerea în cauză a

Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin sentința

nr. 309 din 22 iunie 2005, Tribunalul Olt, secția civilă, a admis în parte

contestația formulată de reclamanta D.A., a anulat dispoziția nr. 4293 din 26

iulie 2004, emisă de Primarul municipiului Caracal și a obligat Primăria

municipiului Caracal să emită o dispoziție care să prezinte oferta de

restituire a sumei de 526.592.200 lei prin echivalent, într-una din formele

prevăzute de art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Pentru a

hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin dispoziția nr. 4293 din 26 iulie

2004, primarul municipiului Caracal a respins notificarea reclamantei, prin

care a solicitat restituirea în natură a imobilului ce a aparținut autorului

său, R.Ș. sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.

A mai reținut

tribunalul, că reclamanta a dovedit calitatea de moștenitoare a autorului său,

ce a avut în proprietate o casă și un teren, în suprafață de 800 mp,

expropriate pentru cauză de utilitate publică.

Din

rapoartele de expertiză efectuate în cauză, a rezultat că imobilele nu mai pot

fi restituite în natură, motiv pentru care Primăria municipiului Caracal a fost

obligată să elibereze dispoziție prin care să prezinte oferta de restituire

prin echivalent, la valoarea stabilită prin rapoartele de expertiză.

Prin decizia

nr. 128 din 10 februarie 2006, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins

apelurile declarate de reclamantă și pârâții Statul Român, prin Ministerul

Finanțelor Publice și Primăria municipiului Caracal.

Curtea de

apel a reținut că probele administrate în cauză au dovedit că pe terenul ce a

fost expropriat de la autorul reclamantei, prin decretul Consiliului de Stat

nr. 60/1972, au fost construite blocuri de locuințe, alei betonate și spații

verzi, iar preluarea a fost abuzivă, în sensul Legii nr. 10/2001.

Reclamanta nu

poate beneficia de restituirea în natură, pentru că autorul său a cerut prin

notificare despăgubiri, iar reclamanta nu a făcut o nouă notificare după

intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs D.G.F.P. Olt, pentru

Ministerul Finanțelor Publice.

Invocând

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, deoarece, prin

probele administrate, reclamanta nu a dovedit dreptul de proprietate.

Mai arată

recurentul că, după modificarea adusă Legii nr. 10/2001 prin Legea nr.

247/2005, doar Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor se poate

pronunța asupra acestora.

Recursul va

fi respins, pentru cele ce se vor arăta în continuare.

În prezenta cauză, toate actele care vizează

declanșarea și derularea procedurii judiciare întemeiate pe dispozițiile Legii

nr. 10/2001 au fost îndeplinite, în contradictoriu cu pârâții Primarul

municipiului Caracal și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin urmare, în proces, Statul Român a stat în nume

propriu, Ministerul Finanțelor Publice având doar atribuții de reprezentare.

Este adevărat că Ministerul Finanțelor Publice, prin

lege, reprezintă Statul Român în fața instanțelor de judecată, dar acest lucru

nu prezintă relevanță în ceea ce privește determinarea calității procesuale în

prezenta cauză, pentru că cererile nu au fost formulate în numele statului,

care a fost parte în proces.

În condițiile în care Codul de procedură civilă face

distincție între noțiunea de parte și noțiunea de reprezentant, cererea de

recurs făcută de reprezentant în nume propriu, apare ca fiind făcută de o

persoană fără calitate procesuală activă.

De altfel,

chiar dacă s-ar admite punctul de vedere al reprezentantului Ministerului

Finanțelor Publice că recursul este declarat în numele Statului Român, acesta

nu justifică un interes în declararea unei căi de atac, atât timp cât, prin

hotărârea atacată nu a fost obligat la nici o prestație.

Or, calitatea

de parte la judecata ce s-a finalizat cu hotărârea atacată nu este suficientă

pentru exercitarea recursului, ci trebuie îndeplinite și celelalte condiții

referitoare la exercitarea acțiunii civile.

Față de cele

arătate, recursul declarat se va privi ca nefondat și, în temeiul art. 312

alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVEÎ

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de D.G.F.P. Olt,

pentru Ministerul Finanțelor Publice

(

în prezent Ministerul Economiei

și Finanțelor

) împotriva deciziei

nr. 128 din 10 februarie 2006 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2007.